„Ne vaccinăm sau nu copiii?” este întrebarea care stăruie în mintea părinților încă din primele zile ale celui mic. Cu cât apar mai multe informații despre vaccinuri – în general, (de) pe internet – și posibilele reacții adverse, cu atât îndoielile părinților sunt mai mari. Poate dacă și medicii s-ar strădui mai mult să informeze, strict să informeze, părinții n-ar mai apela la sursele nedemne de încredere din lumea largă a online-ului. Și poate n-am mai avea alerte medicale, de genul ”tot mai mulți părinți refuză vaccinarea copiilor”. Departe de a fi părtinitori, se cuvine precizat totuși că, până acum, prevenția prin vaccinare este un pas uriaș făcut pentru sănătatea celor mici care, odată, vor fi mari. Controverse vor exista în în continuare, fiindcă un argument științific poate fi contrabalansat mereu cu încăpățânarea unui mit. Cert este că vaccinurile există, bolile există și ele, iar dincolo de ele este decizia părintelui asupra sănătății copilului său. Este foarte important ca, indiferent dacă decizia este pro sau contra vaccinării, ea să fie luată în cât mai bună cunoștință de cauză.
Este adevărat, și medicii sunt primii care spun asta, vaccinurile au reacții adverse. Sunt medicamente, până la urmă! Studiile care au legat un vaccin de apariția autismului sau a altor boli cumplite au fost, în egală măsură, contrazise de alte studii, care au negat orice legătură. Ca reacții adverse ale vaccinurilor, cele mai multe sunt comune și binecunoscute: febră, iritabilitate, lipsa poftei de mâncare, oboseală, usturime, înroșire sau durere la locul injecției. Niciuna dintre aceste reacții nu este la fel de severă ca boala în sine.
■Vaccinul Hep B (hepatita B)
Hepatita B este infecția ficatului cu virusul hepatitic B, care poate fi acută – cu durata mai mică de 6 luni sau cronică – peste 6 luni. Nu există un tratament care să vindece boala, dar există un vaccin care o poate preveni. La copiii mici, infecția se manifestă asimptomatic în peste 90% din cazuri, așa că este greu de detectat, însă, cu trecerea anilor, riscul de a face hepatită acută crește la 33-50%. Printre simptomele hepatitei B acute sunt: febră, grețuri, vărsături, dureri abdominale, icter, hepatomegalie.
1.203.922 de români sunt infectați la momentul actual. În România, în schema de vaccinare, vaccinul se face în primele 24 de ore de la naștere, iar doze ulterioare sunt incluse în vaccinuri polivalente. Vaccinarea atât de timpurie e justificată de faptul că riscul de a face hepatita B este mai mare la copiii mici. Protecția oferită de vaccinul contra hepatitei B este de cel puțin 25 ani.
■Vaccinul Calmette-Guérin (BCG)
Tuberculoza este o boală care a omorât 1,5 milioane de oameni în 2013 și a infectat alte 9 milioane. În Neamț, doar anul trecut, aproape 500 de nemțeni au aflat că au tuberculoză. Infecția cu TBC se face, cel mai frecvent, pe calea aerului. Boala poate fi transmisă de la orice persoană care elimină bacilul tuberculozei, prin tuse, în mediul înconjurător, în locuință, în școală, în mijloacele de transport în comun sau în orice alte spații închise. Cu cât copilul e mai mic, pot apărea complicații grave, cum sunt meningita, bronșiectazia, tuberculoza miliară, care îi pot pune viața în pericol. Copiii fac forme mai severe de TBC decât adulții.
Pentru prevenire, există un singur vaccin: BCG. În 2012, România a oprit temporar vaccinarea BCG din cauza unor efecte adverse, însă OMS a recomandat reluarea vaccinării, pentru că TBC încă este o problemă în țara noastră.
■Vaccinul pneumococic conjugat
Pneumococii produc o grămadă de necazuri, cele mai grave fiind pneumonia, bacteremia și meningita. Pneumonia este cea mai comună, cu simptome des întâlnite – febră și frisoane, tuse, probleme cu respirația, dureri în piept. Cam 5% din cei cu pneumonie produsă de pneumococi mor; pericolul e mai mare în cazul celor bătrâni.
Meningita se manifestă prin gât înțepenit, febră, dureri de cap, durere de la lumină puternică. Dintre copiii mai mici de 5 ani care fac meningită, 10% mor, iar cei care supraviețuiesc pot avea probleme pe termen lung. Bacteremia este o infecție a sângelui și se manifestă prin febră, frisoane, iar complicațiile pot duce la moarte (40% procent înregistrat la copii). Jumătate dintre infecțiile urechii mijlocii sunt produse de pneumococi.
