Garrincha nu ar avea loc în fotbalul actual. N-ar trece nici măcar de un prim trial, ar fi respins ca „handicapat”. Şi în accepţiunile de astăzi ar fi considerat aşa. Piciorul drept nu se îndoia în faţă de la rotulă, ci înspre interior, iar la stângul problema era pe dos. Iar dreptul era cu 5 centimetri mai scurt. Iar înălţimea lui, cu tot cu ghete, cum spunea chiar el, era de 1,69 metri. Toate aceste probleme ale sale au fost transformate de Garrincha în atu-uri pe terenul de fotbal. Era dintr-o familie săracă, mulţi copii şi tatăl alcoolic. S-a căsătorit la 19 ani şi avea un copil atunci când a fost luat de Botafogo. A băut şi el foarte mult şi avea plăcerea să dea de băut tuturor celor din barurile din cartierul său sărac de unde plecase în lume. Şi bea şi el până era dus pe braţe acasă.
În 1958, la Cupa Mondială, a intrat mai târziu în meciuri, abia cu URSS, fiind sancţionat disciplinar: în meciul cu Fiorentina driblase patru adversari, apoi portarul şi a mai aşteptat un adversar, l-a driblat şi a dat gol. A intrat împreună cu Pele şi au făcut Brazilia campioană mondială. După victoria din meciul din finală, Garrincha nu se bucura, căci credea că mai urmează şi returul…
În 1962, Garrincha câştiga Cupa Mondială aşa cum o făcea Maradona în 1986, o „cupă de autor”. În 1966, reuşea un gol în meciul cu Bulgaria. În 1970 se bucura pentru Pele şi al treilea succes al Braziliei. Murea în 1983, la 49 de ani, dezamăgit şi sărac. Ciroză. Alcoolul a învins. A rămas un nume, o istorie. A celui mai iubit brazilian după Pele!
În 28 octombrie 1933, a apărut pe lume Manuel Francisco Dos Santos, Mane Garrincha sau simplu Garrincha. Era al cincilea copil al familiei.
Garrincha a început să bată mingea în cartierul său sărac. Abandonase școala după 4 clase, iar la 14 ani se angajase la o fabrică de textile din oraș. Tot atunci s-a înscris la echipa locală de amatori. La fabrică, Garrincha a învățat să bea. Şi bea mult. Pe la 19 ani, Garrincha a fost alungat de la fabrică din cauza lenei. La Pau Grande, care juca printr-o ligă regională de amatori, Garrincha juca mijlocaș central și nu sclipea. Într-o partidă, în 1952, a fost folosit ca mijlocaș dreaptă şi la una dintre faze, Garrincha a luat mingea de lângă propriul careu, a driblat toți adversarii și a oferit o pasă de gol unui coleg, care a trimis mingea în poarta goală. În 1953, la aproape 20 de ani, Garincha a venit să dea probe la Botafogo, una dintre cele mai iubite echipe din Brazilia. S-a râs de el, dar acolo a fost şi Nilton Santos, o mare vedetă a timpului, care l-a remarcat. Apoi, Garrincha a participat la un amical dintre prima și a doua echipă a lui Botafogo şi a strălucit şi a fost astfel primit la echipă. În primul său meci oficial pentru Botafogo, Garrincha a reușit un hat-trick. În sezonul de debut a bifat 26 de meciuri și a înscris 20 de goluri şi în 1955, la 22 de ani, și-a făcut debutul în echipa națională.
Prin 1957, la Botafogo au venit Didi, Zagallo, Amarildo, Manga, Quinterinia sau Paolo Valentim și antrenorul a fost numit jurnalistul sportiv Saldanha. La primul antrenament, Saldanha i-a adunat pe toți jucătorii în jurul său și a comunicat faptul că îi dă credit total lui Garrincha pe partea dreaptă. Şi jocul său a fost de atunci tot mai frumos și dezinvolt. Într-un amical cu Fiorentina, a înscris unul dintre cele mai frumoase goluri ale sale, driblând fundașii şi deși putea să tragă pe poartă, a driblat portarul şi a mai aşteptat un adversar. A atras mânia antrenorului şi în primele două meciuri a stat pe banca de rezerve, după care fanii și jucătorii l-au convins pe selecționer să-l titularizeze alături de Pele. A urmat partida contra URSS, iar primele trei minute au însemnat trei atacuri la poarta sovieticilor, două bare și un gol al lui Vava. Toate fazele au pornit de la Garrincha. Şi Brazilia a devenit în acel an campioană mondială. La următorul mondial din Chile, Garrincha era în apogeul formei sale sportive. După victoria din prima etapă cu 2-0 contra Mexicului, în cel de-al doilea meci încheiat cu o remiză contra Cehoslovaciei, Pele a a suferit o accidentare și a părăsit turneul. În sferturi, duelul cu Anglia. Garrincha a reușit o dublă şi Brazilia s-a impus cu 3-1 și a mers în semifinale, unde a trecut de Chile cu 4-2, Garrincha a marcat, însă spre final de meci și a fost eliminat. Dar Brazilia devenea din nou campioană mondială.
După acest triumf al său şi al ţării sale, a urmat o perioadă de regres, s-a îngrăşat, nu mai era dedicat, consecvent. Şi juca tot mai puţin. Totuși, în vara lui 1966, selecționerul Braziliei, Vicente Feola, l-a convocat pe Garrincha pentru campionatul mondial din Anglia. Dar Garrincha a reușit să revină din nou la un înalt nivel. În primul meci, Garrincha alături de Pele au înscris contra Bulgariei și au adus victoria, însă în următoarele două partide au venit eșecurile, iar brazilienii părăseau rușinos mondialul din faza grupelor.
Au urmat mai multe echipe de club, dar nicăieri nu şi-a putut relansa cariera şi s-a retras în 1972. După retragere, Garincha a avut din ce în ce mai multe probleme cu alcoolul şi a cheltuit banii făcuți din fotbal şi trăia uitat de toți într-un cartier sărac, abia reușind să mai supraviețuiască. Trupul său era tot mai slab, avea insuficiență cardiacă și petrecea mult timp prin spitale. În 1983, s-a stins. Au rămas un nume şi o poveste. A unui om care a jucat fotbalul cu bucurie şi pentru bucuria celor din jurul său… (Daniel DIEACONU)
