Parcul Național Ceahlău este una dintre cele mai importante arii protejate din România, cu un statut special de conservare a biodiversității și a peisajului montan. Întins pe 7.742 hectare, este inclus în rețeaua europeană Natura 2000, alături de siturile ROSCI0024 Ceahlău și ROSPA0129 Masivul Ceahlău. Administrarea parcului revine Consiliului Județean Neamț, o situație unică în țară, fiind singurul parc național gestionat la acest nivel. Pe lângă activitățile de conservare și monitorizare a ecosistemelor, administrația parcului colaborează cu școli, ONG-uri și instituții științifice pentru educația ecologică și dezvoltarea unui turism responsabil.
Accesul și traseele turistice
– Pentru cine nu a mai fost pe muntele Ceahlău și vrea să urce, prima dată vine aici la dv, la centrul de informare?
Parcul are organizate trei intrări principale. Cumva, e un avantaj pentru parc în sensul că sunt trei porți de intrare principale: Durău, aici unde ne aflăm, Izvorul Muntelui, unde avem și acolo un centru de informare și chiar un centru de vizitare, și Confluența Bistrelor, Bicazu Ardelean, unde, la fel și acolo, avem un punct de informare. Cine n-a mai fost ajunge într-unul din cele trei puncte, primește toate informațiile necesare, își alege traseul, de exemplu din Durău sunt două trasee, din Izvorul Muntelui sunt trei trasee. Își alege traseul, i se explică gradul de dificultate și alte informații pe care le mai cere, după care urcă.
– Cei mai mulți vin pe aici, pe la Durău?
Dacă în anii trecuți cam 70% dintre turiști urcau prin punctul Durău, acum a început să crească numărul turiștilor care urcă din Izvorul Muntelui sau din Bistra, Confluența Bistrelor, având în vedere că acesta din urmă e cel mai lejer traseu și cel mai scurt. Durăul este însă cea mai animată poartă a Parcului Național aici fiind deschise două parcuri de activități, de aventură pentru copii și unul de distracție. În principiu, acesta e un lucru foarte benefic pentru Stațiunea Durău, în sensul că partea de agrement îi captează pe turiști la poalele muntelui, dar e benefic și pentru Parcul Național pentru că traseele montane nu pot suporta un număr infinit de vizitatori. Nu neapărat că nu vrem să urce, dar la un moment dat, în unele situații, cum ar fi Ziua Muntelui, de exemplu, sau minivacanțele de Sfânta Maria sau de Paști sunt zile în care am avut chiar 5-6 mii de turiști în același an pe platou, ceea ce nu prea e ok pentru conservare, pentru că scopul administrației noastre este conservarea.
Impactul turismului asupra ecosistemuluie
– Conservarea plantelor mai rare sau a zonei în sine?
A întregului ecosistem. Și specii rare și habitate fragile și chiar a liniștii. Și nu e atât de ușor cu oamenii pe care îi avem, care au îndatoriri diverse, iar monitorizarea vizitării și a respectării regulamentului de vizitare e solicitantă când sunt mii de oameni în același timp pe platou.
– Turiștii care urcă pe Ceahlău respectă mediul sau lasă în urmă gunoaie?
De la an la an se vede o schimbare în ceea ce privește profilul turistului. Dacă cu ani în urmă urcau pe munte fără să înțeleagă ce înseamnă natura sau urcau pur și simplu pentru că sus era o cabană și acolo puteau să facă un chef, acum s-a schimbat situația în sensul că cei care urcă știu despre ce e vorba, sunt bine echipați, mulți dintre ei își aduc gunoiul înapoi. De când cu înmulțirea urșilor și avertismentele despre urși, nu-și mai permit ca să părăsească cele 8 trasee omologate. Și mai nou acum, dacă e vorba de respectarea regulilor, de când s-a înființat programul de returnare a PET-urilor, acestea au început să dispară. Știți cum, era ușor să urci rucsacul cu bere sau apă în spate, dar ca să cobori cu ele goale era foarte greu și toată lumea prefera să le ascundă prin jnepeniș sau să le arunce în zone greu accesibile, asta era ceva foarte greu pentru oamenii noștri să le colecteze.
