Campionatul mondial de fotbal de după cutremur: Chile, 1962

„Sportul Rege” s-a întors iar în America de Sud. De această dată în Chile, statul care avea mari probleme economice în acea perioadă. Mai mult, cu doi ani înaintea competiţiei, la 900 de km sud de capitala Santiago a avut loc cel mai puternic seism din istoria omenirii, cu o magnitudine de 9,5 grade pe scara Richter.

„Pentru că nu mai avem nimic, vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a reconstrui totul”, a spus preşedintele Comitetului de Organizare al CM, Carlos Dittborn.

Acesta îşi dorea ca Chile să iasă din izolarea fotbalistică în care se afla ţara sa. Marele cutremur a afectat zona Conception şi a trebuit să se facă un stadion nou la Arica, la 2.000 km distanţă de capitală, peste deşert şi materialele de construcţie au fost transportate cu avionul. Misiunea sa a fost îndeplinită, dar Dittborn nu a apucat să se bucure de succesul său şi al celor pe care i-a coordonat, decedând cu o lună înainte de startul turneului. Preşedintele ţării, J.A. Rodriguez, a trimis o comunicare scrisă în care a făcut promisiuni ferme şi a contat în faţa FIFA.

Chile și Brazilia s-au calificat direct din postura de țară organizatoare, respectiv deținătoare a titlului. Celelalte 14 locuri au fost disputate de 56 de țări. România s-a înscris în calificări, ar fi trebuit să joace împotriva Italiei, însă s-a retras înaintea confruntării. În cea mai mare parte, favoritele și-au respectat statutul și au obținut calificarea, însă au existat și excepții. Franța a fost eliminată de Bulgaria, în urma unui meci de baraj, în timp ce Portugalia, în care strălucea deja Eusebio, trebuia să mai aștepte încă 4 ani pentru a fi prezentă la cea mai importantă competiție a lumii fotbalului. Au rămas 10 echipe europene, 5 sud-americane, plus Mexicul ce aveau să-și dispute titlul mondial între 30 mai și 17 iunie 1962.

Pe stadionul din Santiago (80.000 locuri) a avut loc la ora 14:30 (ora 21:30, ora Bucureştiului) festivitatea de deschidere. Cuvântul de deschidere a fost rostit de preşedintele Republicii Chile şi președintele FIFA, Stanley Rous. La ora 15:00 a început întâlnirea dintre echipa țării gazdă și formația Elveției.

La Vina del Mar, Cehoslovacia avea o echipă minunată cu Schraiff în poartă. Pele a intrat pe teren accidentat şi se vedea că nu mai poate. Masopust nu l-a atacat. S-a făcut linişte pe stadion. Pele a trimis în tuşă. „Regele” părăsea scena. La Arrica a fost folosit avantajul vântului împotriva URSS, chilienii au înscris două goluri de la distanţă. Și Chile câştiga, iar Iaşin era considerat unul dintre vinovaţi. Garrincha a strălucit în semifinale, el a fost cel care a învins Anglia şi a deschis drumul spre încă un meci. Căci a mai fost un meci Cehoslovacia-Brazilia. În finală. Arbitrul sovietic N. Latîșev a condus următoarele echipe: Brazilia: Gilmar – D. Santos, Mauro, N. Santos – Zito, Zozimo – Garrincha, Didi, Vava, Amarildo, Zagallo şi Cehoslovacia: Schraif – Tîchy, Populhar, Novak – Pluskal, Masopust – Pospichal, Scherer, Kadraba, Kvasnak, Jelinek. Brazilienii au câștigat pe merit partida decisivă, având de partea lor două atuuri foarte importante: tehnică excelentă, joc rapid. Selecționata Cehoslovaciei s-a dovedit și de această dată foarte bună în apărare, însă a trebuit să cedeze de trei ori în fața înaintării braziliene. Scorul a fost deschis în minutul 15 de Masopust. Numai după două minute însă, Amarildo aduce egalarea: 1-1. În această repriză contraatacurile echipei cehoslovace sunt foarte periculoase și de două ori – Scherer și Jelinek – trimit mingea în bară. În repriza secundă, Zito (67) și Vava (79) înscriu alte două goluri, selecționata Braziliei obținând o victorie mare. A fost o finală liniştită, după spusele cronicarilor prezenţi. Pe locul III a fost ţara gazdă, un loc binemeritat şi pe locul IV a fost Iugoslavia.

Mondialul din 1962 nu a avut un golgeter, ci un grup de 6 jucători: brazilienii Vava și Garrincha, chilianul Sanchez, iugoslavul Jercovici, maghiarul Albert și sovieticul Ivanov, care au reușit câte 4 goluri. Pele a fost marele absent al fazelor superioare, dar a apărut Amarildo şi Garrincha şi Brazilia se încorona din nou campioană mondială. „El Mercurio” din Chile se întreba în timpul campionatului din 1962: „Oare de pe ce planetă vine oare Garrincha?” (D. DIEACONU)