Sf. Cuvios Patapie (dezlegare la ulei și vin) – 8 decembrie
Sf. Cuvios Patapie a trăit în sec. al VII-lea, fiind originar din Tebaida Egiptului. S-a nevoit mulți ani în pustia Egiptului, unde s-a purificat prin curățirea de patimi a omului lăuntric. Auzind oamenii despre virtuțile Sf. Patapie, au început să vină în număr mare la locul de nevoință al sfîntului. Temîndu-se de lauda oamenilor, s-a gîndit că se va ascunde mai bine în mijlocul mulțimii. Și-a ridicat o mică colibă în apropiere de Biserica Vlaherne. Ascuns în spatele zidului colibei lui, el și-a continuat viața lui de nevoința sihăstrească ca și cînd ar trăi în pustie.
Însă Lumina Divină nu poate fi ascunsă sub obroc. Sf. Patapie a vindecat
un copil orb din naștere care a nimerit coliba sfîntului.
– Minuni ale Sf. Patapie. Sf. Patapie l-a vindecat pe un înalt demnitar de idropică făcînd semnul crucii asupra lui și ungîndu-l cu untdelemn sfințit. A făcut semnul crucii asupra unui tînăr și a scos din el un diavol care îl chinuise vreme îndelungată. Multe minuni a realizat Sf. Patapie, toate cu rugăciunea, întru Numele lui Hristos și prin semnul Sfintei Cruci.
Amintim că la Catedrala episcopală din Galați este prezentă o rasă care a aparținut Sf. Patapie.
Zămislirea Sf. Fecioare Maria – 9 decembrie
Sfinții Ioachim și Ana au fost lipsiți de copii pînă la vremea bătrîneții, cînd Arhanghelul Gavriil s-a pogorît la fiecare din ei. Sf. Arhanghel le-a vestit zămislirea Fecioarei Maria. Din dragoste pentru oameni, Dumnezeu a făcut roditor pîntecele sterp al Anei, care la vremea rînduită a născut-o pe Sfînta Fecioara Maria.
*Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Eugraf – 10 decembrie
Au trăit la sfîrșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Mina era vestit pentru marea sa învățătură. A fost trimis de către împărat la Alexandria pentru a restabili liniștea orașului. Sf. Mina a mers și a restabilit cu adevărat ordinea, dar pe creștini i-a lăsat în pace, declarîndu-se creștin.
– Chinurile îndurate din Iubire pentru Hristos – fapte bune. Ermoghen a împlinit ordinul împăratului: el l-a adus pe Sf. Mina înaintea judecătorului. I-a tăiat picioarele și limba, i-a scos ochii, apoi l-a aruncat în închisoare. Acolo S-a pogorît Domnul Iisus Hristos, vindecîndu-l. Văzîndu-l pe Sf. Mina vindecat, Ermoghen s-a convertit și el la creștinism, iar Sf. Mina l-a botezat.
– Oastea lui Hristos. Ermoghen a propovăduit Cuvîntul lui Dumnezeu și a fost numit Episcop al Alexandriei. Împăratul i-a supus pe amîndoi la chinuri. Privind la vitejia celor doi mărturisitori și la minunile pe care le lucra Dumnezeu prin ei, secretarul și prietenul Sf. Mina, pe nume Eugraf, a stat înaintea tribunalului și i-a strigat împăratului: „Și eu sînt creștin!”. Auzind aceasta, însuși împăratul l-a decapitat atunci pe Sf. Eugraf, după care a ordonat călăilor să-i decapiteze pe Sf. Mina și Ermoghen. Sfintele lor moaște au fost duse în Constantinopol, unde au făcut multe minuni.
* Sfîntul Daniil Stîlpnicul (dezlegare la pește) – 11 decembrie
S-a născut în satul Vitaria din Mesopotamia, din părinți creștini. Fiind singurul copil dăruit lor de Domnul, aceștia l-au închinat cu totul Lui, încă din perioada copilăriei.
Se recomandă tuturor părinților ca, imediat după naștere, copilul să fie luat în brațe de mamă. Aceasta va rosti o rugăciune la Sfînta Treime prin care dedică, închină nou-născutul Lui Dumnezeu, pentru ca numai „Slava, Mărirea, Puterea Sfintei Treimi să se manifeste prin acest copil!”.
– Ucenicul Sf. Simeon Stîlpnicul. El a îmbrățișat viața monahală la vîrsta de doisprezece ani, avînd binecuvîntarea Sf. Simeon Stîlpnicul.
După o vreme, ajungînd la maturitatea spirituală din acea viață, a urcat pe un stîlp pe care a rămas pînă la moartea sa. Aici a îndurat arșița, frigul, dar și atacurile demonilor. În jurul acelui stîlp s-a strîns un număr mare de ucenici, pe care Sfîntul i-a povățuit prin pilda vieții lui și prin Cuvîntul Lui Dumnezeu.
– Moarte creștinească. Sfîntul Daniil și-a prorocit ziua morții. La ieșirea sufletului lui, ucenicii au văzut pe sfinții îngeri, prooroci, apostoli și mucenici deasupra stîlpului pe care viețuise cuviosul.
