[quote align=”center” color=”#999999″]În prag de Sărbători, Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos să vă Lumineze Calea către Dumnezeu. Să aveți parte de toți Îngerașii de Lumină Necreată meritați, pentru ca Bucuria, Pacea, Adevărul, Iubirea să vă umple sufletul!
Sărbători fericite![/quote]
Identitatea lui Moș Crăciun
Santa Claus este o deformare a cuvântului olandez Sinterklaas (Saint Nicolas). De asemenea, este în mare parte inspirat de Yule Nisse (sau Nisse, în norvegiană și daneză), un elf nordic, care aduce cadouri la sărbătoarea din mijlocul iernii, Midtvintersblot, dar și de zeul celtic Gargan (același care a inspirat personajul Gargantua, al lui Rabelais) și de zeul viking Odin, ce coboară pe pământ pentru a oferi daruri copiilor scandinavi. De la Yule Nisse, Moș Crăciun a preluat barba albă, fesul și îmbrăcămintea de culoare roșie, cu blană.
Portretul robot internațional
Deși mitul poate diferi foarte mult de la o regiune la alta, mai ales din cauza vremii din ziua de 25 decembrie – de la începutul iernii în emisfera nordică până la începutul verii în emisfera sudică -, acesta este, în general, imaginat ca fiind un bătrân corpolent, cu o barbă lungă și albă, îmbrăcat în haine călduroase de culoare roșie, brodate cu blană albă. Elfii îl ajută să pregătească toate cadourile, iar acesta le împarte, călătorind cu o sanie trasă de reni zburători.
Portretul robot românesc – după Romulus Vulcănescu
În tradițiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit (un bătrân, păstor cu barbă de omăt, vecin cu Moș Ajun etc). Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara.
Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și megleno-română.
Semnificația sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeași zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea și renașterea zeului solar de origine iraniană Mithra și, după trei secole de la apariția creștinismului, a început să se serbeze nașterea lui Isus.
Determinantul „Moș (Crăciun)” semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară și să se nască de Anul Nou. Existența lui dura 365 sau 366 de zile, îmbătrânea, deceda și învia la începutul anului următor.
Alias-ul lui Moș Crăciun – Moș Gerilă
Moș Crăciunul cu plete dalbe, astăzi – 25 decembrie – este îmbrăcat în costum roșu, cu sacul doldora de jucării sau alte atenții. El se deplasează într-o sanie trasă de reni, de cerbi sau de iepurași. Comuniștii l-au rebotezat Moș Gerilă, uzând abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare, pentru a estompa, pe cât cu putință, implicațiile religioase.
”Între Moș Gerilă comunist și Moș Crăciun de azi nu e mare diferență din cauza desacralizării sărbătorii Nașterii Domnului”, spune antropologul Vintilă Mihăilescu. Director al Muzeului Țăranului Român, el spune că ”tradițiile creștine au fost diluate de ateism și de consumerism”.
Vintilă Mihăilescu pune accentul pe fondul sărbătorii Crăciunului.
”Crăciunul era, alături de Paște, una dintre sărbătorile de reper din calendarul societății, îndeosebi a celei țărănești. Era o sărbătoare a bucuriei. Crăciunul a fost totdeauna perceput ca o sărbătoare de petrecut în familie, o sărbătoare a casei, cel puțin în prima zi. Cum, în mod tradițional, sărbătoarea are trei zile, celelalte două erau alocate vizitelor făcute unor rude”.
Rudele lui Moș Crăciun – Moș Ajun
Ajunul Crăciunului apare personificat în chipul unui moș cumsecade, frate mai mic al lui Moș Crăciun și despre care se spune că ar fi fost păstor: Moș Ajunul. Acesta pare mai autohton decât Moș Crăciunul actual, de import occidental. Românul se pune să chefuiască încă din seara de ajun, când în unele părți se crede ca vin și sufletele morților să petreacă laolaltă cu cei vii. Drept urmare, pe masă se pune hrană anume și pentru ei. În popor se zice că morții nu prea trag la carne, ci mai degrabă la colaci, turte și cozonaci. Copiii umblă cu Moș Ajunul, colindând („Ne dați ori nu ne dati…?”) și primesc mai ales nuci și covrigi. În această seară, e bine să se împartă bucate, atât în numele morților, cât și ca semn de belșug, fiind răstimpul prin excelență al darurilor.
Ajutoarele Lui Moș Crăciun
Până la începutul secolului al XX-lea, Moș Crăciun nu avea decât cei opt reni, iar al nouălea, numit Rudolph, a fost creat în1939 de poetul Robert L. May, într-o poveste în care Moș Crăciun se confruntă cu o vreme atât de rea încât risca să întârzie cu împărțirea cadourilor. Totuși, în această poveste, Moșul reușește să împartă darurile, datorită nasului roșu aprins al lui Rudolph, care i-a luminat drumul pe timpul viscolului.
