Simatoc: un nume care nu spune mare lucru. De altfel a purtat mai multe. Regizoarea Violeta Gorgos îi dedica un film documentar: „Variaţiuni pe un nume”. Autorităţile comuniste au avut grijă ca fugarul basarabean să fie scos din istoria fotbalului românesc. Dar a fost românul ce a jucat în România şi Ungaria, la Inter şi Barcelona şi care a câştigat un trofeu european: Cupa Latină. S-a căsătorit cu o baronesă maghiară, a avut un casino la Sidney şi a murit cu cărţile de joc în mână…
La 1 mai 1920, în satul Grimăncăuți, în actualul raion Briceni din Republica Moldova, pe atunci România întregită, s-a născut Nicolae Șmatog, petrecându-şi copilăria într-o Basarabie ce trecea prin lipsurile de după război.
În 1934, Nicolae Șmatog, în vârsta de 14 ani, a ajuns la Timișoara, adus de un antrenor al Ripensiei, care îl remarcase pe un maidan de la marginea Grimăncăuțiului. Ripensia cucerise deja al doilea titlu de campioană a României şi era una dintre cele mai valoroase echipe de fotbal din țară. Şi pe atunci Ripensia avea o adevărată academie de juniori, unde Șmatog a fost o perioadă junior până a fost cooptat la echipa mare şi în 1938, la vârsta de 18 ani, a debutat pentru echipa mare a Ripensiei. A devenit vicecampion al României, Ripensia a ratat titlul în fața lui Venus Bucureşti. În 1940, a debutat în naționala României cu numele Simatoc. Locul nașterii în noile acte era Timișoara, vroia să-şi ascundă originea din Basarabia anexată de sovietici. În 1941, după trei sezoane la Ripensia, se transferă la echipa Carmen Bucureşti, dar joacă doar trei meciuri și se mută în Transilvania la Club Atletic Oradea, care evolua pe atunci în campionatul Ungariei. Aici devine coleg cu Iuliu Bodola, unul dintre cei mai mari fotbalişti români din toate timpurile. În 1943/1944, Nicolae Simatoc devine campion al Ungariei. În 1945, Nicolae Simatoc se mută la Budapesta la formația Vasas şi își schimbă numele, devenind Miklos Szegedi. La Budapesta, Szegedi se căsătoreşte cu o baronesă maghiară. Căsătoria a fost o mare surpriză, dar românul era un fel de superstar al vremii, talentat, popular și stilat. Era inteligent, elegant, fotogenic şi foarte arătos.
În ianuarie 1948, Nicolae Simatoc semnează cu Inter Milano, după ce tranzitează Iugoslavia și ajunge în Italia. În acea călătorie pe vreme de iarnă a făcut o dublă pneumonie, dar şi-a revenit și în jumătatea de sezon rămasă, antrenat fiind de Giuseppe Meazza, joacă șapte meciuri și înscrie trei goluri. Inter are rezultate slabe şi legendarul Giuseppe Meazza este demis de pe postul de antrenor principal. În următorul sezon 1948/1949, Inter e aproape de a deveni campioană, oprindu-se pe locul 2, în spatele lui Torino. După un an și jumătate, Simatoc o părăsește pe Inter pentru Brescia. După un sezon la Brescia, Nicolae Simatoc decide să renunțe la fotbal în forma sa propriu-zisă și să facă o afacere din pasiunea sa şi, în 1950, înființează o echipă formată din fotbaliști refugiați din Europa Centrală și de Est, ce avea ca obiectiv desfășurarea de turnee demonstrative prin diferite țări, să facă show și să strângă banii din bilete.
În Spania, la unul dintre aceste meciuri, românul este remarcat de legendarul Santiago Bernabeu, care vrea să-l transfere la Real Madrid. Simatoc refuză însă, întrucât oferta marilor rivali de la Barcelona era mult mai tentantă. Catalanii l-au vrut atât de mult pe Simatoc încât îl aduce și pe cel mai bun prieten al lui Simatoc din acea echipă de refugiați, maghiarul Laslo Kubala. Laslo Kubala avea să devină o legendă a Barcelonei și unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria Ungariei. Nicolae Simatoc avea și o altă mare pasiune: jocul de cărți. Din primii bani primiți de la Barcelona, românul și-a cumpărat o mașină și a plecat la Monte Carlo să joace la casino. A pierdut toți banii și l-a sunat pe prietenul său, Kubala, să-i trimite niște bani ca să se poată întoarce la Barcelona.
Catalanii aveau un trio legendar, format din refugiați din Europa Centrală și de Est: Nicolae Simatoc, România, Lazlo Kubala, Ungaria și Iri Hanke, Cehoslovacia. În primul sezon la Barcelona 1950/1951 au cucerit un singur trofeu, Cupa a Spaniei. În 1951/1952, au câştigat La Liga, Cupa și Supercupa şi trofeul Cupa Latină, predecesoare a Cupei Campionilor, o întrecere a campioanelor din țările romanice: Spania, Italia, Franța și Portugalia.
În 1952, Simatoc în vârsta de 32 de ani părăsea Barcelona pentru Real Oviedo, unde petrece ultimele sezoane. A antrenat apoi două echipe din Spania, Leida și Sabadell, precum și formația cipriotă AEL Limasol, dar fără un succes deosebit.
În 1963, Simatoc se mută în Australia, la Sydney, unde devine Nicholas Sims și începe să antreneze echipe ale diasporelor europene, fără probleme de comunicare: vorbea nu mai puțin de 10 limbi: româna, maghiara, engleza, italiana, spaniola, catalana, franceza, germana, rusa și sârba. Simatoc a devenit jucător profesionist de poker și fondează propriul casino. În 11 decembrie 1979, în timp ce juca poker, Nicolae Simatoc, în vârsta de 59 de ani, suferă un atac de cord și închide ochii pentru totdeauna, cu cărțile în mână… (D. DIEACONU)
