Alegerile americane din 3 noiembrie au produs un șoc modial, din Moscova, la Pekin, din Paris la Berlin, din Kiev până la Teheran, inclusiv la București. Acasă, peste Ocean, au creat un adevărat tsunami, inclusiv pe bursă. Nu trebuie să fii mare analist ca să-ți dai seama că ele ar putea fi un semnal că sistemul clădit după al doilea război mondial, începe să se clatine și mai mult. Politicienii români, în general reactivi, ar putea avea niște lecții de învățat.
- Doar pentru că un partid controlează executivul, legislativul și justiția asta nu înseamnă că vor continua să câștige, mai ales când ignoră marile probleme ale populației.
Alegerile din 2024 îl trimiteau din nou pe Trump la Casa Albă dar victoriile republicane nu s-au limitat la atât. Conservatorii câștigau atât Senatul, cât și Camera Reprezentanților și controlau și Curtea Supremă, cu 6 judecători numiți de republicani. La vremea respectivă se spunea că a fost victorie decisivă pentru „MAGA” și Trump și că se va „schimba curentul”.
La doi ani distanță, republicanii au suferit cea mai devastatoare înfrângere a unui partid aflat la putere în ultimii zeci de ani în politica americană. Controlul total asupra pârghiilor puterii și sumele imense de bani pe care le-au avut la dispoziție nu au ajutat atunci când nemulțumirile populației au ajuns la nivelul critic.
- Un președinte care își ignoră sau încalcă în mod continuu promisiunile făcute față de propriul electorat va fi abandonat de alegători chiar dacă are un întreg partid (aflat la putere) care îl susține aproape necondiționat.
Donald Trump a fost ales cu două mari promisiuni: scăderea prețurilor și încetarea conflictelor armate. Le-a încălcat pe amândouă: inflația și prețurile au crescut pe fondul unui nou război, de data aceasta în Iran. Dar conflictele nu se limitează la atât: nu trebuie uitată nici „intervenția” din Venezuela, amenințările împotriva Europei sau „planul” de a ocupa Cuba.
- Chiar și electoratul loial al partidului abandonează „corabia” când nimic nu merge bine
Conservatorii americani au un electorat „de bază”: persoanele din mediul rural, de obicei cu vârstă de peste 45 de ani și educație medie sau sub medie. Acest nucleu dur de alegători a fost lovit în plin de tarifele impuse de Donald Trump – agricultori, muncitori toți au avut de suferit tangibil de pe urma politicilor economice și apoi au fost loviți de creșterea prețurilor. În multe locuri, acești alegători nu au devenit deoadată „progresiști” dar nici nu au mai mers la urne. Când alegătorii tăi stau acasă și cei ai opoziției sunt mai entuziaști ca niciodată, rezultatul este clar.
- „It’s the economy, stupid!”
„Costul vieții” – prețurile în continuă creștere au fost principala motivație la vot. Degeaba Trump se lăuda (în mod corect) că bursa americană era la cel mai mare nivel vreodată doar că salariile americanului de rând nu acopereau nevoile de bază. Averile celor mai bogați oameni au crescut considerabil în primii doi ani de mandat ai lui Trump dar veniturile omului simplu nu au ținut pasul cu inflația.
Campania republicană nu s-a schimbat din 2024 – discursul împotriva imigranților și a minorităților care „vor să acapareze totul” și să „distrugă stilul de viață american” a fost, în continuare principalul mesaj al candidaților conservatori. Discuțiile de politică economică s-au concentrat pe bursă, cotații și tarife. Singura excepție ar fi „premiul electoral” promis de Trump – 5.000 de dolari pentru fiecare american dacă republicanii câștigă atât Senatul cât și Camera Reprezentanților. Dar nu a fost suficient.
- Banii pot cumpăra multe, inclusiv în politică – dar există o limită.
Cu toate cele peste 440 de milioane de dolari date de doar un singur om, Elon Musk, republicanii au fost anihilați în alegeri. Mai mult, faptul că această opulență a fost afișată cu mândrie de republicani a devenit chiar un motiv pentru ca omul de rând să voteze împotrivă. Oare sunt exemple recente și la noi?
- Anticorupția este încă o temă actuală și se pune alături de inegalitatea socială și economică.
Președinția lui Donald Trump a arătat cum puterea politică poate crește substanțial averea celor care ajung acolo. Se întâmpla și înainte dar acum a fost „pe față”. Trump a câștigat miliarde de dolari într-o perioadă în care oamenii fac împrumuturi pentru mâncare. Rezultatul s-a văzut. Un exit poll desfășurat la alegerile americane a arătat că 90% dintre votanți au spus că fenomenul corupției este un motiv „crucial” sau „foarte important” pentru votul acordat. Slăbirea justiției și „imunitatea” informală acordată unor politicieni se decontează în alegeri.
- Prezența la vot schimbă multe: republicanii au pierdut pentru că oamenii au venit la vot.
