Primarul comunei Sagna, Vasilică Roca, încearcă să mențină localitatea pe linia de plutire și să ducă mai departe investițiile începute, astfel încât, în ciuda valurilor de crize economico-financiare care lovesc țara, oamenii să nu resimtă aceste lucruri la intensitate maximă. Comuna Sagna are avantajul că se află la doar 7 minute de mers cu mașina de municipiul Roman, iar localnicii și-au găsit locuri de muncă acolo.

-Sunteți, acum, fără banii din alocările din impozitul pe venit, care veneau pe finalul lunii august, de la bugetul de stat. Cum vă descurcați?

Într-adevăr, alocările din TVA le primim. Dar, periodic, se făceau acele rectificări, de trei-patru ori pe an, prin care se mai alocau sume, în funcție de proiectele pe care le aveam, de cheltuielile ce nu puteau fi acoperite din bugetul local, mai primeam ajutor, mai primeam o gură de oxigen. Dar, din 2025, nu am mai primit niciun leu, nu s-a mai făcut nicio rectificare.

Noi, când am conceput bugetul în anul 2025 pentru acest an, am ținut cont de sumele din anul precedent. Acum, e normal când îți faci calcule să ții cont și de cheltuieli maximale și minimale, conform bugetului din anul precedent. Dar, nu s-au mai dat bani din rectificări și am rămas datori pe la furnizori.

Am avut probleme, încă de la începutul anului, cu facturile la salubrizare și avem întârzieri, am găsit înțelegere pe moment.

Dar, avem de plătit lucrări efectuate la proiectele pe care le-am încheiat și le-am recepționat. De exemplu, la reabilitarea termică de la Școala Sagna, trebuie să găsim, nu știu de unde… partea noastră de contribuție.

Investițiile se fac, cofinanțările grevează bugetul local

– Trebuie să plătiți, practic, cheltuielile neeligibile și cofinanțarea?

Da, cheltuielile neeligibile și partea noastră de cofinanțare! Plus că, în momentul în care te apuci să faci un proiect, ai nevoie de niște bani să îl începi, pentru studii de fezabilitate, care nu tot timpul sunt eligibile la decontare, până depui cererea pentru finanțare, cineva trebuie să muncească să-ți facă partea de proiectare, studii topo-geo, măsurători. Lucrări pe care noi trebuie să le plătim până obținem finanțare. Sunt anumite programe de finanțare care nu le decontează și, în felul acesta, suntem în postura să nu mai putem să accesăm noi proiecte sau noi finanțări, pentru că nu avem banii pentru această documentație.

Din fericire, noi avem proiecte începute, proiecte importante pentru comunitate. Avem o sală de sport pentru Școala Sagna, un centru multifuncțional la Vulpășești, cu un teren de sport. Pentru satul Luțca, avem un teren de sport și un loc de joacă pentru copii. Sper, cât de repede, să terminăm documentația pentru consolidarea seismică la grădiniță și să dăm drumul la licitație.

Am încheiat un proiect de înființare apă și canalizare pentru satele Luțca și Vulpășești. L-am recepționat și suntem pe ultima sută de metri înainte să-l predăm către operator, să dăm drumul la apă pentru cetățenii de acolo.

– Operatorul este compania Apa Vital Iași?

Da, cei de la Iași. De asemenea, suntem tot pe ultima sută de metri în finalizarea proiectului de gaz de la Vulpășești. Până la sfârșitul anului, cred că o să avem gazul tras pentru toți cetățenii.

– Ați făcut o extindere a conductei de gaz acolo?

Da. Aveam pe satele Sagna și Luțca, dar satul Vulpășești nu a fost inclus în niciun proiect. Și atunci am accesat finanțare pe Anghel Saligny și am extins rețeaua și în satul Vulpășești. Încheiem cu gazul în toată comuna, vom avea rețea de gaz pentru toți cetățenii.

– Cum ați făcut acest proiect?

În acest proiect aveam prinsă alimentarea cu apă, canalizare și gaz, toate utilitățile pentru satul Vulpășești.

