EDITORIAL / Lumea este bulversată...

…de ascensiunea inteligenței artificiale, care numai inteligență nu este, ci o capacitate crescută de a procesa un volum uriaș de date pe unitatea de timp, indiferent de domeniu, regim politic sau grad de educație. Deja unele profesii se simt amenințate, dar experiența arată că fără om AI-ul nu face două parale. Cea mai bună expresie a acestui fapt îi aparține Lui Boby de la Fără zahăr, care a spus limpede, cităm: o trupă rock fără curent, cântă folk. Dar nu asta e ideea. A devenit o mare zbârnă de marketing, conform căreia dacă o sculă sau serviciu, indiferent de domeniu, are în prospect o referire de utilizare a pomenitei inteligențe, face lumea să cadă pe spate și să scoată paraua din buzunar, aducând un plus de încredere acroșat vreunui brand, nu neapărat de certă valoare. Dacă folosești AI-ul, deja ai un plus în fața contemporanilor, văduviți de o astfel de cucerire a tehnicii și care te privesc ca pe un potențial mogul, cu un trabuc XXL în stare activă, alături de bunătăți, fructe de pădure și de mare, care se lăfăie pe un fotel într-un loc exotic, în vreme ce sculele cu AI fac treaba celor cărora nu trebuie să le mai plătești dări la stat. Idilic, nimic de zis. Recunosc sunt domenii unde această unealtă își face treaba cum trebe și nu reprezintă un impediment în calea fericirii vreunul salariat. În același timp, AI-ul este și în locuri nepotrivite, cel mai recent fiind semnalat în domeniul administrației publice din orașul cu cetate, a cărui primărie se află la adăpostul înjurăturilor de mamă și alte domenii, prin folosirea avatarurilor în comunicarea cu cei aleși sau numiți. Ai o petiție, o voce suavă te îndeamnă să-ți vezi de treabă și să te informezi corespunzător, iar dacă vrei să -ți lărgești orizontul, ești unde trebuie. Adică vii pentru o moștenire și pleci tobă de carte despre divorțuri și alte spețe civile, toate frumos ambalate de o voce suavă, care în contextul limbajului demn de Filarmonica de la Zece Prăjini, sună ca nuca-n perete, să nu spunem altceva. Adică ceea ce nu visa AI-ul să devină, a ajuns. Pavăză în fața potențialilor nemulțumiți, unii cu carențe educaționale, adică neduși la biserică, pentru deplina protecție a edililor și altor aparatnici emanați în urma scrutinului.

Cei conștienți că istoria se scrie sub ochii noștri își amintesc de vremea conferințelor de presă, deputații și senatorii folosindu-se de prilej pentru o expunere gratuită prin intermediul presei. Că se dădeau dume de se zbârcea microfonul nu-i cine știe ce, în comparație cu întrebările incomode ale jurnaliștilor. La un moment dat, cei intervievați trebuiau să stea cu picioarele-n apă rece, să-și pregătească temele cum trebuie. Întrebați-l pe Vosganian, Petre Roman și alte nume grele din politichia națională ce însemna să răspunzi la întrebări directe, documentate și puse și în public. Nu era deloc comod. Lăsăm deoparte savoarea disputelor politice din preajma alegerilor. Numai că, aproape pe nepusă masă, evenimentele de acest gen au devenit tot mai rare și pe fondul eforturilor de a se lichida presa scrisă. Mai cu creșteri de preț, mai cu dispariția tiparului determinată de lipsa hârtiei… și cauzele curg. Cert este că azi există o prăpastie uriașă în comunicarea dintre aleși și alegători, nu neapărat din cauza presei, cât mai cu seamă consecutiv autismului autoindus. Asta elegant spus. În realitate vorbim de incapacitatea de a comunica. Nu este conținut, nu este interes sau (cazuri rare) apare o brumă de conștiință, ce dispare la prima cupă de șampanie primită de pleașcă la vreo tăiere de panglică sau de altceva. (nu râdeți! ). Pe cale de consecință, poate ar fi mai nimerit să voteze inteligența artificială. Sau să fie aleasă în locul primăreților de tot felul, că tot una este. Da, dar ce facem dacă vreun bezmetic scoate ștecherul din priză sau scapă o cazma în vreun cablu de alimentare. E?! Parcă sună altfel AI-ul, nu-i așa?

GD Patraucean