Noi suntem implicați foarte mult în educația din punct de vedere eco a copiilor și avem în sensul acesta parteneriat chiar și cu Inspectoratul Școlar Neamț și cu mai multe școli din alte județe. Asta convenim cu copii împreună cu profesorul, după ce le facem prezentările necesare și regulile pe care trebuie să le respecte pe durata urcării și coborârii, avem saci menajeri personalizați pe care îi primește fiecare copil. Și în momentul când copilul vine cu ceva din deșeurile lui, PET sau ambalaje, primește banii înapoi pe bilet. Asta practicăm aproape de 10 ani. Mai mult decât atât, sunt foarte mulți turiști care la întoarcere intră din nou în punctul de informare să ne mulțumească sau să semnaleze unele nereguli practicate de alte grupuri de turiști sau zonele în care au fost abandonate deșeurile și ne ușurează munca, pentru că știm exact unde trebuie să acționăm.
Educație ecologică și implicarea comunității
– Deci urcă și familii cu copii, dar se organizează și tabere cu copii.
Noi avem, acum doi ani a fost recordul, în jur de 100 de mii de turiști anual, ceea ce mi se pare enorm pentru un parc atât de mic. Sunt foarte mulți turiști care vin special pentru a urca pe masiv. Dacă verificăm o statistică, numărul de turiști pe care l-am avut depășește gradul de ocupare a unităților de cazare din zonă. Ca atare, înseamnă că mulți vin, urcă, apoi coboară și pleacă. Sau sunt grupuri care vin cu autocarul la prima oră, urcă și seara coboară. Și da, există în Durău două tabere autorizate care sunt foarte active iar în 2025 prin programul Rangeri juniori finanțat prin AFM vom organiza și noi o serie de tabere (în parteneriat cu ArtEd) cu accent pe activitatea rangerilor și pe natură.
– Vin și cu corturile?
Da, avem o zonă amenajată pe platou, o zonă de campare, unde, cu sprijinul Consiliului Județean, am reușit anul trecut să amplasăm un modul pentru monitorizarea celor de la corturi, că acolo sunt restricții: e interzis să faci focul, e interzis zgomotul în sensul că nu te duci acolo și dai drumul la muzică la maxim. Avem un ranger care stă permanent acolo două luni pe an, în perioada sezonului de campare. Și să stea un ranger două luni cu cortul nu e prea ok și ca atare am amplasat un modul pe care l-am transportat cu elicopterul, el este cumva camuflat în acord cu peisajul. E dotat cu un panou solar ca să aibă acolo unde încărca o stație, un telefon, un aparat foto, pentru că monitorizarea presupune mai multe activități, nu numai să urmărești turiștii, sunt și celelalte activități din fișa postului.
– Câți turiști urcă, în medie, zilnic pe munte?
Vârful e iulie-august-septembrie, dar media e peste 1.000 de turiști pe zi. Astăzi e vremea ploioasă, au urcat doi. Gândiți-vă că la sfârșitul anului, când facem media, ajunge la 1.200 pe zi.
– Ziceați mai devreme de urși, au făcut probleme?
Nu. Au fost semnalate doar două situații în care a fost văzut ursul de pe traseu. Dar de 20 de ani de când Consiliul Județean administrează parcul, n-a avut nicio problemă niciun turist cu ursul. Probleme sunt în zonele limitrofe parcului, în sensul că au mai fost provocate pagube proprietarilor de animale.
– Știți dacă turiștii, atunci când ajung sus, sunt tentați să intre în zonele în care n-au voie?
Tentația e mare, mai ales că pe platou avem și rezervații în care accesul este interzis. Prin regulament, accesul este permis doar pentru cercetare pentru că avem protocoale cu universități, secțiile de biologie sau geografie, unde vin și studiază anumite specii sau ecosistemul, dar în baza unui aviz anunțat dinainte. Sunt probleme, dar v-am spus, de când a apărut teama asta de urs, nu prea se mai întâmplă. De obicei, solicită pe e-mail câte un grup care vrea să facă o acțiune în afara traseelor marcate.
Schinducul și miturile din jurul său
– Ce ne puteți spune despre celebrul schinduc?
