Strigoii nu tulbură biserica

În ediția trecută a ziarului vă povesteam despre preotul Bogdan Frăsilă, din Podoleni, care a pus biserica satului la dispoziția unei echipe de filmare englezești pentru a realiza un film de groază. A rezultat “Strigoi”, cu tot ce poate presupune acest titlu de film: morți desfăcuți cu cuțitul, sînge pe podele, lovituri de lopată după ceafă, precum și chestii mai “pașnice” de genul agapei cu țigări și băutură sub ochii indulgenți ai sfinților pictați pe pereții bisericii Adormirea Maicii Domnului. Ziarul a circulat, părintele Frsăilă a rămas dator cu un răspuns oficial, dacă superiorii lui au fost informați despre film, tematica lui, eventualele beneficii pentru biserică ca urmare a unui contract ferm și dacă dincolo de dorința probabil sinceră de a promova valorile locale nu cumva a fost o înțelegere personală între preot și un om de afaceri local dornic să-și promoveze copilul. Am revenit asupra subiectului pentru a vedea și analiza reacțiile enoriașilor, autorităților și mai-marilor bisericii ortodoxe.

Mea culpa preotului Frăsilă

Deși inițial s-a burzuluit cînd a fost întrebat de subiect, preotul Bogdan Frăsilă și-a dat seama între timp că a greșit și și-a exprimat căința în direct, în fața credincioșilor adunați la slujba de duminică. Cum a sunat predica de pocăință? Povestește o localnică, de altfel actriță amatoare, cu rol figurant, în deja celebrul film “Strigoi”: “Am jucat și eu în acest film. Tot ce pot să spun este că părintele nu s-a implicat în nici un fel în realizarea lui. El doar a cerut, și a obținut aprobarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei pentru a se putea face filmări în biserică (oare de unde știa doamna că s-a obținut aprobarea, că în discuția cu noi a scăldat-o, ba c-avea, ba că n-avea – n.n.). Părintele este foarte supărat, pentru că habar nu avea că o să se întâmple ceea ce s-a întîmplat. Asta a spus și duminică, în biserică. Oricum, tot el este cel care spune că, în eventualitatea în care i se va cere să plece din parohia noastră, are multe alte oferte pe care le poate accepta”. Ne-am lămurit deci că justa distribuție a preoților în parohii se face pe principiul sănătos economic cerere-ofertă. Faci un film la Podoleni, ai toate șansele, ca preot misionar, să ajungi promovat într-o altă parohie, poate și ea aflată în nevoie și dornică de publicitate prin pelicule horror. Că Podolenii s-au bucurat de celebritate, din Canada și Danemarca pînă în calda Australie. Or mai fi și alte sate care s-ar bucura să vină faima peste ele, mai ales că toată lumea pare angrenată în vremurile astea în mecanismul promovării turistice a județului.

Cenușa turnată în propriu cap i-a adus părintelui Frăsilă ce și-a dorit: a scăpat de oprobriul public. Enoriașii, se vede treaba, au ascultat conștiincioși învățămintele transmise duminică de duminică și au înțeles-o foarte bine pe cea cu iertarea greșiților noștri. “Nu e, domnule, nimic adevărat. De unde avea să știe părintele c-o să iasă ce-a ieșit? El a vrut doar să facă un bine, însă e clar că anumite persoane urmăresc să îi facă rău. Altfel nu văd cum de s-a ajuns aici. Cât s-a filmat, părintele nici măcar n-a călcat prin zonă. El doar și-a dat acordul, după ce a primit răspuns favorabil de la Mitropolie. N-a făcut nimic cu rea știință. N-a învățat pe nimeni de rău, niciodată”, zice un alt credincios cu frică de Dumnezeu.