■Vaccinul DTP (difterie-tetanos-tuse convulsivă)
- Difteria este o boală acută produsă de bacteria C-diphtheriae. Se transmite prin contact direct, strănuturi sau tuse. Complicațiile încep de la insuficiență respiratorie, otită, miocardită, neurită și se opresc la deces. Rata mortalității în cazul celor bolnavi este de 5-10% în general și până la 20% în cazul copiilor sub 5 ani.
- Tetanosul este o boală foarte periculoasă, iar cel mai frecvent tip (aproximativ 80%) este tetanosul generalizat. Primul semn este blocarea maxilarului, urmat de înțepenirea gâtului, dificultate la înghițire și rigiditatea mușchilor abdominali. Alte simptome includ febră, transpirație, tensiune ridicată și episoade de puls rapid. Spasmele pot apărea frecvent, pot dura câteva minute și pot continua 3-4 săptămâni. Recuperarea completă poate dura luni de zile. Tetanosul neonatal apare la nou-născuții fără imunitate pasivă protectivă, deoarece mamele nu sunt imune. Apare, de obicei, prin infectarea bontului ombilical nevindecat, mai ales când acesta este tăiat cu un instrument medical nesterilizat. Fără tratament, mortalitatea e de 100%, iar cu tratament – între 10 și 60%.
- Tusea convulsivă produce probleme serioase. Dintre copiii sub un an care fac tuse convulsivă, jumătate ajung la spital și cei mai mulți fac pneumonie, au convulsii violente, au apnee, fac encefalopatie sau mor. În cazul adulților, doar 5% sunt spitalizați. Complicațiile includ sângerări (nas și ochi), coaste învinețite, hernie, față umflată, ulcerații ale gurii și limbii, infecții ale urechii, ataxie, convulsii, orbire, surzenie, sincope. Aceste complicații apar mai des la copiii sub 12 luni.
Pentru prevenirea acestor trei boli există un vaccin comun: DTP.
■Vaccinul VPI/VPO (poliomielită)
Poliomielita este o boală aproape eradicată datorită vaccinurilor. Totuși, ea încă există și până la eradicare trebuie continuat programul de vaccinare. Simptomele includ: febră, oboseală, dureri de cap, de mâini și de picioare (uneori groaznice, în special la adulți), vărsături, constipație, gât înțepenit. Cel mai des se manifestă la copiii sub 5 ani. Din cei infectați cu virusul poliomielitei, 1 din 200 va avea probleme musculare și paralizie temporară. Mortalitatea este între 2 și 5% la copii și 15-30% la adulți. Cea mai comună cauză a mortalității este paralizia bulbară – bolnavii nu mai pot respira și se sufocă -, dar nu se pot ignora nici hipertensiunea, hipotensiunea, colapsul circulator, disfuncția autonomă. Cel mai cunoscut efect este paralizia: până la 1% din cei infectați cu virusul poliomielitei paralizează permanent. Dacă paralizia are loc în copilărie, poate afecta și creșterea: de exemplu, un picior se dezvoltă normal, dar celălalt rămâne mai mic.
Poliomielita este groaznică și nu are tratament. Pot fi tratate anumite simptome, ceea ce se și întâmpla înainte de descoperirea vaccinurilor și astfel a fost redusă mortalitatea, dar, odată infectată, o persoană nu poate decât să spere că nu o să fie printre cei care mor sau paralizează.
Există două tipuri de vaccinuri: VPI și VPO. VPO conține virus viu atenuat. VPI conține virus inactivat, are mai puține efecte secundare, este mai scump și este folosit mai mult în țările dezvoltate. România a trecut de la VPO la VPI în 2008-2009. Tot la noi, vaccinurile au reușit eliminarea poliomielitei. După introducerea vaccinurilor, au fost două ”mici” epidemii: una în 1980-1982, când a fost o problemă cu prepararea vaccinului și n-a fost disponibil, iar cealaltă în 1990-1992, într-o comunitate de romi, nevaccinată. Între 1995 și 2006, au fost mai puțin de 2 cazuri pe an, iar în 2007 zero.
■Vaccinul Hib (Haemophilus influenzae b)
Bacteria Hib provoacă meningită, pneumonie, septicemie, pericardită, epiglotită, artrită septică, osteomielită, ca să pomenim doar câteva. O estimare, din 2009, arată că Hib a produs 8,13 milioane de cazuri de boli grave în toată lumea, dintre care 371.000 de decese.