Schinducul este o plantă pentru care partea religioasă a creat o legendă, că ar fi adus-o călugări din Athos. Am fost și eu în Athos, dar n-am văzut schinduc acolo, în primul rând e alt regim climatic. Este o plantă care crește în zonele greu accesibile, în zona de stâncărie. Pot să spun că sunt anumite persoane din zonele limitrofe Ceahlăului care o recoltează și de obicei o vând celor de la mănăstire. Problema este că a fost creată o legendă falsă, în sensul că noi am luat planta respectivă și am dus-o pentru analiză la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice București și n-are niciunul dintre efectele prescrise în legendă. Pur și simplu n-are niciunul. Probabil că e vorba de autosugestie. Nu știu de ce s-a creat legenda aici pe Ceahlău, dar mult mai mult schinduc este, de exemplu, în Cheile Bicazului, și acolo nu-l culege nimeni. Mai nou, au aflat cei care veneau aici, unde e mai greu accesibil, și se duc și-l iau de acolo, îl găsesc din abundență, că acolo localnicii n-au nicio treabă cu el. Recoltarea acestei plante este interzisă în Parc și este foarte distructivă. Planta crește greu, ani în șir, în crăpături de stâncă, pe sol foarte puțin. Prin culegere se pierde stratul superficial de sol de acolo și se strică cele mai interesante habitate din Ceahlău, comunitățile vegetale de pe stânci, unele adăpostind plante endemice, care cresc doar în Carpați.
Activități educaționale și pregătiri pentru sezonul turistic
– După ce vremea va fi mai caldă, se vor organiza activități cu turiștii?
Da. Noi avem protocoale cu anumite unități de învățământ și chiar cu Inspectoratul. Avem foarte multe activități în ceea ce privește educația și conștientizarea tinerilor pentru protejarea naturii. Și, având în vedere că fiecare școală are programele „Săptămâna verde” și „Școala altfel”, ori la centrul ecumenic ori în teren organizăm cu elevii, putem spune, lecții deschise, în aer liber, în care le prezentăm importanța protecției mediului și valorile pe care le reprezintă Parcul Național Ceahlău. Totodată, ne pregătim înainte de sezon, având ca parteneri mai mult ONG-uri care ne oferă voluntari pentru igienizare, cu toate că muntele e din ce în ce mai curat în ultimii ani. Am reușit să obținem un proiect de finanțare de aproximativ 250 de mii de lei, de la Administrația Fondului pentru Mediu, pentru a organiza o tabără Ranger Junior și pregătim atelierele și toată activitatea necesară ca aceste tabere să-și atingă obiectivele, avem o serie în mai și una în septembrie. În rest, nu neapărat că pregătim ceva pentru sezon, noi suntem pregătiți în fiecare zi, chiar dacă e instituție bugetară. Azi e duminică, avem om și aici care dă informații și la Izvorul Muntelui și la Bistra. Lipsește în momentul acesta sus, pe platou, în sensul că nu vine nimeni la campare acum. Plus că avem om care patrulează și verifică acele camere pentru monitorizare.
