Gabriel Muraru a ajuns director general la Societatea Națională a Sării la propunerea lui Gheorghe Ștefan. Indiferent cât de mult se va vorbi despre competențe manageriale, despre geniul în afaceri al lui Gabriel Muraru – deși Tribunalele Comerciale și Buletinul Firmelor aflate în Insolvență arată altceva – primordială a fost recomandarea primarului din Piatra Neamț. Cum a condus efectiv Gabriel Muraru este o cu totul altă poveste și cu greu i se pot reproșa lui Gheorghe Ștefan găinăriile acestuia. Doi ani și trei luni a condus SALROM managerul venit din Neamț, între 27 iulie 2010 și 12 decembrie 2012. Pentru perioada respectivă există câteva teancuri de controale, de la diferite instituții abilitate, în frunte cu Curtea de Conturi, care arată că există foarte multe semne de întrebare cu privire la modul în care a fost administrată Societatea Națională a Sării SA (SNS SA). Contracte discutabile, subcontractări discutabile, neîndeplinirea unor minime atribuții de serviciu și o defavorizare a statului român (încă proprietarul sării) în detrimentul unor terți. Continuăm seria începută, a episoadelor în care vorbim despre cum un om plecat din Neamț a reușit să dea de lucru inspectorilor de la Curtea de Conturi și, dacă protecția lansată dinspre oameni aflați la butoane de conducere sau în apropierea acestora nu va funcționa, procurorilor și avocaților.
Corpul de Control nu analizează relațiile personale dintre Andreea Mălinici și Gabriel Muraru
Corpul de control al Guvernului României a fost sesizat cu privire la mai multe nereguli care s-ar fi desfășurat la Salrom în timpul lui Gabriel Muraru. Parte dintre reclamații s-au dovediat a fi false, dar multe au putut fi demonstrate, așa cum noi am făcut deja în Mesagerul de Neamț. Unul dintre numele care apar în reclamație este al ”domnișoarei auditor Andreea Mălinici”, despre care se spunea că ar fi fost favorizată de directorul societății. Pe timpul controlului s-a constatat că domnișoara auditor Andreea Mălinici a beneficiat de doua cursuri în străinătate – unul în SUA, iar altul în Marea Britanie – pentru care compania națională a plătit 4.630 de euro si 13.373 de lei. Publicația Finanțiști. ro consemna la vremea respectivă: «La ce au servit cursurile respective? „Notiunile si cunostintele acumulate au fost utilizate in remodelarea organizatiei, aducand o noua viziune proceselor administrative”, a fost justificarea conducerii. Corpul de Control a precizat ca „nu poate face consideratii cu privire la eventuala relatie personala existenta intre directorul general si beneficiara acestor cursuri, dar retine caracterul subiectiv si insuficient fundamentat al Notei prezentate de conducerea societatii referitoare la rezultatele participarii la curs”».
Altfel spus, justificarea nu prea ține și au fost mai mult niște cursuri- excursii pe banii companiei. Nici nu mai are vreo importanță dacă în aceea perioadă Gabriel Muraru era, și el, în Statele Unite sau în Marea Britanie.
Pe lângă cursurile respective – bune sau nu, oricum scumpe -, Gabriel Muraru și economista Andreea Elena Mălinici. Amândoi, împreună, reprezintă SN a Sării SA într-o selectă și exclusivistă echipă de fizicieni români de la Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară ”Horia Hulubei” și Universitatea București, care sunt protagoniștii unui proiect de o importanță excepțională pentru România, Europa și chiar pentru omenire.
Proiectul, denumit LAGUNA (Large Apparatus studying Grand Unification and Neutrino Astrophysics) este cotat ca fiind la fel de important ca acceleratorul de particule de la Geneva (celebrul de acum CERN). Din punctul de vedere al materialului de astăzi, este important că respectivul proiect are o componentă ce ar trebui să se desfășoară în mina Unirea din salina Slănic Prahova. Detaliile tehnice probabil sunt greu de înțeles la nivelul neinițiaților, dar și constituie un secret bine păzit.
Remarcăm încrederea directorului Gabriel Muraru în angajata Andreea Mălinici care, până să ajungă auditor și economist, a condus, în calitate de administrator, o firmă fără activități importante, iar mai în trecutul îndepărtat a reușit să activeze cu rezultate vizibile la nivel de imagine și promovare a unor diferite instituții.
Andreea Mălinici – și nu credem că ar fi coincidență de nume – a fost alături de Clubul de fotbal Dinamo. Ea a fost imaginea sexy a echipei de fotbal, lucru demonstrat de arhiva competiției Liga Sexy, unde cele mai frumoase fete încercau să obțină cât mai multe voturi, prezentându-se în ipostaze cât mai avantajoase. (vezi foto) Probabil că, activând pe lângă clubul Ministerului de Interne și contabilizând voturile obținute pe internet, a învățat să păstreze un secret și i s-a deschis apetitul pentru studii economice. În acest moment, Andreea Mălinici (sau Andreia Mălinici, cum se prezintă singură pe diverse rețele de socializare, facebook dar nu numai – vezi foto) este soția lui Gabriel Muraru. Așa că nici măcar Corpul de Control al guvernului sau al primului-ministru nu mai pot interveni între cei doi.
X6 reparat pe banii companiei naționale
Printre lucrurile descoperite în controalele la SN a Sării, sare – pardon! – în ochi o procedură de achiziții pentru efectuarea de reparații la autoturismul B-70-PWC, care aparținea societății. Referatul de necesitate pentru achiziție a fost făcut pe 18 iulie 2011, având nr. 537. Societatea care a facturat reparația de 8.632,97 lei noi (86 milioane vechi), în 20 iulie 2011 și a fost plătită electronic în aceeași zi, primește comanda nr. 995700 cu 18 zile înainte de referatul de necesitate! Adică pe 1 iulie 2011.
În momentul analizei documentelor prezentate la plată, a rezultat că autoturismul companiei a fost reparat cu piesele unui BMW X6, 3.5D, cu seria șasiu LC30592. Este vorba de amortizoare față stânga-dreapta, pe care, oricât s-ar fi străduit, meseriașii de la SC Contempo Cars SRL Brașov nu ar fi reușit să le adapteze la autoturismul companiei.
În urma analizelor, a rezultat că SN a Sării condusă de Gabriel Muraru, un fan al mașinilor bune, scumpe, a efectuat plăți pentru decontarea serviciilor de reparații la un autoturism ce nu aparținea de drept societății naționale. Prin urmare, Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu de 8.632,97 lei care nu a fost contestat de conducerea societății. În timpul controlului, suma a fost recuperată și încasată în totalitate, fără însă a fi recuperate și dobânzile legale. În actul de control nu se spune, probabil din motive de jenă, cui aparținea BMW-ul X6 și nici cui i s-au imputat banii. Cert este că directorul general Gabriel Muraru a fost cel căruia i s-a solicitat o notă de relații explicative și că el era un fan al acestui tip de automobile. El a condus un BMW X6 cu nr. B-…-KAA, pe care, din când în când, încă îl mai folosește. Dacă e vorba de aceeași mașină sau de alta, n-o știu decât el, firma din Brașov și pudicii controlori ai Curții de Conturi.
Valentin BĂLĂNESCU