† Sfîntul Spiridon al Trimitundei (dezlegare la pește) – 12 decembrie
Sfîntul Spiridon al Trimitundei a trăit în secolul al IV-lea. S-a născut în jurul anului 270, în Aski, Cipru, și a fost păstor la oi. După moartea soției sale, alege să ducă o viață ascetică. Ajunge episcopul Trimitundei, o cetate din apropierea orașului Pafos. Participă la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. Este recunoscut prin faptul că, la rugăciunile sale, Sfînta Treime a luat glasul celor ce se semețeau cu știința lor satanică, la Sinodul de la Niceea.
Sfîntul Spiridon a fost prins în timpul persecuției, schingiuit și întemnițat. A trecut la cele veșnice în anul 348 d.Hr, la vîrsta de 78 de ani. Moaștele sale se găsesc în Insula Corfu.
– Minuni ale Sfîntului Duh prin Sf. Spiridon. În vreme de secetă a adus pe pămînt ploaie. Prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A oprit curgerile rîurilor. A pus capăt foametei puse la cale de vînzătorii de grîu, dărîmîndu-le hambarele în care țineau grîul.
A dat la iveala gîndurile păcătoase ale unei desfrînate, care îndrăznise să se apropie de el și a făcut-o să-și mărturisească păcatul.
Mîntuitorul Iisus Hristos a promis celor care cred în El și Îl iubesc că vor face (Dumnezeu prin ei) „mai multe decît a făcut El”. Acestea vor putea fi realizate de Slujitorii de Dumnezeu care nu fac compromisuri cu slujitorii de satană, de cei care nu practică nici un viciu, inclusiv mîncatul diferitelor tipuri de cărnuri.
A vindecat muțenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arșițe, iar el, pentru mărire deșartă, lungise rugăciunea și din pricina asta amuțise îndată.
† Sfîntul Ierarh Dosoftei – 13 decembrie
Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava, primind la botez numele Dimitrie. A studiat pentru început acasă, apoi la Iași, la Colegiul de la Trei Ierarhi, înființat în timpul domnitorului Vasile Lupu. De aici se îndreaptă spre Liov, unde va studia la Scoala Fratiei Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”. Aici a învățat limba greacă, latină, slavona bisericească și polona, devenind unul dintre poligloții vremii.
În anul 1649 s-a călugărit la Mănăstirea Probota, primind numele Dosoftei. În anul 1658 a fost ales și hirotonit episcop de Huși, apoi episcop la Roman, iar în 1671 a fost ales mitropolit al Moldovei.
– Mitropolitul Dosoftei – Slujitor de Hristos. Toată viața mitropolitului a fost o trudă neîncetată pusă în slujba poporului, a omului de rînd și a limbii românești – așa cum este firesc pentru orice ierarh slujitor de Hristos.
– Fapte bune. În vremea mitropolitului slujbele se oficiau fie în grecește, fie în slavonește, limbi pe care poporul nu le cunoștea. Astfel, marea sa grijă a fost ca oamenii să înțeleagă ceea ce se slujește în biserică: „să-nțăleagă tot spășenia lui Dumnedzău cu întreg înțeles”.
Mitropolitul Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari cărturari români din secolul al XVII-lea, fiind cunoscut ca primul poet național, primul traducător în limba română a cărților de slujbă religioasă, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător în românește al unor cărți din literatura dramatică și istorică universală, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții. Mai este cunoscut și pentru contribuția sa la formarea limbii literare românești.
În 1686, în urma campaniei de retragere din Moldova, soldații polonezi au luat cu ei ca ostatic și pe mitropolitul Dosoftei. Rămîne în exil pînă la sfîrșitul vieții. A trecut la cele veșnice pe 13 decembrie 1693. A fost înmormîntat la Biserica „Nașterea Domnului” din Zolkiew (Ucraina).
Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie – 14 decembrie
Acești sfinți au trăit în secolele III și IV. Din Sinaxar aflăm că Tirs, mărturisitor al lui Hristos, refuza să se închine idolilor. Pentru aceasta Sf. Tirs este supus la chinuri îndelungate: i-au înțepat ochii, i-au sfărîmat picioarele, i-au turnat plumb topit pe spate, însă, prin puterea lui Hristos, a rămas nevătămat.
– Puterea credinței în Mîntuitorul Iisus Hristos. A fost băgat într-un butoi cu apă spre a fi înecat, dar de îndată vasul s-a spart. A fost aruncat de pe un zid înalt, într-un loc în care erau țepi și cuie ascuțite, dar și de această dată s-a arătat nevătămat.
La rugăciunea sa, idolii din templu s-au sfărîmat și Calinic, preotul păgîn al
idolilor, s-a convertit la creștinism. Sfîntului Calinic i s-a tăiat capul, iar Sfîntul Tirs a fost pus într-un sicriu și și-a dat duhul, în timp ce slugile împăratului au început să-l taie cu fierăstrăul.