De asemenea, noi suntem singurul parc, nu din România, din Europa, care de acum 2 ani, după aproape 6 luni de traininguri cu traineri din SUA, care se efectuau noaptea pentru că e diferență de fus orar, am implementat un program numit Smart, program în care ne e foarte simplu să creăm o bază de date foarte bine pusă la punct. În acest program monitorizăm absolut totul: specii, turiști, personalul, absolut tot. Adică e o aplicație în telefon, tu pleci pe un traseu în patrulare și orice observație o treci în aplicație, în baza de date, deci pe server, și îți dă locația, specia și absolut tot. Și putem crea o hartă cu mișcarea unor specii de faună sau zonele în care e populație mai deasă de floră. În momentul de față acest Smart la sfârșitul zilei poate scoate un raport pentru fiecare ranger. Individual sau raport comun. Acest program scoate și raportul anual, pe care noi suntem obligați, după ce e validat de Consiliul Științific, să-l predăm Ministerului în fiecare an. Raport prin care se vede dacă ți-ai îndeplinit obligațiile din contract, din planul de management. Acum parte din echipa colectivului, la inițiativa unei fundații, ProPark, și administrației altor parcuri, cum ar fi Bucegi, Călimani, Vânători-Neamț, predă cursuri pentru a implementa programul și în celelalte parcuri. Ușor, ușor sperăm să ajungă la nivel național pentru a avea un sistem de monitorizare unitar și pentru a putea mult mai ușor în baza rapoartelor să se creeze o distribuție a tuturor speciilor și habitatelor la nivel național. Ar cumula, ar integra toată activitatea ariilor protejate. Deci e un server în care apar toate informațiile. Dacă se întâmplă un eveniment acum într-o zonă și vrei să vezi dacă s-a mai întâmplat de acum 3 ani, de când avem programul, poți verifica asta și dacă e un eveniment neplăcut înseamnă că e o zonă vulnerabilă. Plus că e greu de controlat un ranger. Dimineața faci programul și tu ai traseul. Rangerul își deschide aplicația și nu poate să te mintă că a fost acolo în eventualitate în care el nu a fost, se vede exact câți kilometri a parcurs, unde a mers, dacă a acoperit toată zona. Și cu ocazia asta, când descărcăm datele la transmiterea rapoartelor în sistem, vedem în permanență ce zonă n-avem acoperită și atunci a doua zi facem programarea pentru zonele care nu s-au parcurs. Aplicația e folosită în Africa cel mai mult și undeva în Norvegia pentru ursul polar. În Africa ea a fost făcută pentru a proteja rangerii în sensul că în Africa mureau rangeri zilnic în conflictele cu braconierii. Și acum avem în dotare 30-40 de camere care sunt montate în diferite zone în care să monitorizăm fauna sau chiar turiștii, camere care transmit în timp real în serverele noastre. În baza de date avem foarte multe imagini.
Mai nou, în afara parcului, am descoperit castori, specie protejată și valoroasă, care au ajuns în zonă prin migrație naturală. Nu știu dacă ați văzut articolul de luna trecută în care se povestea despre un baraj făcut de castori într-o țară baltică. Au economisit vreo 2 milioane de euro la bugetul unei localități care avea în lucru ceva proiect. Practic au muncit și pentru oameni castorii, acolo. Am fost în Norvegia la un schimb de experiență și la mai multe prezentări acolo, aveau studii făcute și în România, după studiile făcute de ei spuneau că până în 2030 castorii vor urca pe Bistrița și deja castorii sunt pe Bistrița și nu suntem în 2030. În zona Bicazului e o familie de castori pe care o monitorizăm. Sunt baraje făcute de castori. Prima dată când au găsit ramuri roase ca la ascuțitoare au pus băieții o cameră care transmitea și n-a mai mers de vreo lună și ceva, pur și simplu a crescut apa peste ea.
În rest, anul trecut a fost un an bun pentru parc, în sensul că în decembrie s-a aprobat planul de management integrat al Parcului Național Ceahlău, a fost publicat în ianuarie în Monitorul Oficial. După aprobare a devenit document oficial cu rol de reglementare și, practic, asta este legea după care noi administrăm întreaga arie protejată. N-a fost un proiect ușor, se avizează foarte greu planul de management, trebuie să treacă prin comisii interministeriale, la fiecare minister până ajunge în final cu toate avizele la Ministerul Mediului pentru emiterea ordinului. Tot anul trecut am depus și proiectul pentru Ranger Junior, care s-a aprobat tot acum în ianuarie. 15 proiecte la nivel național au fost aprobate, dintre care și cel al Parcului Național Ceahlău. Anul trecut a expirat al doilea mandat de 10 ani de administrare a Consiliului Județean în luna octombrie. A fost semnat actul adițional de prelungire pe încă 10 ani de către Consiliul Județean și Ministerul Mediului, asta înseamnă că, fiind aprobat aproape în același timp cu proiectul de management, diferență de două luni, Consiliul Județean își poate duce la bun sfârșit măsurile de conservare incluse în planul de management. Parcul Național Ceahlău e singurul parc național din țară administrat de un Consiliu Județean. Mai este un Consiliu Județean la Mehedinți, care administrează un geo-parc, dar parc național e singurul. Celelalte parcuri naționale sunt în administrația Regiei Autonome Romsilva.