Cu toate că se spunea că vor fi intimidări sau chiar că se va ignora votul, oamenii s-au prezentat la urne în număr foarte mare. Mai mult chiar, se remarcă votul mult mai ridicat în rândul tinerilor.
Aceștia vor schimbare: s-a văzut în Serbia, s-a văzut și în Brazilia, se vede la protestele din Franța, Italia, Belgia și s-a văzut, din plin, în America. Tinerii spun că sistemul a devenit imposibil pentru ei: totul este prea scump, salariile nu țin pasul, este aproape imposibil să cumperi o casă fără a fi dator vândut pentru zeci de ani, chiar dacă ai loc de muncă cu normă întreagă și salariu care în urmă cu câțiva ani era cel puțin decent… Toate aceste elemente spun că tinerii nu vor doar să scape de „omul rău” de la vârf ci de sistemul care l-a creat – un semn îngrijorător pentru „partidele sistem”.
Apar, timid e adevărat, în România apeluri la proteste și implicare în rândul tinerilor. Un prim semnal ar fi 20 noiembrie și anunțata „grevă a studenților” dar rămâne de văzut în ce fel se va materializa în vreun fel la noi.
- Este loc în politică pentru oameni noi – americanii au avut de unde alege.
Dacă se uită cineva la câștigătorii democrați din aceste alegeri vor vedea o mare diversitate, oameni din toate mediile, de la oameni de afaceri, la medici, la funcționari sociali, la avocați și, da, la politicieni de carieră. Și oameni „din sistem” dar și alții care au intrat pentru prima dată în „arenă”. Dincolo de problemele sistemice care au marcat aceste alegeri, a existat și o diferență clară de calitate în privința candidaților, mai ales în unele cazuri. De exemplu, un expert în probleme de sănătate poate vorbi cu credibilitate despre acest sistem, poate da exemple clare și arăta oamenilor realitatea din teritoriu. Iar când din partea cealaltă nu vine un răspuns pe măsură, mesajul este cu atât mai puternic.
- Loialitatea oarbă distruge cariere politice.
Donald Trump a cerut întotdeauna supunere totală, orice republican dădea orice semn de „răzvrătire” fiind aruncat în anonimat. Cei rămași sunt toți „yes-mani” deci nimeni nu mai rămăsese care să pună frână celor mai rele impulsuri ale președintelui. Rezultatul: acești oameni au fost taxați pentru imaginea negativă pe care Trump și-a creat-o în rândul electoratului și așa s-a ajuns ca partidul să piadă în locuri unde nu mai avusese înfrângeri electorale de decenii.
- Partidele din opoziție trebuie să vină cu idei populare, nu doar cu slogane și cu replici de genul: votați-ne pe noi pentru că ceilalți sunt mai răi.
Ideea de „răul cel mai mic” nu mai ține, oamenii s-au săturat de rău, vor „luminița de la capătul tunelului”, o speranță că ceva ar putea fi schimbat. Când strategia democraților era doar – „Donald Trump este rău și extremist și… etc”, republicanul a câștigat. Când accentul s-a pus pe probleme reale, „costul vieții”, sistemul de sănătate, educație, inegalitatea economică în creștere, taxarea marilor averi, eliminarea corupției, oamenii au răspuns. Pentru că aceste lucruri îi afectau în mod direct.
În loc de concluzie
De multe ori evenimentele politice din America pot fi considerate avertismente pentru ce se va întâmpla în Europa, chiar dacă există un decalaj. Administrația Trump s-a implicat și a susținut activ mișcări de extremă dreapta din Europa, exemple fiind Orban în Ungaria, AFD în Germania. Slăbirea acestei administrații și imaginea negativă pe care Trump o are în Europa ar putea afecta rezultatele politice din anii următori.
O problemă pentru România apare, de asemenea, în contextul alegerilor făcute de actorii politici în ultimii doi ani. Tradițional, țara noastră urmărea să păstreze o relație pozitivă cu SUA la nivel de aparat de stat, neafișând partizanat politic în lupta dintre democrați și republicani. Acest lucru s-a schimbat în ultimii doi ani. AUR, PSD și Nicușor Dan s-au întrecut pentru a intra în grațiile președintelui american. AUR vorbește în continuare că trebuie să avem un curent MAGA de România, Sorin Grindeanu vroia ca România să plătească un miliard de dolari pentru a intra în Consiliul Păcii, organizație înființată și condusă de Trump. Nicușor Dan, în calitate de președinte al țării, a plătit contracte de lobby cu apropiați din MAGA pentru a publica articole în presa apropiată regimului explicând cât de loială este România la ideile trumpiste. Toate acestea în condițiile în care tensiunile dintre Europa și America au crescut simțitor după discursurile lui Trump și Vance. Consecințele pentru această abordare unilaterală se vor vedea mai curând decât ne așteptăm.
Vlad BĂLĂNESCU
