Ziua Internațională a Lecturii. Lecturi pentru contemporani?

Dincolo de ecranele luminate pe care le observăm astăzi în orice spațiu populat, de tentația unui audiobook, ușor de consumat în timpul petrecut în trafic sau a evenimentelor în care scriitorii  contemporani redau câteva fragmente sau versuri din propriile creații, se află, încă, plăcerea de a răsfoi paginile cărții, căci actul lecturii este recunoscut pentru numeroasele sale contribuții în formarea intelectuală. De la reducerea stresului, a îmbunătățirii concentrării și până la stimularea imaginației, a vocabularului și a gândirii critice, lectura dezvoltă fiecare cititor curios și îndeajuns de răbdător cât să cuprindă toate câte au de oferit scriitorii lumii. Se spune despre un cititor că „trăiește o mie de vieți înainte de a muri” (George R.R. Martin). Ne amintim de călătoriile lui Robinson Crusoe, care ne-au desprins de realitatea plicticoasă, purtându-ne în aventurile sale, care-au făcut s-ajungem tocmai în insula chiliană mai repede decât am fi sperat vreodată. În același timp, prin intermediul romanului lui Chinua Achebe, “O lume se destramă”, descoperim existența tribului vest-african aflat în schimbare. Dacă simțim că vrem să explorăm mai mult lumea prin intermediul lecturii, ne sunt la fel de ușor de găsit astăzi cărțile lui Victor Hugo sau ale lui Balzac, ale lui Dostoievski precum cele ale lui Orwell sau Jane Austen.

Lectura oferă un refugiu minții suprasolicitate astăzi de tehnologie, recâștigă timpul pe care cititorul l-ar fi pierdut cu lucruri efemere și îl sprijină în demersul de a descoperi noi culturi, idei despre lume, vaste tipologii de personaje; îl plimbă printr-un carusel de emoții, dezvăluindu-i capacitatea de a empatiza sau de a fi critic; îl provoacă să își imagineze traiectorii noi înspre care s-ar fi putut îndrepta poveștile sau finaluri diferite; îl pune pe gânduri și îl face să reflecteze asupra propriei vieți prin prisma celor citite. Ce-ar fi fost literatura astăzi fără un Don Qujote, care să exploreze plăcerea romanelor cavalerești, care l-au împins să-și trăiască propriile aventuri? Despre cititori, Marius Chivu povestește că au dobândit și ei diferite denumiri, „aproape toate asociate unui animal: dacă noi le spunem șoareci de bibliotecă, indonezienii le spun viermi de carte, germanii – șobolani cititori, danezii – cai cititori, iar italienii – băutori de cerneală”.

Pornind de la îmbogățirea cunoașterii cititorului, lectura face mult mai mult de-atât pentru acesta. Actul lecturii îl provoacă pe cititor să se deschidă în fața unor alte lumi, să se redescopere în raport cu acestea și să se dezvolte, să se cultive. Cărțile îl transformă pe cititor, în măsura în care acesta este deschis să o facă, întrucât unele lecturi schimbă stări, mentalități, percepții asupra lumii și asupra celor care o alcătuiesc. Gabriela Crețan a scris despre întâlnirile fundamentale pe care omul le are cu unele cărți în diferite momente ale vieții sale: „Cred că întâlnirea cu o mare carte nu este niciodată fortuită, așa cum nimic nu este aleatoriu în viață. Mi s-a întâmplat de câteva ori ca, în momente de impas existențial, să-mi cadă în mâini o asemenea carte […] care m-a ajutat să trec mai ușor prin clipe de mare restriște. Fie pentru că-mi povestea despre experiențe asemănătoare trăite de alții, fie pentru că reușea să-mi provoace mirarea, chiar uluirea”.

Cărțile au un rol important și în a transmite lecțiile cele mai importante și mai valoaroase ale lumii, pe care cititorul are privilegiul astăzi de a le descoperi mai rapid ca în oricare alte timpuri.  Mai există oare interes?

Mihai Capșa-Togan