Planul de management și colaborările pentru administrarea parcului
– Planul acesta de management are elemente de noutate față de cel vechi?
Avem. Noi aveam un plan de management care era în vigoare, dar numai pe parc. Între timp, noi am luat în administrare, acum 10 ani, și ROSPA Masivul Ceahlău. Parcul Național Ceahlău are 7.742 de hectare, ROSPA Masivul Ceahlău are 27.837 de hectare. Parcul e în interiorul ROSPA-ului și, totodată, noi avem și mai multe rezervații, cum ar fi Rezervația Forestieră Secu, lângă baraj, rezervații științifice, Polița cu Crini, Rezervația Ocolașul Mare și Rezervația Acvatică Lacul Izvorul Muntelui, care e o zonă de 150 de hectare undeva în zona Baicului. N-am reușit să o desființăm sau să creăm alta în loc, e o rezervație căreia nu-i găsim obiectul protecției. Inițial ea a fost creată printr-o hotărâre de Consiliu Județean, dar n-am găsit nimic științific în spatele hotărârii, ne-am interesat și la universitate și la Academie, tot la fel. Se spune că a fost constituită ca zonă de înmulțire a lostriței, acum nici lostrița nu e în lac. A rămas ca rezervație și, culmea, e și în zona cea mai antropizată a lacului, efectiv Baicu.
În ce privește colaborarea cu comunitățile locale, parcul are două consilii: Consiliul Consultativ și Consiliul Științific. Consiliul Științific e alcătuit din oameni de știință, respectiv 17 membri, specialiști în toate domeniile pe care ne bazăm pentru sfaturi și opinii avizate. Consiliul Consultativ este format de toți factorii interesați de parc, adică reprezentanții UAT-urilor, ai gestionarilor de proprietăți: Direcția Silvică, școlile, Garda de Mediu, asociațiile de crescători de animale, care au concesionate pajiști în interiorul ariei protejate, cu care colaborăm, zic eu, foarte bine, în sensul că le prezentăm toată activitatea noastră, totodată, noi avizăm toate activitățile lor și le impunem unele măsuri care coincid în mare parte cu măsurile APIA și n-au cum să deraieze de la ele.
V-am spus, avem colaborări cu foarte multe școli în ceea ce privește partea de educație și conștientizare. Proiectul Rangers Junior e stabilit cu școli din Piatra-Neamț și limitrofe parcului. Avem colaborări cu ONG-uri cu activitatea de protecția mediului, cu universități, cu toate celelalte administrații de parcuri.
Finanțarea parcului este de la Consiliul Județean Neamț, care este administratorul de drept al ariei protejate și autofinanțare prin tarifele aplicate vizitatorilor, respectiv 5 lei copii și 10 lei adulți, cu mențiunea că cei cu care suntem în protocoale și în anumite activități nu-i taxăm. Adică nu poți invita pe cineva să-i ții o lecție deschisă și după aceea să-l taxezi. Și finanțări pe anumite proiecte, pe anumite surse de finanțare care sunt disponibile, cum ar fi proiectul Ranger Junior – Administrația Fondului de Mediu.
– Ce evenimente veți organiza anul acesta?
Urmează Maratonul Muntelui Ceahlău, cei de la Clubul Rotary îl vor face. După aceea va fi Maratonul Bate Toaca. Apoi mountain bike-ul, după aceea Ziua Muntelui. Ajutăm cât putem, nu îi taxăm și oferim sprijin logistic. Pentru Bate Toaca sunt în jur de 60-70 de voluntari. Și sunt ONG-urile Hai pe Munte din Iași, mai sunt din Piatra-Neamț care vin și asigură. Inițial a fost în două etape, pe două categorii, trebuiau 3 zile de cazare. Masă, puncte de hidratare, 10-15 puncte, pentru că traseul e lung, peste 40 de km. Sunt destul de multe puncte de hidratare, cu oameni acolo care cară toată apa și fructe sau ce le mai trebuie pentru hidratare. La Bate Toaca la ultima ediție au fost în jur de 600 de concurenți.
A consemnat Alexandru ANDRIEȘ
