„Îmi iubesc țara, dacă nu mă uit la televizor și nu ies pe stradă” – Octavian Paler
Pe vremea bunicului, Dumnezeu să-l odihnească, trăia în mahalaua Precista, din târgul Pietrei, un faimos mardeiaș electoral, ce-și schilodea adversarii cu bâta. Scurt, sec și gospodărește. Handralăul se numea Alex Nebunul și era câinele de pază al Puterii locale. Mai precis, în ziua votării, stătea în preajma secției și-i altoia pe toți cetățenii ce ieșeau mânjiți pe spate cu praf de var. Jap, jap și bum! Paradoxal, când țărăniștii d-lui Măcărescu trăiau în frățietate cu liberalii lui Guranda, namila noastră cu moacă de bodyguard șoma, iar în urbe era liniște și pace.
Anii au trecut, vremurile s-au schimbat. Astăzi, despre candidații la președinție vorbim și la buletinul meteo. Discutăm zilnic despre alianțe, fuziuni și „absorbții” politice, de parcă ne-am fi născut în agora antică.
Boare electorală
Cu exact 14 ani în urmă, în noiembrie 2000, veșnicul Ion Iliescu făcea băi de mulțime în mai multe județe moldave, inclusiv în județul nostru. A fost și la Roman, și la Hanu Ancuței, și la Piatra Neamț. Să fim clari. În reședința de județ, nea Nelu venea în calitate de candidat la președinția României, după „buful” suferit în ’96 în fața profului Emil, ăl cu profil de Cuza Vodă. Pe platoul Casei de Cultură din Piatra Neamț, versatul politician „a navigat” fără complexe: a scuturat mâini, a pupat babele mai frumoase, a gustat teatral pâinea cu sare. Adulatorii pietreni apropiați i-au cerut, sugrumați de emoție: „D-le Iliescu, salvați-ne!”. „D-le Iliescu, nu ne lăsați!”, „D-le președinte, sunteți președintele nostru!” (v. ziarul „Ceahlăul” din 9 noiembrie 2000). Putem pune baze pe aceste vorbe? Și da, și nu. După Revoluție, când regele Mihai a aterizat în România, aceiași simpatizanți au scandat: „Iliescu, ce mai stai?/ Vine regele…”
Să revenim la Piatra Neamț, în sala Casei de Cultură, care s-a dovedit neîncăpătoare. Fostul președinte al României, pe atunci senator, a prezentat fragmente din oferta electorală a PDSR-ului, ofertă apreciată în mare parte din cauza stării de sărăcie și lehamite a auditorului. „Dacă în ’96, în Moldova, ce e drept județele dinspre partea Prutului, o duceau mai greu, cele dinspre munte erau totuși mai echilibrate din punct de vedere economic. Acum s-a uniformizat în sărăcie”, a apreciat „Măi, animalule!”. „Moldova, de regulă, a înclinat balanța către PDSR, chiar dacă Transilvania și restul țării înclinau către CDR… Un lucru e clar: peste jumătate din populația țării trăiește la limita supraviețuirii”, a adăugat fostul președinte al țării. Și, evident, așa ceva nu se mai poate. Reacția pietrenilor de rând, a lui Gheorghe, Ion, Maria, toți șomeri? Delirantă: la 26 noiembrie l-au ales din nou președinte de țară. Aflat la Piatra Neamț, dl. senator Ion Iliescu, președintele PDSR, fost președinte al României, a participat, împreună cu dl. Ion Rotaru, primarul municipiului, la darea în folosință a unui nou spațiu de desfacere în Piața Centrală. Că astăzi respectiva piață arată ca după război, asta e altă poveste, tristă tare…
Și la Săbăoani, sătenii l-au luat cu asalt pe Ion Iliescu, i-au cerut autografe și i-au oferit flori. De la o tribună, improvizată ad-hoc, a grăit astfel: „Cetățenii României pot compara viața pe care au avut-o în timpul guvernării PDSR cu cea din timpul guvernării CDR. Câți dintre dvs. aveați locuri de muncă până în ’96 și câți mai aveți acum?”. Eu aș fi și mai obraznic, aș întreba: dar în frumosul târg moldav Piatra Neamț de ce nu este angajat nimeni? Nici Gigel cu studii strălucite, nici gregarul Vasâli, cel cu târnacopul? Sărăcirea săracilor și îmbogățirea bogaților nu mai pot fi ascunse nici cu plăcinte poale-n brâu, nici cu folcloriste. Votanții s-au deșteptat, au devenit analiști corecți, văd cu alți ochi realitatea. Cine ia microbuzul de Ciritei – anexă a municipiului Piatra – și coboară la punctul numit La Troiță, vede un peisaj de SF. Școala primară la care au învățat buchiile mii de copii e într-o paragină „înfloritoare”. Are toate geamurile sparte, ușile vraiște, gardul furat parțial și scările demolate. În fața școlii părăsite, panouri electorale cu doi candidați: Iohannis și Brânză. Atât. Neamțul le reamintește votanților despre „lucru bine făcut”, în timp ce dl. Brânză ne sfătuiește ”Să le spargem gașca!”. Călătorii ce așteaptă microbuzul se uită când la școala dărăpănată, când la panouri și nu știu ce să creadă. Sunt convinși că nu va fi mai bine nici după 16 noiembrie, pentru că un singur om, oricine ar fi el, nu poate schimba peste noapte răul făcut într-un sfert de veac de dinastia „escu”. Iliescu, Constantinescu, Băsescu…
Povară mare, libertatea!