– Și, ați reușit să le finalizați, până la 11 septembrie anul acesta, când s-a închis robinetul la decontări prin Programul Național “Anghel Saligny”?

Da. S-a închis și, din păcate, am rămas cu cererea pe care nu am mai depus-o, pentru câteva drumuri. Dar, probabil că se va redeschide în decembrie și banii vor fi, cum a fost și anul trecut în februarie. Trebuie să facă realocări, oricum, sunt investiții asumate la nivel național.

– Spuneați că aveți datorii la proiectul de reabilitare termică a școlii Sagna, cât de mari sunt?

Avem partea noastră de cofinanțare, 300.000 de lei, pe care trebuie să îi avem într-o lună de zile.

– Și, ce faceți, mergeți pe împrumut din Trezorerie?

Nu putem, din păcate, la împrumuturi, cu atât de multe proiecte, suntem pe maxim. Când am preluat conducerea primăriei, în 2024, (înainte am fost viceprimar), deja nu mai puteam să împrumutăm, pentru că eram la 33% din buget. Avem cam 650.000 de lei, anual, bani pe care trebuie să-i achităm din bugetul local.

– Și, atunci, sperați să vină acea rectificare bugetară?

Noi sperăm într-o gură de oxigen. Vorbesc cu toți primarii, toți suntem în aceeași situație. Trebuie făcut ceva pentru că, din ce în ce mai multe primării, riscăm să intrăm în insolvență din județul Neamț. De fapt, mai sunt și alte primării, este aceeași situație la nivel național, nu numai în Neamț. Sper să n-ajungem acolo! Ce a depins de noi, am făcut…

– Dar pe partea de facturi proprii, cheltuielile proprii, ale administrației publice locale, cum stați?

Pe partea de funcționare, strict pe primărie, ne-am gospodărit astfel încât să fim și acolo pe linia de plutire, adică să ne achităm energia electrică, telefonul, gazul, iluminatul public, să dăm salariile la toți angajații și contribuțiile.

„Nu am mai fost o prioritate pentru România!„

– Probabil că tot ați mutat banii de un capitol la altul, prin rectificări de buget local repetate, ca să vă ajungă, altfel nu văd cum, fără rectificări?

Sumele alocate pentru Comuna Sagna, în bugetul anului 2026, le-am repartizat astfel încât prima dată să ne acoperim cheltuielile de funcționare, salariile, dar avem mult de acoperit pe partea de dezvoltare. Aici e problema! Nu poți să te dezvolți ca localitate fără bani!

Noi, echipa de la primărie, ne străduim. Am ținut aproape cu proiectantul, cu arhitectul, cu cei care au făcut devizele, astfel încât să nu avem parte de cofinanțare mare.

De exemplu, avem acest centru multifuncțional pentru copii, aici, legea spune să acoperim minim 2%. Când vine factura de la constructor, prima dată noi trebuie să achităm partea noastră de 2% și abia apoi facem decontarea pentru diferență. Deci, oricum, sunt sume mari! La un proiect de 2 milioane de euro, 2% înseamnă 40.000 de euro, e o sumă destul de mare pentru comuna Sagna!

Industria a murit, agricultura persistă!

– În zonă aveți companii, firme, ferme, care să plătească la bugetul local?

Industrie nu prea mai avem, cu toate că Sagna a avut industrie, a avut fabrica care s-a distrus în timp. Nu am mai fost o prioritate pentru România! S-a distrus tot ce a fost industrie fără cap și coadă!

Am mai avut o fabrică de cărămidă, era cărămidă plină, cu tehnologia aceea de pe vremuri, se ardea cărămida pe cărbune.

– Nici cei de la Mediu nu mai acceptă și nu mai dau voie să mai utilizeze cărbunele…

Da, au închis tot ce ține de cărbune și constatăm că nu mai avem energie! Fabrica noastră de cărămidă cred că are vreo 16 ani de când nu mai funcționează. Practic, e în paragină. S-au vândut și clădirile de acolo. Nu mai avem industrie!

