Fotbalul românesc a avut şi are tot mai multe similitudini cu politica (evident românească), parcă diriguitorii din fotbal sunt tot mai asemănători cu cei din politică. Şi, desigur, politicul se implică în fotbal, mai direct sau mai voalat. Şumudică a fost foarte vocal după meciul cu Universitatea Cluj incriminând oamenii politici clujeni care se implică într-o protecţie sau chiar sprijin pentru echipă. Şumudică, cel care, ajuns la Cluj nu cu mult timp în urmă, elogia „Viena României”. Iar Şumudică este un personaj ridicat dintr-un cartier şi care nu a pierdut din trăsăturile căpătate. Şi în politică putem găsi câţiva care-i seamănă, fără un efort dedicat. Este vocal, coleric, spumos, poate face rating, la fel ca Gigi Becali, dar ambii împrăştie şi toxicitate. Iar Rapidul nu mai e echipa anti-sistem a vremurilor demult trecute, nu mai este de actualitate sintagma „Singuri împotriva tuturor!”. Iar Şucu este un om de afaceri intrat în fotbal, dar parcă a intrat din… politică. Vorbeşte bine, political corectness. În Italia s-a gândit oare să facă o afacere, să facă bani? Să salveze Genoa? Flerul său la Rapid nu s-a prea văzut, în ciuda unor bani cheltuiţi.
Un alt caz, parcă la fel coborât din politica românească, este cel al Craiovei, unde grupul nu poate fi controlat, bisericuţele şi vedetele sunt cu fir direct la patron, directorii, managerii, influencerii din club nu par a fi de folos, sunt stăpâniţi de orgolii. Şi echipa şi lotul nu par a fi închegate de profesionişti. Gâlcă? Profesionist, dar nu pentru fotbalul românesc. Să ne amintim că succesul său a fost atunci când Gigi era la puşcărie şi a plătit cu postul fiindcă a dorit să moară sau să câştige pe mâna lui. Rădoi îmi pare ca un Crin Antonescu, înlăturat ca incompatibil şi acum resuscitat ca salvator. Un antrenor care a sărit nişte etape ale educaţiei sale fotbalistice şi nu e neapărat ca un fotbalist bun să fie şi un antrenor acceptabil. Şi să ne amintim căpoşenia sa de fotbalist al naţionalei României, ce a dus la retragerea sa. Să ne amintim cum au început în antrenorat Dan Petrescu, Ioan Andone sau Ladislau Boloni. Şi Gâlcă a avut şi mult ghinion, accidentaţi şi nu a avut un vârf de valoare. Alta ar fi fost situaţia sa şi a Craiovei. Nu ştiu cât de vinovat este pentru că a avut o astfel de echipă şi de lot. După înlăturarea sa a apărut un atacant pe dată.
Iftime de la Botoşani e într-o permanentă campanie electorală şi răbdarea sa este tot mai mică şi afectează flerul său de organizator şi de scouter. Împreună cu apropiaţii săi au aflat an de an fotbalişti valoroşi şi i-au vândut bine. Şfaiţer se pare că nu poate implementa la Iaşi ce a funcţionat la Botoşani, iar Miriuţă are discurs frumos, de om politic. Să sperăm că va avea succes pentru Poli, căci echipele moldoveneşti par cam necăjite. Şi a debutat cu o înfrângere în faţa celuilalt redebutant. Gâlcă a avut clauză, Săndoi nu a avut. Până la sfârşitul campionatului suntem înclinaţi să credem că vor mai fi demisionaţi câţiva antrenori, cu clauză sau fără. Se pare că deocamdată doar patronul Hagi are răbdare cu antrenorul… Hagi, dar şi aici ar putea apărea probleme… (Daniel DIEACONU)
