În liniștea densă a pădurilor de la Vânători-Neamț, acolo unde foșnetul frunzelor și zgomotul apei sunt singurele repere ale trecerii timpului, o prezență dispărută de generații întregi își face din nou loc. Dincolo de gardul unui țarc de carantină, patru siluete masive se mișcă lent, aproape fără zgomot, cu o eleganță neașteptată pentru dimensiunile lor. Sunt elanii – animale care, până nu demult, existau doar în relatările istoricilor și în imaginația celor pasionați de natură. Revenirea lor marchează un moment rar pentru fauna României: reintroducerea oficială a unei specii dispărute de peste două secole.

Decizia care a pus proiectul în mișcare

Cele patru exemplare – un mascul și trei femele – au ajuns în Parcul Natural Vânători-Neamț în urma unui proces complex, desfășurat pe parcursul mai multor luni. Nu a fost o decizie luată peste noapte, ci rezultatul unei idei care a prins contur treptat.

„A fost mai întâi decizia. Ne-am spus că ar fi bine să readucem elanul. După aceea am căutat finanțarea necesară și am intrat, etapă cu etapă, în linie dreaptă”, povestește Sebastian Cătănoiu, directorul Administrației Parcului Natural Vânători-Neamț.

În spatele acestei decizii stă un întreg mecanism logistic: selecția animalelor, colaborarea cu centre specializate din Germania, Franța și Elveția, transportul și pregătirea pentru adaptare.

„Plotunul” din istorie, dispărut și regăsit

Elanul, cunoscut în trecut și sub denumirea de „plotun”, nu este un intrus în peisajul românesc. A făcut parte din fauna acestor locuri până la începutul secolului al XIX-lea și era suficient de răspândit încât să fie menționat de Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae”.

Dispariția sa a fost lentă, dar sigură, cauzată de vânătoare și de transformarea habitatelor. În ultimele decenii, doar apariții sporadice, mai ales în nord-estul țării, au mai sugerat că specia nu a dispărut complet din regiune.

„Mai sunt semnalări izolate, în special dinspre granița cu Ucraina, dar niciodată nu a existat o reintroducere organizată, cu un scop clar”, explică directorul parcului.

Prima etapă: carantina și adaptarea

În prezent, elanii se află într-o perioadă de carantină de 30 de zile, timp în care sunt monitorizați atent de specialiști. Este o etapă esențială, în care se verifică starea de sănătate și modul în care animalele se adaptează la noul mediu. Accesul publicului este restricționat în această perioadă, tocmai pentru a reduce stresul și a permite o acomodare cât mai lină. După finalizarea carantinei, animalele vor fi mutate într-un țarc de aclimatizare de aproximativ 180 de hectare – un spațiu vast, cu pădure, zone umede, pante și vegetație diversă.

„Este un loc în care își pot găsi singuri habitatul potrivit”, spune Cătănoiu.

Giganți discreți ai pădurii

Dimensiunile elanilor sunt impresionante: un exemplar adult poate depăși 600 de kilograme și ajunge la aproximativ doi metri înălțime. În alte regiuni, cum este America de Nord, pot atinge chiar 800-900 de kilograme. Cu toate acestea, nu sunt animale spectaculoase în sensul clasic. Nu caută atenția și nu sunt ușor de observat.

„Sunt foarte silențioși, foarte discreți. Fiecare animal are rolul lui în natură. Nu există animale mai importante sau mai puțin importante”, subliniază directorul parcului.

O provocare pentru cei care îi îngrijesc

Pentru echipa Parcului Natural Vânători-Neamț, apariția elanilor înseamnă și o adaptare a modului de lucru. Spre deosebire de zimbri, aceștia au preferințe alimentare diferite.

„Le plac foarte mult lăstarii tineri – de răchită, de plop, cam tot ce este verde”, explică Ștefan Nemțeanu, șeful pazei. „Mănâncă și iarbă, dar preferă vegetația lemnoasă.”

În această perioadă, dieta este completată cu suplimente precum morcovi și furaje, pentru a susține procesul de acomodare.

„S-au adaptat bine. Avem și o zonă cu apă unde le place să stea și să se scalde. Se simt în elementul lor”, adaugă acesta.

Docili, dar imprevizibili

Un aspect care i-a surprins pe îngrijitori este comportamentul relativ calm al animalelor, cel puțin în această etapă.

„Fiind tinere, sunt destul de docile. Putem intra în țarc pentru a le administra hrana, evident cu precauție”, spune Nemțeanu.

Chiar și așa, rămân animale sălbatice, iar interacțiunea este atent controlată.

Mai mult decât un proiect: o „reparație”

Reintroducerea elanului face parte din proiectul mai amplu „Ținutul Zimbrului”, care urmărește conservarea biodiversității și dezvoltarea unui model de turism sustenabil.

„Este un act de reparație morală față de natură”, afirmă Sebastian Cătănoiu.

Dincolo de această formulare, proiectul arată o schimbare de perspectivă: de la exploatarea resurselor naturale la încercarea de a reface echilibrele pierdute. Dacă adaptarea va continua fără probleme, elanii vor deveni, în timp, o prezență stabilă în Parcul Natural Vânători-Neamț. Vizitatorii îi vor putea observa de la distanță, în condiții controlate, iar zona ar putea câștiga un nou punct de atracție. Până atunci, însă, procesul rămâne unul discret, aproape invizibil pentru publicul larg.

Denisa POPA

Ciprian STURZU