– Dar din agricultură?

Norocul nostru sau avantajul este că suntem aproape de oraș, de Roman și cetățenii au locuri de muncă, majoritatea merg la muncă acolo. Și veniturile realizate se reinvestesc în construcții, în locuințe.

– Și, atunci, au nevoie de autorizații de la primărie.

Se mai construiește câte ceva, comuna se dezvoltă în continuare.

– Dar ferme agricole, aveți ceva pe teritoriul comunei?

Sunt, da. La noi nu sunt terenuri care să nu fie lucrate! Noi avem oameni gospodari, nu avem pârloage! Avem și ferme agricole și crescători de oi și de bovine.

– Agricultorii ce cultivă aici? Leguminoase sau merg pe porumb, grâu?

Avem și un legumicultor, care are câteva solarii. Suntem mândri de el, mergem să cumpărăm de la el și are produse bune. Sunt mulți crescători de ovine și de bovine. Și avem de toate din agricultură, cultură mare: porumb, floarea soarelui, grâu, rapiță!

– Aici sunt asociați agricultorii, aveți asociații ceva mai mari?

Cred că 99% sunt asociații mai mari. Să știți că, la noi, în comuna Sagna, cred că am fost printre puținele comune, în care s-a păstrat structura vechiului CAP pe care s-a înființat o asociație agricolă destul de mare. Se lucra în condiții foarte grele, cu eforturi foarte mari. Tot pământul din comună era practic lucrat, nu găseai pârloage.

– Asta-i bine, înseamnă că oamenii au făcut trecerea, de la CAP-ul comunist la asociații agricole private, într-un mod inteligent.

Iar, în momentul în care au venit subvențiile pe agricultură, pe lângă asociația aceasta mare, au fost tentați și alții să intre pe asociații agricole. A fost pentru mulți o gură de oxigen subvenția pentru agricultură și au mai apărut și alți investitori care au realizat că este o bună afacere. Acum sunt mai multe asociații agricole care își desfășoară activitatea.

Dar, din punct de vedere financiar, pentru bugetul comunei Sagna, activitatea agricolă nu asigură un venit, astfel încât să zicem că avem în bugetul local venituri substanțiale care ne permit să facem dezvoltare. Pentru noi proiectele pe fonduri europene, acestea sunt de bază. Și nu ne scapă nimic!

Pe toate le urmăresc și când văd o finanțare pe care ne putem plia, o accesez. Fac tot posibilul și căutăm soluții să accesăm cât mai multe finanțări.

…Și reducerile de personal

– Cum o să vă descurcați până se termină blocajul ăsta guvernamental cu partea de facturi?

Speranța moare ultima. Sperăm să nu mai dureze mult, că am redus cheltuielile la maxim, cât s-a putut! De când am venit la conducerea primăriei, a fost primul lucru pe care l-am făcut, am redus cheltuielile de funcționare la jumătate față de cât erau!

Plus că am fost nevoiți să facem și restructurări și reduceri de personal și au fost făcute aceste reduceri, nu doar pe hârtie, ci au fost efectiv mutați oameni, angajați dintr-un loc în altul, oameni care au plecat.

– Câți oameni aveați și cu câți ați rămas acum?

Acum avem, potrivit adreselor primite de la prefectură, 19 angajați. Au plecat cinci oameni.

– Și erau oameni de care aveați nevoie și a trebuit să renunțați la ei, că așa spunea legea sau care era situația?

Am renunțat la doi paznici și activitatea a fost preluată prin camerele de supraveghere, unde de fapt mai trebuie să mai montăm camerele pe anumite străzi, dar intenționăm, de anul viitor, să prevedem alocării bugetare, ca să le extindem în toată comuna.

Am mai avut doi muncitori a căror activitate a fost suplinită de beneficiarii veniturilor minime de incluziune, oamenii de la ajutor social. Majoritatea au probleme de sănătate, dar nu se încadrează la scutire și atunci trebuie să vină. Facem ce putem cu ei, în principal activități curente de curățenie în comună.

