PERFORMERII NEAMȚULUI / Teodora Sofrone: Despre adolescență, descoperirea sinelui și educație

Mă numesc Teodora Sofrone (*), am 18 ani și sunt elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național ”Petru Rareș” din Piatra-Neamț. Sunt o persoană sensibilă și îmi place să înțeleg lucrurile și fenomenele din jurul meu într-o manieră atipică. Mereu mi-am pus întrebări și m-am avântat spre posibilități de răspuns plurivalente. Monotonia și claritatea, deși uneori necesare, mi se par reducționiste. De aceea, indiferent de cerință, am ținut la originalitate și am încercat să completez sau să nuanțez banalul în manieră personală, adăugând mult sentiment.

Anii de liceu și adolescența au fost etape cărora mi-am dorit să le imprim un curs inedit, în special pentru că am întâlnit persoanele potrivite, dar și oportunitățile, în locul potrivit. Am ales să studiez la acest liceu și, dacă aș avea de ales din nou, aș lua aceeași decizie, datorită persoanelor pe care le-a adus în viața mea. Am fost binecuvântată să cunosc oameni frumoși și încărcați cu noblețe sufletească și verticalitate. Am descoperit lucruri noi și am fost întâmpinată de revelații la fiecare pas, grație profesorilor devotați, care mi-au schimbat adolescența nu doar într-un veritabil drum inițiatic pe cărările cunoașterii, ci și într-un periplu printre idei, idealuri și încununări.

Oamenii care mi-au fost alături!

Pasiunea mea a început în gimnaziu, în momentul în care am cunoscut omul care mi-a schimbat viața și, implicit, viziunea asupra ei, pe doamna profesoară de limba română, Oana Hilohi, care acum îmi ghidează fiecare nouă năzuință din cer. Dumneaei a văzut în mine un potențial pe care l-am privit temătoare și chiar cu îndoială, dar, de atunci, am știut că vreau ca viitorul să îmi fie înțesat de cuvinte. Am regăsit o fărâmă din lumina interioară a dânsei în personaliatea domnului profesor de limba și literatura română de la liceu, Lucian Iordăchescu. Dumnealui a completat lucrarea pe care doamna profesoară a început-o, cu noi perspective și lecturi edificatoare, nu doar compensând absența dânsei, ci și aducând în conștiința mea prezența cuvintelor, făuritoare de lumi. Momentul cheie a fost plecarea doamnei Hilohi în brațele Tatălui, căci atunci am decis să îmi îndrept toate eforturile înspre Cuvânt și să încerc să devin un dascăl iscusit, asemenea profesorilor care mi-au străjuit parcursul.

Începând din clasa a zecea am participat la diverse olimpiade, precum cea de Limba și Literatura Română și Lectura ca Abilitate de Viață, dar și Cultură și Spiritualitate Românească, despre care am aflat datorită doamnei profesoare de religie, Manuela Alexandrescu, un dascăl foarte apropiat inimii mele. Anul acesta am participat și la Olimpiada de Științe Socio-Umane, datorită domnului profesor de filosofie, Teodor Negru, care m-a îndrumat și mi-a acordat încredere, fiindu-mi alături printr-o deosebită implicare. Am obținut mai multe rezultate frumoase, pe care le consider rodul unei împreună-lucrări ziditoare între Dumnezeu, munca și profesionalismul profesorilor și cultivarea talantului pe care l-am primit în dar. Însă nu doar profesorii menționați mi-au marcat evoluția, ci fiecare dintre cadrele didactice de la clasă mi-a oferit prilejul de a mă dezvolta armonios și echilibrat și le mulțumesc tuturor pentru tot ce au însemnat pentru mine.

Experiențele participării la diversele olimpiade au fost de un cromatism pestriț, fiindcă am pictat pânza adolescenței în mai multe nuanțe, fiecare tușă având rol definitoriu. Am experimentat atât eșecul, inerent oricărui proces, cât și bucuria de a obține mențiuni sau premiile I, II și III. Din acest motiv, pot spune cu mare convingere că am avut o adolescență perfectă, dictată de studierea materiilor școlare pe care le îndrăgesc, descoperirea cărților care m-au format, călătorii prin diverse orașe din țară în vederea participării la etapele naționale ale olimpiadelor, și, cel mai important, sudarea unor prietenii temeinice cu ceilalți elevi participanți. Cred că cea mai frumoasă parte dintr-un proces nu este finalul, ci parcursul de până atunci. Al meu a fost plin cu povești și oameni deosebiți, care mi-au rămas adânc întipăriți în inimă.

