Casa de oaspeți „Bârlogul Urșilor” din Piatra-Neamț, pe care soții Martyna și Eduard Ursu au realizat-o cu mâinile lor, dintr-o casă bătrânească în ruină, are în spate o poveste de viață deosebită, dar și o poveste de creație unică. Eduard are 29 de ani și este din Piatra-Neamț, dar,17 ani, jumătate din copilărie și mare parte din tinerețe și le-a petrecut în Irlanda. Martyna are 25 de ani, este din Polonia și l-a întâlnit pe Edi în Irlanda.

De 9 ani ei formează cuplul Ursu și au reușit să-și realizeze visul, ”Bârlogul Urșilor”, în 14 luni de muncă asiduă. Aproape fiecare obiect din această casă, fie că este de mobilier, fie că este doar o decorațiune, poartă amprenta lor. Multe dintre acestea au fost făcute din materiale reciclate, reutilizate, altele au fost achiziționate din țară sau din străinătate. Împreună realizează o atmosferă magică, de relaxare și confort, îmbinând tradiția, atmosfera de cămin familial intim cu modernul și condițiile de lux.

De ce ”Bârlogul Urșilor”?

Pentru cuplul Ursu visul lor nu putea să poarte decât un nume legat de urși, nu numai din cauza numelui de familie, ci și pentru că amândoi au câte o poveste cu urșii. Bunicul și străbunicul lui Eduard, care au trăit întreaga viață la Ardeluța, în comuna Tarcău, aproape de pădure, au fost vizitați de un urs. Animalul a intrat în coteț, dar a ieșit înainte ca gospodarul să-și dea seama ce se întâmplă. Când au realizat ce se petrecea, ursul era deja la marginea pădurii, pierzându-și urma printre copaci. Același bunic s-a mutat apoi în Piatra-Neamț, la casă, în capătul străzii Gheorghe Asachi, unde acum locuiește și tânăra familie Ursu, chiar lângă actuala casă de oaspeți. Și aici pădurea este la numai câțiva zeci de metri de locuință. La scurt timp după ce s-a mutat aici, pe vremea regimului Ceaușescu, bunicul lui Eduard, care creștea porci, a primit din nou vizita unui urs. De această dată, lucrurile au luat-o puțin razna, bunicul a dat peste ursul care îi omorâse un porc și-l târa pe câmp.

Norocul omului a fost că a strigat, au ieșit vecinii cu topoare, cu ce au avut la îndemână, au strigat la urs și l-au speriat, altfel bunicul nu mai scăpa cu viață! Chiar dacă aceste întâlniri cu urșii l-au marcat pe bunicul familiei, toți au o simpatie aparte pentru aceste animale mari, cărora le poartă numele. Iar interiorul casei de oaspeți poartă această amprentă prin tablourile ”de familie” cu urși. Martyna Ursu are și ea o amintire mai spirituală legată de animalele care patronează familia. Când era mică, în jurul vârstei de 5 ani, a visat că un urs a venit în dormitorul ei, din Polonia, lângă patul pe care dormea și a privit-o. Când s-a trezit, fetița a căutat ursul prin toată casa, a ieșit repede în curte, apoi a alergat în livadă căutând ursul pe care-l văzuse în vis. Dar, ursul nu era nicăieri, pentru că fusese doar un vis. Când l-a cunoscut pe Edi, i-a auzit numele și a aflat povestea care îi leagă familia de urși, nu a putut să nu remarce ciudata coincidență cu visul ei din copilărie. Iar acum își împarte viața cu un ”urs” – Ursu Eduard.

Reabilitarea caselor vechi – o modă irlandeză

Eduard și Martyna s-au cunoscut pe Facebook, pe grupul comunității de români din Irlanda, când el avea 19 ani, iar ea doar 16. Au vorbit ceva timp prin mesaje, fără să se gândească că vor fi vreodată împreună. Apoi, când s-au văzut, au realizat că există o conexiune sentimentală puternică între ei. Au stat 3 ani împreună, iar în perioada cu restricțiile impuse de pandemia Covid 19, Martyna a stat foarte mult timp acasă cu soacra ei, cu care se înțelege extrem de bine și de la care a învățat atât de bine limba română încât acum vorbește românește ca și cum ar fi născută în România, nu sesizezi diferența. Știa ceva cuvinte românești dinainte, pentru că a lucrat la un hotel unde avea colegi din Moldova.

Martyna a studiat arhitectura de peisaj la o facultate din Irlanda, a și lucrat la un astfel de birou, dar mereu simțea nevoia să facă ceva creativ, handmade, mai ales că și pictează cu mult talent. Eduard a ajuns cu familia în Irlanda pe când avea 10 ani și încă de la 15 ani, în vacanțe și în timpul liber și-a ajutat tatăl, care lucra la reabilitarea unor case vechi. A studiat mai întâi 3 ani la business management, dar, în timpul pandemiei, a realizat că ceea ce studia la acea facultate nu-l atrage, așa încât a revenit la construcții.