■Vaccinurile polivalente (combinate)
O bună parte dintre vaccinurile din schema națională sunt administrate combinat: vaccinuri tetra, penta și hexavalente. Infanrix Hexa, de exemplu, este un vaccin polivalent care conține DTaP, HepB, VPI și Hib. Folosirea vaccinurilor combinate are avantajele ei – costul, reacții adverse mai puține și, nu în ultimul rând, o singură injecție, în loc de cinci sau șase.
■Vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă)
- Rujeola (pojarul) este periculoasă prin complicațiile pe care le poate avea: conjunctivită, otită medie, laringo-traheo-bronșită, pneumonie, diaree, convulsii febrile, encefalită (care poate duce la vătămări neurologice permanente), encefalomielită post-infecțioasă. În țara noastră, în 2013, au fost cam 50 de cazuri de pojar la 100.000 de oameni.
- Oreionul. O treime dintre infecțiile cu oreion sunt fără simptome sau se manifestă doar prin simptome respiratorii moderate, uneori însoțite de febră. În celelalte cazuri, apar umflături ale glandelor. Unul din 7 bolnavi poate face meningită virală, iar 4 din 10 pot manifesta pancreatită. În cazul băieților care au depășit pubertatea și fac oreion, apare riscul de orhită (inflamarea testiculelor), iar 30-87% devin infertili.
- Rubeola (pojărelul). În aproape jumătate din cazuri, rubeola nu dă semne că ar fi periculoasă, iar simptomele includ conjunctivită, febră ușoară, limfadenopatie și stare de rău. Apare erupția și durează 1-3 zile.
■Vaccinul contra rotavirusului
Încă nu e inclus în schema națională din România, dar e recomandat. Rotavirusul produce, cel mai adesea, gastroenterita acută (diaree, vărsături și febră), iar cea mai comună complicație este deshidratarea. Dacă diareea nu este tratată corespunzător, poate duce la malnutriție (pentru că abilitatea intestinului de a absorbi nutrienți este blocată) și, deci, e asociată cu probleme cognitive în primii ani de viață.
”Medicul de familie este baza informării”
„Vaccinurile sunt baza apărării puilor care se nasc. Este îngrozitoare reacția unor părinți de a refuza vaccinurile, este inconștiență! Vă spun, din proprie experiență, că mă zbat cu niște situații incalificabile. Am același cabinet de 29 de ani și n-am avut niciodată probleme cu refuzul vaccinur
ilor. Acum am. Se propagă pe internet dezinformarea, informațiile ciuntite, din nefericire. În momentul în care se lansează tot felul de idei asupra vaccinurilor, orice mamă are o reținere în ceea ce privește vaccinurile. E puiul ei și îl apără cum poate. Cu mare stupoare observ această reacție, chiar și la unele persoane din sistemul medical.
Este foarte important ca părinții să se adreseze medicului de familie, acolo este baza informării. Medicul de familie informează de zeci de ani și o face bine. Dar câtă vreme suntem legați de mâini și de picioare, neexistând mijloace de coerciție, ca în alte țări, unde li se diminuează cuantumul bănesc primit de la stat, nu avem ce face! Nu se poate! Oamenii aceștia nu numai că-și pun în pericol propriul copil, dar pun în pericol toată comunitatea. Sunt părinți care refuză vaccinarea și nu pot să-i conving cu nimic.
Sfatul meu, pentru toți părinții, este să-și vaccineze copiii! Să se ducă la medicul de familie, să înțeleagă ce înseamnă vaccinul, să întrebe, să stea de față când copilul este controlat din cap până-n picioare, să înțeleagă ce înseamnă boala de care sunt apărați copiii prin vaccinuri. Să înțeleagă că, timp de 60 de ani, nu au mai existat copii în țara asta cu picioare mai scurte, cu mâini strâmbe, într-o suferință cumplită, cu handicap motor și neurologic pentru că a apărut vaccinul antipoliomielitic. Dacă nu se mai moare dintr-o mușcătură de câine este pentru că a apărut vaccinul antirabic. Dacă nu mai sunt cazuri de paralizii cerebrale după boli aparent banale, bolile copilăriei- rujeolă și rubeolă, este pentru că au apărut vaccinurile. Dacă mortalitatea în rândul sugarilor a scăzut de la 31% cât era în 1973, la actualul 11%, mare și acesta față de Europa civilizată care are 8%, înseamnă că au fost vaccinurile eficiente. Este bine să-și vaccineze copiii dacă-i iubesc, pentru că iubire înseamnă, în primul rând, apărare!” – dr. Mihaela Covrig, medic de familie și președintele Asociației Patronale a Medicilor de Familie Neamț.
Oana IOSUB-TOMA