• reportaj publicat de ziarul Telegraful, în anul 1936
Despre localitatea care era ”comună urbană și reședința plasei «de Sus Mijlocul» ce se află situată pe pârâul cu a sa numire, lîngă dealurile Neamțu și Oglinzi”, cum se menționează în ”Dicționarul geografic asupra județului Neamț”, al lui C.D. Gheorghiu (1890) s-au scris multe și frumoase impresii. Urbea de la poalele Cetății Neamțului era bine cunoscută, nu numai în Moldova, ci în toată țara, așa cum reiese dintr-un articol apărut în ziarul ”Telegraful”, din anul 1936, semnat de unul din renumiții săi gazetari, Vasile Dorneanu. Se spunea că dacă ”arunci o scrisoare din București nu-i nevoie să pui pe plic numele județului, ca să ajungă la destinația propusă”.
Un reportaj interesant, din care redăm în cele ce urmează câteva pasaje. Cât anume s-a schimbat de-a lungul timpului vor consemna-o urmașii…
”…Tîrgul rămâne totuși celebru prin circumstanțe: nemuritorul Creangă a binevoit să se nască în anturajul său (Humulești), Ștefan cel Mare a bine voit să bată în poartă nițel mai încolo, iar Niculiță săracul, s-a lăsat prins de birjari în centrul său (al Târgu Neamțului) tot ca să se împlinească proorocia că moartea voinicului e de mâna păcătosului. Orășelul azi mai agonizează grație fapului că mixta constelație de mănăstiri din împrejurimi își recrutează piața de fericirile lumești luate pe cale bucală – dintr-însul. De altfel, ori pe care parte cardinală ți-ai face intrarea, drumul de la 10 km e eșalonat cu călugări și călugărițe, prăfuit din abundență. Se pare că avocații întru Domnul, suri de praf, au îmbătrânit, albind, plecând din Târgu-Neamț.
Târgul e mai important și pe cale ierarhică. Orice pui de sătean, înainte de a vedea Piatra (metropola) se crede obligat să vadă mai întâi târgul, ca să procedeze disciplinar și emoția finală să nu fie prea abruptă.
Punct strategic din vechime, temerarii care riscau ascesiunea lui, pe cele trei artere care converg spre dânsul – erau sistematic și simetric decimați la Balaurul, Mosca și Petruț Vodă. În Târgu-Neamț orientarea e simplificată. Nu-i nevoie să ai noțiunea la dreapta sau la stânga. Înainte și înapoi e suficient, fiindcă n-avem decât o singură stradă. Civilizația s-a hazardat spre el și-a procedat cu el oarecum prin eșantioane, în fața unei prăvălii am avut surpriza unui fragment de trotuar. În Târgu-Neamț, trotuarul n-are legătură cu piciorul, căci modeștii târgu-nemțeni se satisfac numai pe cale vizuală, și, în specie, se mulțumesc cu satisfacția nobilă a curiozității – numai.
Și timpul e sucit la Târgu-Neamț. Când la noi vine primăvara, la el vine toamna. Iar când noaptea îl ia sub aripa neagră a sutanei, orașul întreg pare o experiență a iadului sau a haosului, când lumina nu divorțase de întuneric. Căci Târgu-Neamț încă se alimentează cu curent de la uzina solară. Noaptea, acolo, lumea se orientează numai, după pipăit, ca sobolii. Ochii devin un ce și un lux inutil.
Acest târg, grație pravoslavnicei indolențe moldovenești, a rămas întotdeauna la periferia bunului simț politic. De veacuri, somnul celor din Târgu-Neamț e chinuit de coșmarul unei căi ferate, care să-i lege mai rapid de Pașcani – Iași. Și azi, cei din Târgu-Neamț merg cu trenul spre Iași, numai în vis și pe hârtie (până la Pașcani).
Luni, e zi de târg. Atunci doamnele din Târgu-Neamț nu ies la plimbare pe Corso de-a lungul Ozanei, sau sub poalele sterile ale cetății, fiindcă se-ntorc țăranii beți de la târg. I-am văzut într-adevăr beți, spre seară și în delirul de grandomanie; întorcându-se în anacronice birje cu gloabe costelive (cum mai umblă numai stareții) mândri și nababi, așa cum de pildă ne întoarcem acasă, noi, plutașii, de pe Bistrița, cu tancurile Rapidului.
Într-adevăr, i-am văzut beți, dar n-am auzit pe nici unul spunând vreo prostie. Și mi s-a părut că toți sunt rude de-a lui Creangă.
Târgu-Neamț are azi o valoare antineuroastenică: artificială și prin contrast, cine se plictisește și se tânguie la Piatra n-are decât să se ducă la Târgu-Neamț pentru două zile (minus nopțile) și la întoarcere Piatra îi va părea Neapoli sau Mecca. Afară, numai dacă târgul n-are o valoare capitală prin faptul că e anexa sau tiparul unui eveniment sentimental, după cum marile bătălii au ridicat la o celebritate de calibru mondial, unele anonime localități, numai grație legii întâmplării”.
Așadar, câteva impresii, sincere, ale unui cronicar local, născut și crescut pe aceste minunate meleaguri, despre orașul în care produsele morii dlui Teoharie au fost medaliate cu aur
Prof. Gheorghe RADU