Cînd nici circul nu mai e ce a fost.

Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să recunoaștem: politicienii români s-au dovedit a fi buni cunoscători ai istoriei Imperiului Roman. De după Revoluție, am văzut aplicate mai toate tacticile conducătorilor romani pentru a stăpînirea gloatei. Cel mai mult s-a mers pe ideea de “Divide et impera” și a funcționat perfect: clase sociale au fost pe rînd stigmatizate/ victimizate/ favorizate în raport cu altele, s-au întreținut conflicte artificiale între majoritari și minoritari, etc. Ideea de “pîine și circ” a avut și ea un loc de cinste în arsenalul de manipulare a populației, în special pentru a abate atenția de la probleme reale ale societății românești. Spectacolul și scandalurile au ținut permanent prima pagină a ziarelor și au ocupat orele de prime-time de la majoritatea posturilor TV. Românii, după o perioadă comunistă în care mass media a fost ca inexistentă, au devenit repede spectatori avizi ai acestor conflicte, de cele mai multe ori de-a dreptul puerile. Unii le-au numit exerciții de imagine, alții le-au numit tehnici de manipulare ordinare, alții diversiuni însă deja toate acestea nu mai contează, principalul este că totul a funcționat ca pe roate. Problema intervine cînd, din clasicul “pîine și circ”, a început să lipsească pîinea și atunci apetitul populației pentru spectacol ieftin a început să scadă. Cel mai clar exemplu l-am avut zilele trecute, cînd un ministru a reușit să-l aducă în premieră în țară pe cel mai mare sportiv român al momentului, Lucian Bute. Meciurile acestuia au încîntat populația de peste ocean de ani de zile însă românii l-au văzut doar pe internet și mai rar la posturile de televiziune. Evident, efortul de a-l aduce în țară pe Bute a fost unul considerabil însă rezultatul a fost altul decît cel așteptat. Românii s-au bucurat sincer de spectacol și mulți și-au reamintit că sînt mîndrii de nația din care provin însă, după meci, reacția față de organizatori a fost una cel puțin neașteptată. Dacă în vechiul Colosseum, publicul ovaționa nu doar gladiatorul cîștigător dar și organizatorul, la noi reacția a fost diferită în sensul în care Bute a fost aplaudat în picioare de toți românii însă cînd a vrut omul să mulțumească ministrului organizator, cei din tribune au huiduit cît au putut de tare, nici cuvintele campionului nereușind să oprească reacția instinctivă a oamenilor. Cred că a fost o nedreptate, mai ales că toată gala a fost realizată cu eforturi deosebite însă lipsa de “pîine” a făcut ca “circul” să-și piardă valoarea. Cred că românii au ajuns deja la stadiul în care trucurile de acest gen, fie ele și ale împăraților romani, nu mai funcționează cît timp “grija zilei de mîine” a devenit “ce mîncăm azi”… Nemulțumirile acumulate în 20 de ani de reforme și experimente, majoritatea eșuate, sînt pe cale să se reverse și atunci vom vedea dacă istoria îi va învăța pe conducători cum să controleze situația. Îmi vine în minte o vorbă populară inspirată de istoria mai recentă: “Mergem înainte că înainte era mai bine”. Întrebarea e pînă cînd…

(Radu NASTASĂ)