De un timp bun încoace, de fiecare dată cînd mă agresează manifestările delirului turistic pietrean și nemțean, îmi aduc aminte de un banc nostim, cu tîlc despre cel mai tare superspion trimis vreodată de americani în Rusia. Cînta în draci la balalaică, topea vodca la foc automat și vorbea rusește impecabil, cu acel accent rafinat al lui Viaceslav Tihonov. O singură problemă avea: era negru (mă rog, afro-american cum le zice mai nou).
Anul trecut, oripilat de ideea românească de a rescrie dezvoltarea regională europeană prin plantarea la bază a resurselor din turism, semnalam în comentariul „Turism, prostie, fudulie” (publicat de un cotidian local în aprilie) că: „Trăim vremuri în care autoritățile și instituțiile publice se întrec cu frenezie în a-și face de lucru cu turismul. Te-ai aștepta să fie populate de personaje de bună credință, responsabile. Cînd colo, descoperi niște jalnici activiști zeloși, dotați – în cel mai fericit caz – cu multe și felurite diplome din cele care se cumpără azi la kilogram.” și nu uitam să adaug, spre final: „Dramatic, pentru oricine are mintea acasă, este că realitatea bate cartea și promovarea turismului pe bani publici tinde să devină exclusiv un scop în sine. Ceea ce bătaie de joc s-ar chema. Mai grav, cînd se reduce doar la un pretext, cum se cheamă?… Ați ghicit, e deturnare de fonduri pe față! Dacă și costurile sînt exagerate față de concurență, jaful e cel ce ne rînjește superior.”
Comentariul de azi se poate încheia și aici. Gata, ce-am scris anul trecut e valabil și acum. Ar fi suficient un comentariu pe sezon să le amintim stăpînilor Pietrei și județului că nu ne pot prosti la nesfîrșit cu acest turism care lipsește cu desăvîrșire. Știu, nu-i oprește nimeni, nu ai ce le face. (Dacă, de exemplu, le demonstrezi că bazarurile mobile de cîrpe și papuci nu sînt tîrguri naționale și nu aduc turiști în veci vecilor, cred că știți ce urmează. Își tocmesc un cor de lăudători, cumpără pagini de publicitate, invadează televiziunile și ne jignesc educația și inteligența.)
Numai că recent mi s-a limpezit încă o dovadă sinistră că Perla Moldovei și împrejurimile sînt un pretext pentru afaceri turistice mereu mai îndrăznețe și inutile. Dovada are nume și prenume: Negelschi Liviu. Individul e jurist și consilier municipal din partea PNL. Știam că-și bagă nasul în afacerile publice, dar n-am avut timp de el. Pînă l-am văzut alături de așa-zisul investitor Moshe Shimon, de la Kyriat Malachi (Israel), în proiectul despre revoluția turistică din stațiunea care nu există. Da, da, stațiunea Negulești nu a existat niciodată!… Pălitura neașteptată a venit din partea primarului Ștefan. Într-un interviu, acordat recent unui ziar local on-line, acesta afirmă clar că în toată aventura cu licitațiile pentru administrarea Perla Invest prin căsuțe poștale a strălucit același penelist Negelschi. Pe românește, primarul l-a dat în gît! Ce îl recomandă, totuși, ce îl califică pe nenea juristul să facă slalom printre conflictele de interes? În afară de prietenia cu Lică Vișan (secretarul orașului), nu cunosc. Cu vrăjile alea de „corporate affairs” de pe la Fibrex n-are decît să stea în poartă la PNL sau pe unde l-o mai distribui „sistemul”. Apoi, să nu uităm că omul providențial de astăzi e același Negelschi care nu a dat explicații coerente și plauzibile despre demolarea echipei de handbal feminin Fibrex. Profesorul Dan Valentin, Valică Ouatu și Dan Popa știu tare multe, dar ceva îmi spune că nu au voie să-l tulbure pe juristul-minune. Iar cînd Perla Moldovei va avea inflexiuni ireversibile de tinichea, mă tem că va fi prea tîrziu. Măcar de n-ar dărîma între timp Turnul lui Ștefan cel Mare…
(Viorel COSMA)