Menționăm, de asemenea, ca ajutoare ale lui Moș Crăciun, renii și pe Crăciunița, soția lui.
Modul de operare
În funcție de meridianul pe unde acționează, Moșul are un modus operandi specific zonei și tradițiilor locale. Astfel, el intră prin hornul casei și lasă cadourile în încălțămintea așezată în jurul bradului de Crăciun sau în fațta șemineului (în Franța), în șosete special concepute în acest scop, agățate de șemineu (în America de Nord și Regatul Unit) sau chiar sub pomul de Crăciun. În Islanda, el lasă un mic cadou într-un pantof pe care copiii îl așază pe marginea unei ferestre încă de la începutul lunii decembrie. În Quebec, cadourile de sub brad sunt așezate în ordine. În plus mai este și ciorapul de Crăciun, așezat pe șemineu, în care se pun mici surprize.
Casele conspirative ale lui Moș Crăciun
Locul de reședință al lui Moș Crăciun este foarte controversat. Potrivit norvegienilor, el locuiește în Drabak, la 50 km sud de Oslo. Pentru suedezi, acest loc este Gesunda, la nord-vest de Stockholm, iar pentru danezi în Groenlanda. Americanii (CIA, FBI, NSA, NCIS etc.) cred că el locuiește la Polul Nord. În 1927, finlandezii – suspectați de CIA că lucrează cu KGB – au declarat că Moș Crăciun nu ar putea trăi acolo, pentru că trebuie să-și hrănească renii. Folosind metoda triangulației, reședința a fost localizată, cu aproximație, în Laponia, în Korvatunturi sau în apropierea orașului Rovaniemi. Siberia își revendică, de asemenea, onoarea de a-l găzdui, dar poate fi o confuzie cu Ded Moroz, vărul sârbo-rus al lui Moș Crăciun. Canada, la rândul său, susține că reședința lui ar fi în nordul Canadei, în special în teritoriile de NV.
Împodobirea bradului – momeala lui Moș Crăciun
Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Conform documentelor, în 1605, la Strasbourg, a fost înălțat primul pom de Crăciun, într-o piață publică. Nu avea încă lumânări și era împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi. După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni.
În România, obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, dar și prin curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866. Aici prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană.
Cântecul german de Crăciun ”O Tannenbaum” devine în limba română ”O, brad frumos”, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor. Copiii și părinții împodobesc cu bucurie bradul, pentru ca Moșul să fie încântat și astfel să-și verse sacul cu cadouri sub ramurile împodobite.
[message_box title=”Problemele și dilemele lui Moș Crăciun” color=”red”]Lumea a explodat demografic. Dacă, prin secolul XIX, populația globului abia atingea un miliard de suflete, iar prin anii ’60 lumea număra 3 miliarde de oameni, în doar 40 de ani s-a dublat, ajungând, în 2009, la aproximativ 7 miliarde de oameni. Deci, are mai mult decât dublu de muncă. Pentru același salariu… Dar nu problemele demografice îi ridică dileme Moșului, ci dorințele oamenilor. Înainte, prin scrisorile adresate Moșului, se cereau lucruri simple: o pereche de mănuși, dulciuri, jucării, o căciulă sau fular. Unii, mai îndrăzneți, voiau îndeplinirea unei dorințe profunde, dar tainice, împlinirea dorinței de a deveni mai bun la suflet și mai înțelept în decizii… Astăzi, elfii au trebuit să încheie parteneriate în franciză cu diverse multinaționale, deoarece există cereri masive de smart TV, laptopuri, tablete, PlayStation 4, I-phone 6, Nintendo-Wii, Xbox 360 slim, I-Pad-uri. Dar acestea sunt nimic. Cum satisfaci, bunăoară, îndeplinirea unei duble dorințe, de a nu rămâne gravidă de sărbători, în caz că… Și ambii își doresc acest lucru! Sau ce legătură există între spiritul Crăciunului și jucăriile erotice ?[/message_box]
Masa de Crăciun: acum și altădată
Tradiționalele delicatese cu care era obișnuit Moș Crăciun – și românul neaoș, de altfel – au fost înlocuite cu neologisme care descriu alimente. Amintim aici carnea de curcan, de struț și/ sau de rechin în locul cărnii de porc. Rulouri de varză și sos de soia în loc de sărmăluțe.
Supica de găină cu găluște sau tăiței s-a transformat în supa de coadă de bou. Bruschetele cu somon și măsline au înlocuit plăcintele cu brânză de burduf. Baciul moldovean, ungurean și vrâncean, ce trimiteau la vale telemea, burduf, brânză de vaci, acum au fost falimentați de mozzarella, parmezan, mascarpone, brie, feta, cașcaval cu mucegai. Slănina fiartă cu boia a fost înlocuită de cleștii de crab pane. Celebrele jumări au pierdut locul în fața salatelor de fructe de mare.
