Pîine și circ. Azi doar circ.

Am stat mult să mă gîndesc ce ar putea ilustra mai bine celebrul dicton latin. N-am putut alege nimic, sînt prea multe mascarade. Caragiale ar fi putut fi sursă de inspirație, dar el este deja, mai mult ca oricînd, actual. Am preferat pe altcineva. La fel de actual. Într-un interviu acordat revistei Atitudini în februarie anul acesta, părintele Iustin Pîrvu spunea “Sărmanul popor nu mai știe ce să creadă, nu mai are încredere în nici un lider politic, în nici un formator de opinie, nici în Presă sau televiziune. De aceea este așa de rece și indiferent la tot ce apare. Această stare de lucru este de altfel și indusă, programare la care s-a lucrat cu multă sîrguință, astfel încît să desființeze modelele și elitele unui popor și să strice reperele oamenilor. Acum are mai multă credibilitate în fața omului de rînd cel care știe să ofere mai bine pîine și circ. Se mai trezește cîte unul din somnolența asta și, supărat, caută să facă o mică revoluție. Dar revoluția asta ține numai pînă la Dealul Patriarhiei sau de la Cotroceni și de acolo se împrăștie, nu mai rămîne nimic din revolta lui; rămîne el singur revoluționar. Păi ce era o grevă altădată? Înspăimînta tot poporul, prin seriozitatea și hotărîrea protestatarilor. Acum sînt atîtea diversiuni că nu mai știi pentru cine și ce protestezi de fapt; acum nu mai ai încredere nici în fratele de lîngă tine. (…) Nu era românul nostru așa. Păi Ștefan cel Mare a avut luptători din aceștia? Poporul este bine prelucrat mai întîi în școală, apoi în armată, ședințe și conferințe prin care îți aplicau o educație de așa manieră încît nu puteai să mai vezi altfel decît ca un membru de partid. Nu crezi în nimic decît în ce îți spune Partidul. Partidul gîndea, Partidul conducea, Partidul era totul în viața poporului român. Acum intelectualii noștri au văzut că e bine să ai o casă frumoasă, să mergi la băi, în stațiuni, în străinătate… și nu mai au ei timp să ia atitudini de apărarea a neamului și astfel ajung și țăranul și intelectualul unelte ale „burgheziei”, de pe urma cărora ei trăiesc. (…) Nu poate ieși (poporul român, n.r.) decît dacă are o elită intelectuală conducătoare, dar cu așa paraziți de conducători paraziți ies și subalternii, medici sau primari, sau învățători”.

Așa zic și eu.