Material actualizat. România pitorească: Blestemul RCA și niște adevăruri dureroase

Actualizare: Protocol între Poliție și ASF pentru RC

Șoferii riscă amezi de până la de până la 2.000 de lei dacă nu cumpăra o poliță RCA. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a semnat un protocol cu Poliția, iar cei care vor fi identificați că nu au RCA, vor primi o notificare până la sfârștul anului, a anunțat B1 TV în cursul zilei de duminică, 10 mai.
Peste 25% mașinile din România nu au o poliță RCA, deși este obligatorie chiar și pentru cele care stau în garaje.
Același post de televiziune a reamintit, citiând reprezentanți ai ASF, că toți cei care dețin un autovehicul sunt obligați să cumpere o poliță RCA.
Cu toate acestea, un avocat a declarat pentru B1 TV că acest protocol nu este unul constituțional. La rândul lor, cei de la Poliția Română spun că vor continuă să amendeze doar mașinile din trafic care nu au poliță RCA.

Problema necorelării bazelor de date între asigurători și diverse autorități a fost prezentată săptămâna trecută aici .

Aproape că nu e săptămâna dată de la Dumnezeu, de când cu urcarea controversatului bancher Mișu Negrițoiu în fruntea Autorității de Supraveghere Financiară, să nu aflăm câte una de ne lovește direct în cap și buzunare în legătură cu asigurările. „Vedeta” care puțin mai avea să isterizeze o țară întreagă este RCA-ul, adică asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. Prin aceasta, terții prejudiciați în urma unui accident auto sunt despăgubiți pentru daune la autovehicule, vătămări corporale, decese sau pagube aduse proprietăților, indiferent de starea materială a celui care a produs evenimentul. RCA se încheie pentru toate autovehiculele înmatriculate sau supuse înmatriculării în țara noastră.

Un amănunt important, peste care se sare deseori când vine vorba de descrierea oficială a tipurilor de accidente și a sumelor aflate în joc, este că despăgubirile se plătesc și către persoane (fizice sau juridice) care nu au domiciliul, sediul sau reședința în România. Pe de altă parte, este binecunoscut că asiguratorul plătește și în cazul în care conducătorul autovehiculului care a produs accidentul este altă persoană decât proprietarul.

Limitele de despăgubire valabile în prezent la polițele RCA sunt impuse de Uniunea Europeană, prin Directiva 2009/103/CE, și sunt aplicate din 2012, termenul limită impus fiind luna iunie 2012. Pe lângă obligațiile asumate odată cu aderarea la Uniune, intervine și apartenența la Sistemul Carte Verde. Limita inferioară impusă pentru daune materiale este de 1.000.000 euro/ eveniment, indiferent de numărul victimelor. În cazul vătămărilor corporale și deceselor (inclusiv daunele morale), fiecare stat din UE avea de optat între limita de 1.000.000 euro/ victimă sau 5.000.000 euro/ eveniment. România a ales a doua variantă. Merită subliniat că, în unele țări, ca Franța și Germania de exemplu, despăgubirile pentru vătămări corporale nu au limite, deoarece se au în vedere costurile medicale considerabile totalizate în caz de accidente cu multe victime.

Revenind la Mișu Negrițoiu, profilul său și palmaresul său profesional, principala acuzație publică adusă este că face jocul societăților de asigurare în dauna românilor. Politica de polițe acceptată de ASF stârnește cu atât mai mult scandal cu cât datele oficiale privind numărul de polițe valide și clasificarea acestora este prezentată, cum se zice, din bucăți. Asta fără a mai vorbi de distribuția lor pe principalii jucători din piața de profil, în condițiile în care câteva firme de asigurare cu prost renume par a se bucura de o nesfârșită îndurare din partea autorităților noastre reunite. Până și datele accesibile pe site-ul oficial al autorității sunt oferite parcă dinadins pentru a descuraja lămurirea publicului. Ce să înțelegi numai din prime brute subscrise pe RCA la 30 iunie 2014 (1.393.302.858 lei) comparativ cu 30 iunie 2013 (1.281.945.359 lei)? Sau din indemnizații brute plătite de 1.034.201.807 lei comparativ cu 985.501.395 lei?

Un ajutor semnificativ vine din partea Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR). De la care aflăm, iată, următoarele: despre contextul general al pieții de asigurări auto din România, pentru anul trecut

6,27 milioane autovehicule (4,9 milioane autoturisme);
6,96 milioane de posesori de permise de conducere;
7,14 milioane polițe RCA încheiate în 2014 cu valabilitate pe 6 și 12 luni;
271.892 dosare de daună avizate pe RCA;
aproximativ 820.000 de polițe CASCO încheiate (estimarea aparține UNSAR).

