Ciprian Porumbescu a fost un muzician de excepţie, cunoscut, în special pentru celebra sa „Baladă” sau pentru opereta „Crai Nou”. A fost unul dintre liderii studenţilor bucovineni de la sfârşitul veacului al XIX-lea care au luptat pentru emancipare naţională. A murit la 29 de ani de tuberculoză şi a cerut ca pe crucea ce s-a va ridica pe mormântul său să fie gravate ultimele versuri din cântecul său „Tricolorul”:
„Iar când, fraților, m-oi duce
De la voi ș-oi fi să mor
Pe mormânt, atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor”.
Un link pentru cântecul cu versurile lui Porumbescu: https://www.youtube.com/watch?v=RutpWPONuyw
Cei mai în vârstă, care aţi învăţat în anii ’80, vă amintiţi că trebuia să cântaţi la începerea orelor Imnul Naţional „Trei culori”, care avea melodia compusă de Ciprian Porumbescu, dar versurile adaptate „Epocii de aur”:
„Trei culori cunosc pe lume,
Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător”.
Aşa începea imnul adoptat de Nicolae Ceauşescu în 1977, spre deosebire de versurile de început ale lui Porumbescu scrise în 1880:
„Trei culori cunosc pe lume
Ce le țin de-un sânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Suveniri de-un brav popor”.
Am prezentat mai sus versurile de sfârşit ale poeziei scrise de Porumbescu. Iată şi pe cele comuniste pe care le ştia fiecare elev din ultimul deceniu al regimului comunist:
„Azi partidul ne unește
Și pe plaiul românesc
Socialismul se clădește,
Prin elan muncitoresc.
Pentru-a patriei onoare,
Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim.
Cu alte neamuri sub soare,
Demn, în pace, să trăim.
Iar tu, Românie mândră,
Tot mereu să dăinuiești
Și în comunista eră
Ca o stea să strălucești”.
Un link pentru cântecul cu melodia lui Ciprian Porumbescu şi cu versuri de… Partidul Comunist Român!: https://www.youtube.com/watch?v=VkcorYbL3Hw
Prezent la Viena la studii în 1880, Ciprian Porumbescu a făcut parte din cunoscuta societate a studenţilor români „România Jună”, care a avut între liderii ei pe Mihai Eminescu, Ioan Slavici, T.V. Ştefanelli sau Grigore Tocilescu. Porumbescu a creat melodia unui imn al societăţii academice pe versurile lui Andrei Bârseanu, prietenul său şi el societar la acea vreme. “Pe-al nostru steag e scris Unire” a fost un cântec patriotic dedicat unirii Principatelor Române, Moldova și Țara Românească de la 1859. Iată versurile de început ale melodiei mult cântate în timpul regimului comunist:
„Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget și simțiri
Și sub măreața lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.
Acel ce-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor,
Iar noi uniți în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători”.
Un link pentru cântecul lui Porumbescu, versurile lui Bârseanu: https://www.youtube.com/watch?v=FxvMrudf_JQ.
„Cântecul steagului” a fost un text scris de poetul albanez Aleks Stavri Drenova, de origine aromână, publicat ca o poezie în „Liri e Shqipërisë” („Libertatea Albaniei”), un ziar albanez din Sofia în 1912. Mai târziu a fost tipărit într-un volum de poezii de Drenova numit „Ëndra e lotë” („Vise și lacrimi”).
Albania a scăpat de jugul otoman la început de veac XX şi liderii noului stat au înţeles nevoia unui imn naţional care să-i reprezinte. Victor Eftimiu, un dramaturg şi poet de origine aromână, a propus cântecul lui Porumbescu „Pe-al nostru steag e scris Unire” și versurile lui Aleks Stavri Drenova, propunere îmbrățișată pe dată de guvernul de la Tirana și astfel melodia, compusă de Ciprian Porumbescu, cu versuri asemănătoare celor create de Andrei Bârseanu, a devenit cântecul de căpătâi al albanezilor de pretutindeni de la 1912. Iar pentru o perioadă Porumbescu a fost muzicianul care compusese muzica a două imnuri naţionale: „Hymni i Flamurit” („Pe-al nostru steag”), imnul Albaniei și cel al României – „Trei culori cunosc pe lume”!
Se spune că Nicolae Ceaușescu l-a vizitat pe Enver Hodja, şeful statului albanez, cerându-i să renunțe la imnul țării sale, conducătorul român intenționând să transforme „Pe-al nostru steag e scris Unire” în imn național al României. Dar cererea președintelui român a rămas fără rezultat. Iar Ceauşescu a trebuit să aleagă un alt cântec patriotic, tot o creaţie a muzicianului bucovinean: „Trei culori cunosc pe lume”.
Adăugăm un link pentru „Imnul Albaniei”: https://www.youtube.com/watch?v=vpaHrHJqevI
Etosul românesc a stat la baza şi a altui imn naţional, cel al Israelului, Raoul Şorban considerând că a fost inspirat de melodia populară „Cucuruz cu frunza-n sus”, cântată mai ales în Transilvania sau Maramureş. Sau după alţi autori, de melodia populară „Car cu boi”.
„Hatikva” sau „Speranța” are versuri scrise de poetul evreu Naftali Herz Imber, născut în 1856 în Galiția, într-o primă versiune în 1877 pe când se afla la Iași. Poetul călător, în 1882, a emigrat în Palestina, provincie a Imperiului Otoman, și a locuit la Haifa. Au devenit versurile imnului mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea și apoi ale imnului național al statului Israel. Alţi autori consideră că evreul Samuel Cohen, cel care s-a născut în Ungheni, Basarabia, a adaptat un vechi cântec popular românesc, „Carul cu boi”, în 1888, pentru „Hatikva”, folosind versurile lui Naftali Herz Imber. Filiaţia este controversată, propunându-se şi compoziţia „La Mantovana” de Gasparo Zanetti, un compozitor italian din secolul al XVII-lea, sau melodia „Vltava”, a compozitorului ceh Bedrich Smetana (1824-1884), care s-ar fi inspirat de la Wolfgang Amadeus Mozart, ce a descoperit melodia lui Zanetti şi a inclus-o într-o operă a sa.
Adăugăm un link pentru melodia „Cucuruz cu frunza-n sus”, cântată de Daniel Avram: https://www.youtube.com/watch?v=TJvoD5olP-w. Dar şi varianta corală a Imnului Israelului: https://www.youtube.com/watch?v=iockrF38ASU. Sau o variantă a melodiei „Car cu boi”: https://www.youtube.com/watch?v=SuQX3fuBeXQ
Prof. dr. Daniel DIEACONU
