”Regele sării” și Beizadeaua Transelectrica – Dar de 250.000 de euro
Aventurile lui Gabriel Muraru în societățile cu capital de stat continuă. Așa cum anunțam din octombrie 2013, el a ajuns în funcția de director general adjunct la Transelectrica, filiala SMART SA, dar abia în decembrie același an. ”Întârzierea” a fost cauzată de probleme de rezolvat în urma mandatului la Regia Națională a Sării, unde Muraru a lăsat în spate contracte dubioase, discutabile, intrate în vizorul Curții de Conturi și nu numai. Protectorii subofițerului MAI, specialist în orice – de la efecte personale în armată la costume scumpe, de la cafenele la turism, de la sare la seminarii științifice -, au avut ceva de lucrat la convigerea decidenților că Muraru este disciplinat, se poate pune bază pe el și că toată lumea va fi mulțumită, în ciuda răuvoitorilor care au îndrăznit să critice o activitate care s-a dovedit foarte profitabilă. Că statul român este posibil să fi avut de suferit este, ca de obicei, un mic amănunt, de care nu se împiedică nimeni atunci când vine vorba de un băiat bun și orientat. Dacă până acum am vorbit despre o parte dintre afacerile lui Gabriel Muraru de pe vremea când împărțea sarea-n bucate, astăzi ne vom opri la cea mai profitabilă dintre toate. Într-o noapte, Gabriel Muraru a câștigat, net, suma de 250.000 de euro, doar cu efortul, minim, de a-și pune pirostiile în cadru festiv.
Mama declarațiilor de avere
Pe site-ul SMART SA, societate a Transelectrica, unde se învârt o grămadă de bani greu de urmărit și, deci, ușor de gestionat din hârtii, a apărut declarația de avere a domnului director general adjunct Gabriel Muraru. Pe lângă terenurile și clădirile dobândite împreună cu fosta soție, dl director nu are în proprietate nici autovehicule, nici mașini agricole, nici șalupe sau iahturi, nu are bijuterii, obiecte de artă sau de cult (colecții a căror valoare însumată să depășească 5.000 de euro), lucru de mirare având în vedere calitatea de colecționar de frumos a dlui Muraru, recunoscută cel puțin la nivel județean. În ultimele 12 luni fiscale, nu a înstrăinat niciun bun mai valoros de 3.000 de euro. Nu are active financiare (conturi și depozite bancare, fonduri de investiții, forme echivalente de economisire și investire, inclusiv carduri decredit) a căror valoare însumată să depășească 5.000 de euro. De asemenea, nu are plasamente, investiții directe și/ sau împrumuturi acordate la nivelul aceleiași valori însumate. Aceeași declarație de avere mai consemnează că nu are alte active producătoare de venituri nete care, tot însumate, să depășească 5.000 de euro pe an. Până aici avem imaginea unui om care nu prea are de nici unele și nici posibilități prea mare de revenire din punct de vedere financiar, semn că falimentele firmelor private l-au sărăcit, iar perioada de activitate la stat nu l-a îmbogățit.
Bocetele de milă la adresa unui asemenea manager s-ar putea accentua în momentul când lecturezi capitolul datorii din declarația de avere. BDR i-a dat un credit de 300.000 de euro (scadent în 2033), BCR i-a dat un credit de 25.000 de euro (scadent în 2016), Garanti Bank unul de 65.000 de lei (scadent anul acesta), Banca Transilvania – 30.000 de euro (scadent în 2020) și, din nou, BRD, care i-a mai dat 10.000 de euro (credit scadent anul viitor). Practic, putem spune că Gabriel Muraru are credite de 365.000 de euro și 65.000 de lei, din care a plătit deja o parte, lucru neconsemnat în declarație.