Din aceeași sursă, aflăm și următoarele în legătură cu subscrierile și daunele din 2014, comparativ cu asigurările generale:

Subscrieri 2014 (miliarde lei) Daune plătite 2014 (miliarde lei)

RCA 2,79 1,95

CASCO 1,69 1,44

Asigurări generale 6,45 4,02

Deja e altă bază de discuții de la care ASF și firmele de asigurare sunt obligate să pornească. Dar nu o fac, într-un deplin dispreț al publicului plătitor.

Ce rezultă limpede este dimensiunea afacerii. Cum asigurătorii numai societăți de binefacere nu sunt, fiecare caută soluții. În acest sens, contează enorm informația difuzată duminică seară de PRO TV: circa un sfert din parcul auto nu are polițe RCA. Sancțiunile sunt cunoscute și le aplică Poliția când și dacă te prinde. Spre deosebire de supravegherea electronică a rovignetei, prin înregistrarea numărului de înmatriculare, făcută de cei de la Drumuri Naționale, nimeni nu s-a gândit la un sistem similar pentru RCA și la corelarea bazelor de date de la asigurători cu ale Poliției.

Astfel, fiindcă vorbim de afacere, era firesc să se ajungă la schemele și combinațiile de azi. Una dintre cele mai mai dureri provine din relația asigurător – service auto, regăsindu-se în valoarea daunei. Proprietarul unui service respectabil și independent din Piatra Neamț a mărturisit că, în urmă cu ani de zile, 90% din lucrări erau acoperite din RCA și CASCO, solicitând din plin pe cei 16 angajați, numai pe bază de programare. Astăzi, parcarea e aproape goală, iar numărul salariaților a scăzut la mai puțin de jumătate. Totuși, accidente se produc, sunt mașini de îndreptat, de vopsit etc. Un prim răspuns este că a scăzut numărul polițelor, vizibilitate cert mai bună având renunțarea la CASCO, ceea ce spune mult și despre felul și categoria noilor înmatriculări, întrucât leasingul e obligatoriu însoțit de CASCO. Un al doilea răspuns vine din negocierea contractelor anuale dintre orice service serios și firmele de asigurare: se taie masiv din prețurile acceptate la lucrări, astfel încât valoarea daunei se duce în jos. Proprietarul aceluiași service mărturisea că este nevoit să accepte norme de timp amputate pentru a rămâne în piață. Din fericire, încă nu se face rabat la lucrarea fizică pentru că o altă autoritate veghează și supraveghează, pe lângă Protecția Cosumatorilor. E vorba de Registrul Auto Român (RAR). Fără a intra în complexitatea atribuțiilor și competențelor RAR, important este că, și dacă deschizi o simplă vulcanizare sau un atelier de tinichigerie în fundul curții, trebuie să mergi la ei după autorizare, iar specialiștii lor au bunul obicei să verifice până și… certificarea și omologarea pieselor de schimb din magazine, pentru a nu mai vorbi de comenzile de reparații pentru autovehicule. La rigoare vorbind, se cheamă că RAR autorizează:

operatorii economici care desfășoară activități de reparații, de întreținere, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz;
agenții economici care execută montarea, reviziile tehnice și repararea instalațiilor de alimentare a motoarelor cu GPL;
stațiile de inspecție tehnică periodică;
operatorii economici care desfășoară activități de montare, reparare și verificare tahografe și limitatoare de viteză.

Și atunci, unde-s banii, unde se fac reparațiile care nu ies la socoteală? Multe intervenții se fac în ateliere mici, fără acte, inclusiv la propunerea asigurătorului, de regulă cei cu probleme în piață. Mai mult, sunt cunoscute nu cazuri, ci veritabile conduite consacrate când acesta se tocmește cu beneficiarul despăgubirii pe o sumă mai mică, pe care i-o livrează direct în cont. Cel din urmă se descurcă și el cum poate și rostogolește negocierea spre service-ul auto. Ce face acesta? Acceptă, doar are nevoie de front de lucru, are oameni de plătit, după care vede ce profit alege, dacă mai alege.

Deja discuția sau dezbaterea se duce în altă parte, mai sus. Avem în față o problemă de sistem, nu de Mișu Negrițoiu personal, deși e și el bine ancorat în deciziile sistemului. Și să vrea, RAR nu are cum interveni. Ei verifică lucrările efectuate, nu circuitul banilor. Apoi, și cu verificările e greu. Pe site-ul lor oficial, bine organizat, în secțiunea dedicată județului Neamț, oricine poate vedea ce și câte tipuri de unități sunt autorizate. Pentru ITP, de pildă, avem 36, însă dacă vorbim numai despre ateliere care prestează servicii de reparații și/ sau reglare pentru vehicule rutiere, pe scurt unități service auto, numărul acestora bate spre 200!

În aceste condiții, Conferința Asigurătorilor din România, de pe 19 iunie, devine un eveniment de urmărit. Greu de spus dacă rezolvă ceva, dar poate ajută un pic.

Viorel COSMA