În perioada 3 -5 aprilie, pe platoul Curții Domnești din Piatra Neamț, a avut loc Târgul de Florii, un eveniment care a adus în fața publicului meșteri populari din mai multe zone ale țării. Vizitatorii au putut vedea obiecte lucrate manual, au stat de vorbă cu artizanii și au aflat poveștile din spatele fiecărui obiect. Printre participanți s-a aflat și Valentina Uhrenciuc, din Iași, cunoscută pentru ouăle sale încondeiate, lucrate cu migală și răbdare.
Prezența sa la târg a atras atenția celor interesați de tradiții, mai ales că fiecare ou expus spune o poveste diferită. În apropierea sărbătorii de Paște, astfel de meșteșuguri capătă o semnificație aparte. Ouăle încondeiate nu sunt doar simple obiecte decorative, ci simboluri ale credinței și ale continuității tradiției.
La Iași, meșteșugul este dus mai departe de Valentina Uhrenciuc, profesor de limba română și, de peste trei decenii, creator de ouă încondeiate. Pentru ea, această activitate nu este doar o îndeletnicire, ci o formă de exprimare personală și o legătură cu trecutul:
„Sunt profesor de română de meserie, dar cu această pasiune pe care o duc cam de 31-32 de ani, pasiune prin care regăsesc cumva interiorul meu, spiritualitatea mea personală, pentru că eu fac și ouă tradiționale, ca-n Bucovina, pentru că acolo am învățat, că acolo am fost repartizată când am terminat facultatea, dar stilul meu personal spune altceva, și anume, mă inspir din țesăturile și cusăturile tradiționale din toată zona Moldovei noastre și încerc din fiecare ou să fac o poveste, o poveste pe care să o transmit ca o bucurie celui ce privește”.
Experiența acumulată în timp se vede în detaliile fiecărui ou. Modelele nu sunt alese la întâmplare, ci sunt inspirate din elemente tradiționale, reinterpretate într-un mod personal. Meșteșugara explică felul în care își construiește fiecare lucrare:
„Am în mână un ou de gâscă, luat la întâmplare, în care pot să vă spun că acest motiv numit de specialiști motivul păsării de pe scoarțele noastre, eu l-am conceput în culoare roșie și înălțându-se cumva, deci pasărea spirituală înălțându-se spre crucea, care vedeți că este în mijloc, iar pe laterală, de o parte și de alta, sunt aceste păsări în scoarțele noastre. Aici se poate spune că sunt coarnele de berbec, care sunt specifice, în general, ouălor încondeiate, dar în totalitate acest mic model este de pe o cămașă bărbătească, din zona Iașului”.
Fiecare detaliu are un sens. Culorile, liniile și formele sunt alese cu grijă, iar compoziția finală transmite un mesaj. Un element aparte în creațiile sale este „calea rătăcită”, un motiv pe care îl folosește frecvent și pe care îl leagă de experiențe personale și de viața femeilor din mediul rural.
„Cu roșu aici, marginea aceasta, este specifică mie, și anume acea cale rătăcită, care apare ca un «C» rotunjit în Bucovina, la mine este așa pătrățos, să zic, de ce? E marginea de țesătură, dar eu am văzut o legătură între forma aceasta de pe țesăturile pe care și mama mea le făcea, am adormit de copil cu zgomotul vătalelor din casă. Femeile din zona noastră n-au fost prețuite ca frumusețe, ca femeie, au fost al doilea om la muncă, și au avut o viață mai aspră, mai puțin spirituală, și atunci m-am gândit că sigur aceasta este calea rătăcită”.
Explicația simbolului este una simplă, dar puternică, legată de ideea de cădere și ridicare, de efort și continuitate: „Ce înseamnă calea rătăcită? Este ca o metanie. Cazi, te ridici. Cazi, te ridici”.
În lucrările sale apar și alte motive tradiționale, fiecare cu o semnificație proprie. Meșteșugara le descrie și le explică, arătând cât de multă muncă presupune realizarea unui singur ou.
„Aceasta e vârtelnița, simbolul hărniciei feminine, iar aici e plasă făcută, ca o pânză făcută cu chișița, nu mai face nimeni. Acum cândva se făcea în Bucovina, dar durează prea mult, că trebuie foarte fin observați”.
Procesul de lucru este unul migălos și necesită multă răbdare. Tehnica folosirii chișiței presupune precizie, iar fiecare linie trebuie trasată cu atenție. Din acest motiv, puțini mai aleg astăzi să lucreze astfel de modele complicate.
Pentru Valentina Uhrenciuc, ouăle încondeiate nu sunt doar obiecte de artă populară, ci și o formă de păstrare a memoriei. Ele sunt legate de familie, de copilărie și de amintirile despre mama sa, care a țesut și a cusut toată viața.
„Fiecare ou are povestea, și din fiecare parcă regăsesc o fracțiune din sufletul mamei mele, care toată viața, în fiecare iarnă, a țesut sau a cusut, și unele modele chiar mi le amintesc și le aștern cu chișița gândindu-mă la ea. Nu cred că sunt chiar o sentimentală, dar cred că după ce-ți pierzi mama, fiecare gândește la fel”.
Participarea la Târgul de Florii de la Piatra Neamț a fost pentru ea o nouă ocazie de a arăta publicului aceste povești și de a vorbi despre semnificațiile din spatele fiecărui model. Cei care au trecut pe la standul său au putut vedea nu doar obiecte frumoase, ci și o muncă făcută cu sens și răbdare.
Denisa POPA