Dacă vorbim despre venituri, anul trecut Gabriel Muraru a câștigat destul de bine la Salrom. Din postura de director tehnic, a avut venituri încasate de 244.454 RON, ceea ce ar însemna o medie lunară de 20.371 lei (203 milioane vechi). Pe lângă aceste venituri, de natură salarială, proprii, doamna Muraru/ Mălinici a venit și ea la bugetul familial cu 102.055 RON (adică o medie lunară de 8.504 lei), din postura de șef compartiment audit la aceeași Salrom. Ca să spunem așa, doamna Andreea Mălinici trebuia să controleze ce face soțul în materie de legalitate a cheltuielilor, inclusiv, probabil, cheltuielile cu deplasările proprii în Anglia și SUA (pentru perfecționare). Familia se apropie liniștit de modesta sumă de 300 de milioane vechi lunar, care, probabil, se duc numai pe credite bancare și pe coșul zilnic, din moment ce, în declarația de avere, nu apar niciun fel de acumulări de capital.
Darul de nuntă, ținut la ciorap
Experiența de negustor de cravate și cămăși i-a folosit lui Muraru și în alte articole vestimentare. Bunăoară ciorapii. După nunta cu Andreea Mălinici, apare o schimbare în declarația de avere – modesta sumă de un sfert de milion de euro (250.000 euro) care pare să-i fi rămas cash dlui Muraru. Spunem doar dlui Muraru pentru că el declară și nu menționează cum că banii ar fi la comun, pe principiul sănătos conjugal ”banii mei sunt banii mei, banii noștri sunt tot banii mei”. Remarcăm că flerul de businessman al lui Muraru nu s-a materializat în plasarea banilor în oareșce investiții strategice ori acțiuni, conturi sau depozite. El pur și simplu declară că îi are, de unde deducem că ori îi ține la ciorap, ori îi ține la saltea. Ori îi poartă tot timpul la el, ca semn de prosperitate. Nu putem să nu remarcăm dărnicia invitaților de la celebrul eveniment (și vorbim strict de invitații externi, că rudele de gradul I și II sunt exceptate de la declarare în cazul darurilor scumpe), faptul că s-a lucrat cu sume fixe, iar banii rezultați au fost exact un sfert de milion, nici mai mult, nici mai puțin. Probabil, s-a mers pe criterii de performanță. Sau aparatele POS nu dau/ nu iau cu virgulă.
Interese și avere
Declarația de interese semnată de dl. Muraru ne arată că este asociat la patru societăți: Dinasty Prod SRL, Camicia SRL, The Studio SRL și Herman Panificație Piatra Neamț. Valoarea părților sociale și/ sau a acțiunilor declarate însumează peste 650.000 de lei noi, adică undeva pe la 140.000 de euro. Par să fie toate investiții nefericite, din moment ce, declarativ cel puțin, ele nu reușesc să-i aducă investitorului Muraru, însumat, într-un an de zile, măcar 5.000 de lei (limita minimă de la care se declară veniturile obținute din plasamente, investiții și împrumuturi).[message_box title=”MESSAGE TITLE” color=”red”]Mai multe persoane, care se consideră bine informate, ne-au sunat să ne spună că am greșit, parțial, când am afirmat că numirea lui Muraru la Regia Națională a Sării s-a făcut la propunerea primarului Gheorghe Ștefan. Filiera ar fi cu totul alta, cu punct de plecare la Ploiești. Cea care, se pare, a insistat pentru numire a fost celebra manechină din PDL, fost președinte al Camerei Deputaților, Roberta Anastase. Cum s-a ajuns la ea, este o poveste în egală măsură de interesantă.
Adevărat este și că Gheorghe Ștefan nu s-a opus numirii, că i-a convenit ca un pietrean cinstit și întreprinzător să ajungă pe așa o funcție.
După căderea PDL, reapariția lui Gabriel Muraru pe firmamentul numirilor la firme puternice, cu capital de stat, s-a făcut pe bază de reorientare ideologică, cu Viorel Hrebenciuc pe post de avocat, beneficiind și de bunele oficii ale unor influenți oameni din mediul avocățesc.[/message_box]
Valentin BĂLĂNESCU
9 comentarii
Masonii…
Masonii…
Masonii…
Masonii…
Masonii…
Masonii…
Masonii…
Masonii…
Masonii…