”În construcții e mai greu să te plictisești, că sunt mii de lucruri de învățat, să le fac și bine și să schimb și casele și job-urile, e mai interesant. Și am rămas pe construcții de atunci. Irlandezii cumpără case vechi, de 30 de ani, 25 de ani și le renovează. Sunt mulți români în Irlanda care lucrează în acest domeniu. Majoritatea, bărbaților, să zic 80%, poate 70% lucrează în construcții. Dar aveam prieteni și bucătari, manageri de hoteluri și manageri la benzinării sau la magazine. Suntem apreciați acolo. Este o comunitate destul de mare, cea în care eram noi număra mai bine de 100.000 de români, eram pe același grup de Facebook și, acolo, românii sunt foarte activi. Ne adunam la sărbători, la târguri de Crăciun. Dar, cred că, în realitate, numărul românilor de acolo e mult mai mare”, povestește Eduard Ursu.

Cerere în căsătorie romantică, dar cu peripeții

După 3 ani de relație au decis să se căsătorească, iar modul elaborat în care Eduard a pregătit cererea în căsătorie și surpriza mare pe care i-a făcut-o atunci, a rămas una dintre cele mai frumoase amintiri ale cuplului. Martyna știa că merg să sărbătorească cei 3 ani de relație la restaurantul la care mergeau de obicei și că vor merge și într-o plimbare pe o plajă privată. Înainte de a pleca, mama lui, care era complicele fiului la pregătirea surprizei, i-a atras atenția că nu este îmbrăcată corespunzător pentru o astfel de celebrare, Martyna fiind în blugi și pulover. Plaja era într-o zonă mai izolată, către care duceau aproximativ 500 de trepte abrupte și periculoase, diferența de nivel fiind de peste 100 de metri.

”Eu vorbisem cu un fotograf să vină cu o dronă și să filmeze momentul, fără să știe ea. Dar nu putea să vină cu drona pentru că erau curenții de aer mult prea mari. Până la urmă a venit soția fotografului, ajutată de doi copii mai mari, pentru că accesul către plajă era destul de periculos. Soțul fotograf era și el cu drona, ascuns”, își amintește Eduard și încă se mai emoționează pentru acel moment.

Când au ajuns pe plajă, el s-a așezat în genunchi și Martyna a fost atât de surprinsă de cererea lui, încât efectiv a rămas cu gura căscată. Au numeroase fotografii cu momentul nostim și romantic deopotrivă. Acum sunt căsătoriți, de mai bine de 3 ani, dar întotdeauna rememorează momentul ”proposal”-ului cu entuziasm și bucurie.

O casă bătrânească a prins viață devenind ”bârlogul” visurilor!

Casa bătrânească pe care au cumpărat-o de la un vecin se află lângă casa părintească, în care locuiește cuplul. Casa era abandonată de mult timp și era o veritabilă ruină. Pereții erau găuriți, zidurile gata să cadă, mai erau ținute în picioare doar de acoperiș. Dar ei știau că sunt amândoi ambițioși și muncitori și, dacă își pun ceva în minte, trebuie să le iasă! Au turnat din nou temelia și încă un brâu de susținere pentru pereți, au reabilitat totul, păstrând arhitectura ei inițială și apoi au adăugat o extindere: încă un dormitor și o baie. Casa are acum două dormitoare, fiecare cu baia lui și o bucătărie care dă într-un living central foarte spațios și confortabil. În fiecare colțișor au pus suflet și au personalizat fiecare ungher. Nu pot să nu amintesc rădăcinile de copac transformate într-o hotă funcțională, în bucătărie sau becul în formă de ceainic adus din Irlanda. Aproape totul este rodul muncii lor, cu ajutorul tatălui lui Eduard, care trebuia să vină cu expertiza lui de zeci de ani ”home remaker”.

Oricui le trece pragul, cuplul le povește cu dragoste despre fiecare colțișor al casei de oaspeți, cum l-au refăcut, cu ce materiale. Afară, există un ciubăr pentru jacuzzi, acoperit, dar și un foișor generos, foarte luminos, unde există un cuptor de cărămidă pentru pizza, făcut chiar de Eduard, un grătar mare și o masă. Aici parcă deja auzi râsetele oamenilor împărtășind amintiri, seara, în lumina flăcărilor grătarului. Pentru sărbătorile de iarnă, Eduard a făcut doi soldăței mari, din PVC, care străjuiesc intrarea și par rupți dintr-o poveste de Hans Christian Andersen. În curte tronează și sania lui Moș Crăciun, tot o creație proprie a celor doi. Totul este așezat cu grijă și calcul, acolo unde trebuie și unde încântă mai bine ochiul. Luminițele, atmosfera de poveste și senzația de cald și rustic te fac să te relaxezi și să te simți acasă, având și tot confortul anului 2025 în materie de spații de locuit. Iar căldura celor doi tineri vine și ea la pachet cu aerul intim și frumusețea care înnobilează această casă de oaspeți. Ce ziceți de-un vin fiert și-o turtă dulce?

Angela CROITORU