După decembrie ’89, am devenit și noi, românii, un popor liber. Cel puțin, așa se zice. Ne-am câștigat dreptul la libertate luptând. Un insurgent mucalit a reconstituit meritele „revoluției” în câteva vocabule. Laconic, la obiect: „Comunismul s-a născut pe Neva și s-a înecat în Bega”. Tare, nu? Asta înseamnă că plesnim de libertate și totul e ok! Din păcate, nu-i chiar așa.
În primul rând, românii confundă noțiunea de libertate cu altceva. Sau, poate, se încăpățânează să n-o înțeleagă din motive absconse. Mioriticii, poporenii știu una și bună: libertatea înseamnă dreptul de a face orice. Eroare, „tov”-ilor, eroare mare!
În al doilea rând, în orice stat de drept, libertatea se dă cu „porția”. Care porție, poate fi mai mare sau mai mică, în funcție de multe.
În privința libertății, până și oamenii politici de calibru au gafat. Priviți în urmă, fără mânie, la cei trei președinți ai României din dinastia „Escu”. Toți au cochetat cu comunismul. Unii au fost toată viața oameni de stânga, s-au închinat numai la Lenin, Stalin și Putin. Ex-președinții Iliescu și Constantinescu au fost activiști ai PCR. A spus-o, în scris, Cristian Tudor Popescu (v. „Luxul morții”- Polirom, 2007), au confirmat-o și faptele concrete. La tinerețea sa, „Bunicuța” a fost liderul UTC din România și, pentru scurtă vreme, unul dintre secretarii Comitetului Central al Partidului Comunist. A mai fost secretar al Comitetului județean Timiș și prim-secretar la Iași. În consecință, toată viața a fost un comunist cu față umană. Atât și nimic mai mult.
În timpul mandatelor lui Ion Iliescu s-au creat și consolidat mecanismele democratice, dar s-au întâmplat și evenimente regretabile, cum ar fi confruntările de la Tg. Mureș și mineriadele. Dl. Iliescu a câștigat trei mandate de președinte, târând după el partidul său de suflet, care s-a numit când FSN, când FDSN, când PSDR… Președintele zâmbăreț a fost toată viața sărac și cinstit. L-a grațiat pe liderul minerilor Miron Cozma și a decorat pe cei de la Europa Liberă (?!). Nea Nelu Cotrocelul a fost văzut și dormind la un simpozion NATO (!?). Ei, și?
Despre președintele-geolog Emil Constantinescu îmi amintesc doar scena în care omul cu barbișon, încercând s-o facă pe fostbalistul, a călcat pe minge, a picat și s-a făcut de râsul întregii țări. Nu ajunge? Și președintele Băsescu, marinarul, a făcut de râs de multe ori România, prin teatrul ieftin jucat. Nu mai dăm exemple că deja a ieșit din cărți și supărăm pe niște unii.
Fără fripturiști!
Bătălia pentru Cotroceni s-a terminat, războiul dintre partidele politice continuă. Ce își doresc românii în aceste zile de „pioasă amintire”? Trei lucruri mari și clare. În primul rând, poftesc un președinte tânăr, capabil, cinstit, iubitor de țară și neam, cum n-am avut niciodată. Oare o să fie posibil? A doua doleanță, să dispară ura dintre oameni și fripturiștii de partid. Prea s-au înmulțit, uitați-vă pe sticlă cum se gudură pe lângă lideri. Și ăi mulți și necăjiți mai vor ceva: să ingurgiteze un ciolan sănătos cu fasole, de Ziua Națională a României. Nu oriunde, ci la Alba-Iulia, unde înaintașii noștri au realizat Unirea cea Mare din 1918.
Ce diagnostic vor da istoricii dinastiei „escu”? Un diagnostic meritat – „o epocă depășită de realități, sub stas. Un sfert de secol în care poporenii s-au sacrificat degeaba, în timp ce unii s-au îmbogățit”. E corect? Subscrieți? Eu sunt și împotrivă, și pentru. Cum îmi dictează „enteresele”, ca Agamiță Dandanache venit de la centru. „Sănătate și să ne vedem în State!”.
Prof. Dumitru RUSU