Viziunea mea asupra educației

Totuși, în urma acestui drum, am observat câteva carențe și aș vrea să menționez aspectele necesare sistemului de învățământ actual, în viziunea mea. În primul rând, lipsesc libertatea de experimentare și punerea accentului pe latura practică a procesului educațional. Profesorii pe care i-am întâlnit au fost întotdeauna dăruiți vocației, însă limitați, constrânși de accentul pur teoretic și informațional al noțiunilor predate. Mi-ar plăcea să putem depăși această latură și să ne dezvoltăm orizontul nu doar înspre formule și algoritmi. Într-adevăr, mecanismul gândirii are nevoie de ordine pentru a funcționa optim, dar în momentul de față ne aflăm sub egida tiraniei șablonului. Din păcate, este vizată acumularea unei cantități mari de informație, însă nu ne întrebăm decât cum să o folosim în cadrul testărilor, nu și cum am putea să o valorificăm în alte contexte și situații de viață. În opinia mea, învățarea ar trebui să fie rezultatul sintezei dintre informație, punerea sa în practică și contextualizarea ei. Cultivarea unui stil diferit de abordare a procesului predării le-ar putea oferi profesorilor libertatea de a transmite viu tot ceea ce au de împărtășit, iar elevilor o mai mare dorință de a se implica activ în procesul educațional.

De asemenea, cred că ar fi interesant dacă am putea înțelege de ce au avut loc anumite evoluții și revoluții în domeniul gândirii, ce evenimente au motivat dezvoltarea unor teorii și invenții, care a fost mecanismul din spatele descoperirii noțiunilor pe care le învățăm. Poate că ar fi bine ca elevii să înțeleagă nu doar conceptul, ci și istoria din spatele fenomenului studiat. Cred că, în acest mod, s-ar putea concretiza în conștiința elevilor o cultură bine proporționată, solidă, rezistentă în fața timpului și a trecerii sale implacabile. Poate că vom uita cum să rezolvăm anumite probleme sau nu vom mai ține minte formulele și teoremele de care avem nevoie pentru a realiza acest lucru, dar sigur nu vom uita contextul care a impulsionat căutarea și descoperirea acestor resorturi, pe care noi le folosim acum cu atâta ușurință.

Pe de altă parte, cred că sistemul de învățământ actual nu ajută foarte mult elevii să își descopere și să își cultive pasiunile, în funcție de înclinațiile acestora. În viziunea mea, pentru ca un adolescent să se dezvolte armonios, acesta trebuie să își canalizeze și să își direcționeze energia în special înspre domeniul în care se regăsește, completându-și evoluția prin diverse alte posibilități, oferite de materiile studiate la școală sau la liceu. Mi-ar plăcea ca prejudecățile să fie demontate, iar copiii să beneficieze de susținerea și de încrederea celor din jur, indiferent de instituția de învățământ sau de specializarea profilului la care învață. Aș încuraja performanța în orice domeniu, întrucât am descoperit chiar eu cât de multe avantaje pot apărea, de la evoluția personală, până la acumularea de noi experiențe și de amintiri frumoase.

Nu în ultimul rând, aș încuraja formarea unor baze culturale solide și valorificarea lor nu doar în mod competitiv. Competiția ne ajută să ne sesizăm limitele și să ne testăm capacitățile, dar, exacerbat, acest fenomen poate ucide intenția bună incipientă. Am observat, în cadrul olimpiadelor, cât de frumos pot decurge discuțiile dintre elevii pasionați, cât de multe cunoștințe putem împărtăși, fără a ne fi teamă că propriile achiziții culturale pot fi furate. Ar părea că trebuie să fim individualiști pentru a ajunge la rezultate, dar nu este deloc așa. Eu aș susține performanța elevilor și aș face tot posibilul pentru ca aceștia să poată interacționa cât mai mult, să poată colabora și chiar iniția și dezvolta proiecte împreună, indiferent de cadru. Mi-ar plăcea ca accesul la resurse să nu fie motivat doar de acumularea distincțiilor, ci de intenția reală ca evoluția elevilor să așeze temelia unei viitoare societăți informate și competente din punct de vedere critic, datorită acțiunilor de colaborare între instituțiile de învățământ, dezbaterilor și contribuțiilor fiecăreia, spre a se completa reciproc.

(*) Autoarea acestui material este olimpică premiată la nivel național, la mai multe discipline, printre care Limba și Literatura Română și Filosofia.