– V-ați gospodărit destul de eficient…

Am mai avut la căminul cultural un administrator, cea de-a cincea persoană de care vorbeam. Practic, activitatea lui nu era efectiv una culturală. El se ocupa de gospodărirea spațiului exterior și interior al căminului cultural.

Între timp, biblioteca am mutat-o la căminul cultural și atribuțiile de gestiune au fost preluate de către doamna bibliotecară, iar partea de curățenie, întreținere în spațiul exterior, a fost preluată de restul persoanelor rămase în cadrul primăriei, de la gospodărire comunală sau în compartimentul administrativ.

– Dar ca volum de muncă, în momentul acesta, ați mai avea nevoie de oameni? Mai aveți posturi vacante care nu se ocupă cum mai sunt în alte primării?

Am desființat posturile vacante care au fost pentru a ne încadra în recomandările primite și chiar astăzi este ultima zi de muncă a unei colege de la Taxe și Imposte.

Deocamdată, nu o să angajăm pe nimeni. Încercăm să suplinim activitatea colegei de la Taxe și Impozite. Dar, și la Contabilitate, erau cinci persoane, acum rămân numai patru și sper să se descurce în patru.

În schimb, avem o vulnerabilitate la Compartimentul de urbanism.

– A ieșit la pensie?

Da, ne trebuie un specialist. Doamna a ieșit la pensie în decembrie anul trecut și, între timp, am făcut contract cu o firmă.

– Ați externalizat?

Am externalizat, dar e complicat, nu e prea comod. Pe doamna de la acea asociație o avem o singură zi pe săptămână. Îi programăm pe oameni, îi punem să mai aștepte, dar, oamenii au urgențe.

Dacă pleacă un post de la Taxe și Impozite, am putea să ne încadrăm, să-l transformăm și să angajăm un om la Urbanism.

Nemulțumiri pe taxa de salubrizare

– Care-i atmosfera în comună? Cum sunt oamenii, sunt mulțumiți de cum trăiesc? Își doresc mai mult? Ce semnale vă transmit?

Nu sunt altfel decât sunt în toată țara! Oamenii sunt împărțiți în două mari categorii, din acest punct de vedere: cei care sunt mulțumiți și veșnic nemulțumiții. A fost un an destul de dificil, pentru că, la începutul anului, am fost nevoiți să mărim taxele conform legii. Și atunci, de fiecare dată, în momentul în care îi ceri omului bani, atunci ai nemulțumiți.

La noi au fost discuții mari vizavi de taxa la salubrizare. În anii anteriori, noi am menținut la un nivel minim taxa de salubrizare, pentru că am subvenționat-o din bugetul local. Nu ne mai putem permite. A fost, în anii precedenți, 5 lei de persoană pe luna. Acum, ca să acoperim diferența, am făcut calculele pe număr de persoane, pe cantitatea deșeuri generate, am împărțit și au ieșit 15 lei/ lună/ persoană.

Am avut tot felul de reacții: “Ați triplat? De ce? Eu nu-l dau!”… Într-adevăr, unele nemulțumiri sunt justificate, pe alocuri. Dar, sunt și mulți cetățeni care nu înțeleg că nu tot ceea ce măturăm de prin curte sau tot ce avem, punem în sac. Pentru că noi plătim către operatorul de salubrizare la cantitatea colectată.

Mai sunt discuții. Încercăm să facem și educație să ne încadrăm și în cerință.

– Până la urmă primarul ajunge să fie și educator și psiholog și de toate? În Consiliul Local aveți susținere?

În Consiliul Local avem majoritate, da. Eu consider că avem oameni verticali. Așa vreau să zic eu, că sunt verticali! În rest, cameleonismul ăsta politic nu dispare niciodată.

Până la urmă, omul te-a pus acolo ca să ai grijă de el, să faci ceva pentru el, să faci administrație. Teoretic, așa stau lucrurile. În practică, mai puțin.

A consemnat Angela Croitoru

Parteneri