Cu melteanul la drapel

Pe 26 iunie a fost Ziua drapelului național al României și prea puțină lume a știut de această sărbătoare. În fiecare oraș din țară, autoritățile au omagiat această zi cum au putut mai bine, cu spectacole, ceremonii sau alte evenimente menite să reaprindă în sufletul românilor mândria de a fi român și dragostea pentru drapelul național. La Neamț, o astfel de ceremonie a fost condusă de d-nul subprefect Șendrea și de d-nul vicepreședinte CJ Pintilie.

Din asistență au făcut parte reprezentanți ai partidelor politice si 2-3 trecători rătăciți care, probabil, nu aflaseră că ard grătarele lângă puntea de la ștrand. Cea mai bine reprezentată delegație a fost cea a PNL-ului, care l-a avut în frunte pe președintele organizației Piatra Neamț, dl. Viorel Chirilă. În rest, vicepreședinți, consilieri și membrii simpli, dar nu vă gândiți la cine știe ce mulțime…

Parada a fost destul de anemică, probabil pe măsura disponibilizărilor recente și a interesului arătat de pietreni și de reprezentanții lor. Militarii au defilat vreo 50 de metri și au reușit, cu eforturi deosebite și cu excepții notabile, să stea nemișcați cât s-a cântat imnul.



Excepția notabilă la care făceam referire, este chiar purtătorul de drapel al celor care au defilat. Melteanul a mestecat gumă cu nonșalanță pe tot parcursul ceremoniilor. Probabil așa l-au învățat superiorii că trebuie să se comporte dacă tot poartă drapelul unei țări de mâna a treia. Fotografia bravului soldat Svejk, pătruns adânc de respect:

De altfel, atmosfera care se vroia solemnă, a fost una destul de destinsă.


Ce m-a impresionat, a fost respectul evident pe care persoane mai în vârstă, probabil foști militari, l-au arătat pe parcursul întregii ceremonii. Nu era doar un teatru, oamenii aceștia au fost educați în alte vremuri și asta se vede.

Îmi amintesc că în primul an în care am fost în Turcia am observat steaguri peste tot (case, balcoane, instituții, străzi, etc) și am întrebat un turc dacă era cumva ziua lor națională. Mi-a spus că nu și după ce i-am spus de ce îl întrebasem mi-a explicat că e normal să-și arate respectul pentru drapel și mândria de a fi turci prin arborarea steagului. Tot el mi-a atras atenția asupra faptului că în peste 90% din casele turcilor și în toate barurile, restaurantele și instituțiile din Turcia voi vedea portretul lui Mustafa Kemal Ataturk, întemeietorul Statului Turc. Ține tot de respect, mi-a explicat el, și m-a întrebat dacă în România nu facem la fel. Mi-a fost rușine să-i spun cum e la noi și i-am spus doar că noi ne manifestăm diferit.

Mai vreau doar să adaug că, din punctul meu de vedere, tricolorul nostru merita un popor mai bun, care să-l respecte și să-i facă cinste.

Radu Nastasă

Comentarii aici.
P.S. Era să uit: toată ceremonia a fost supravegheată atent de poliția locală și de pompieri. Într-un moment de sinceritate, aceștia și-au parcat mașinile pe locurile albastre, pentru persoane cu dizabilități.