Căința, cheia succesului

Iertarea este o atitudine care se întinde pînă la cele mai înalte nivele în comunitatea din Podoleni. Însuși viceprimarul Petru Iftimie sare în apărarea preotului care a căzut, omenește, în greșeală: “Am studiat și eu îndeaproape această situație. Există un om serios în comuna noastră, domnul Mocanu, care deține societatea Helixis Prod. Avînd disponibile anumite fonduri, el a dorit să facă ceva pentru ca localitatea Podoleni să iasă în evidență. Tocmai de aceea, i-a propus fiului său, stabilit în Anglia, să vină cu soția sa în țară (regizorul peliculei “Strigoi” – n.n.), să realizeze un film despre obiceiurile din zonă. Ce a ieșit din toate astea? Blamarea unui preot care a vrut să ajute? Trebuie spus că, în urmă cu un an, pe data de 18 aprilie, părintele Frăsilă a făcut pe cheltuiala proprie o adunare a fiilor satului, aici, în Podoleni. La fiecare sărbătoare a satului, părintele organizează spectacole cu copiii din sat. Lucrează inclusiv cu micuții de la grădiniță. Singurul lucru pe care l-a făcut, din cîte am înțeles, a fost acela să-i apostrofeze la biserică pe tinerii care se duc sîmbătă noaptea în discoteci sau în alte locuri și duminica nu vin la slujbă. Părintele organizează, nu dezorganizează (sic!). Sînt și eu tatăl a patru copii, pe care știu să îi educ și cărora îmi place să le cultiv valorile acestei comune, care încă se mai păstrează. Asta a vrut să facă și părintele, să fie realizat un film în care să fie făcute cunoscute obiceiurile de prin partea locului. Acum îmi e și rușine să îndrăznesc să apelez la ajutorul părintelui, să organizeze un spectacol cu copiii, cînd o să mai organizăm Ziua comunei. Noi nu avem buget suficient ca să ne permitem să invităm cine știe ce vedete de muzică populară, iar el venea de fiecare dată din proprie inițiativă, fără însă a ne pretinde nimic”. Poziția viceprimarului este tipică unui alt percept biblic, cel cu “să arunce piatra cel ce nu a greșit”. Vicele Iftimie nu poate arunca pietre în preotul Frăsilă pentru că, în trecutul său tumultuos, a reușit să intre cu forța în cabinetul unei doctorițe de familie cu scopul declarat de a lua fișa medicală a fiului său, că îi trebuia. Așa stînd lucrurile, empatia cu părintele Frăsilă e clară: legile pot fi ocolite dacă poți și ai cu ce. {i cu cine. Că interesul este limpede.

Nici usturoi n-a mîncat, nici a “Strigoi” nu-i miroase

Înainte de apariția primului material, Bogdan Frăsilă a făcut ceea ce face tot preotul cuprins de regrete: a amenințat, a propus înțelegeri, a făcut apel la bună credință și s-a arătat dispus să negocieze direct cu șefii. Ulterior, a promis un răspuns oficial. “Am vorbit cu cei de la Mitropolie și vom avea un punct de vedere oficial. O să vi-l comunic. Vreau să vă dau o declarație oficială pentru că ce am discutat pînă acum a fost preliminar. Scrieți ce vreți dacă nu mai aveți răbdare. Nu ține numai de mine. N-am reușit să vorbesc cu consilierul responsabil de raporturile cu mass media și comunicatul oficial o să vină mai tîrziu. Eu rămîn la ideea că autorii filmului nu și-au respectat înțelegerea inițială (?!). {i filmul este o ficțiune și nu afectează credința bisericii. Dacă ei nu și-au respectat înțelegerea inițială este strict problema lor. Va exista un comunicat oficial, dar nu acum. Nu știu dacă mai doresc să apară punctul meu de vedere. Eu nu simt nevoia să mă disculp”, a spus preacucernicul părinte Frăsilă.

Ieri l-am găsit mult mai hotărît: “Nu mă mai deranjați pe subiectul ăsta. Dacă vreau să vă caut, vă caut eu. La ziar scrieți ce vreți, dar pe mine nu mă mai căutați. Nu așteptați nici un răspuns de la mine, că eu nu sînt oficial. Întrebați la Mitropolie, întrebați unde vreți, dar pe mine nu mă mai căutați”.

Noi înțelegem de aici că Bogdan Frăsilă este preot doar în altar. În sensul că acolo nu minte, nu hulește, este un exemplu de credință și cucernicie. cînd scoate sutana de sub ochii sfinților, devine arogant, se bazează pe relații numai de el știute, minte cum ne-a mințit pe noi în privința comunicatului și a autorizației Mitropoliei (pînă la proba contrarie) și este un mi-se-rupist căruia nu-i pasă de opinia publică.

Mitropolia e în silentio stampa

Un preot a dat spre folosință biserica în care slujește pentru a se face un film cu strigoi. Că a știut sau n-a știut, că i-a ieșit ceva din asta sau nu, că a făcut asta cu acordul superiorilor săi ierarhici sau a acționat fără știința lor, asta deja e altă poveste. Pe care Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu dă semne că ar vrea s-o lămurească. Protopopiatul Roznov l-a luat pe “nu știu-n-am văzut” în brațe. Părintele Vasile }oc zice că n-a văzut nici filmul, nici ziarul în care s-a relatat. “Dar am vorbit cu părintele și el spune că n-a știut despre ce e filmul”, zice protopopul. Pare a fi suficient pentru a trece cu vederea pasul strîmb făcut de părintele Frăsilă. Purtătorul de cuvînt al Mitropoliei e plecat, iar cel care îi ține locul, părintele Mihăilă, a cerut răgaz să cerceteze, că nu știe despre ce e vorba. Cercetează de cîteva zile și încă nu s-a lămurit. Așteptăm, nu-i bai, că doar nu s-o face gaură-n cer… Înțelegem că, dacă nu e purtătorul de cuvînt, Mitropolia nu are vorbele la ea. Și probabil trebuie să se întîmple ceva, de genul Tanacu, pentru ca Mitropolia să reacționeze.

(Dana OSTAHIE)

 

pietricica turism

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.