Pariuri și sânge

Cine a fost mai întîi: oul sau găina? Nu aceasta este întrebarea și nici realitatea. Ea se găsește în Roman și în comunele limitrofe, acolo unde, aproape în fiecare săptămînă, cocoșul contează, iar stăpînul poate cîștiga ușor punguța cu doi bani, suficientă pentru un trai lejer. Luptele dintre cocoși au devenit, în ultima perioadă, o sursă de distracție, dar și o variantă de a cîștiga, relativ ușor, sume importante de bani. Nici cheltuiala de a cumpăra un cocoș bun, luptător adevărat, nu este de ici, de colo. Suma investită poate ajunge și la 500 de euro, însă, la final de seară, „investitorul” poate pleca acasă cu suma pe care a băgat-o, dacă nu chiar dublu. Despre viața pariorilor, cea ilegală, despre care toată lumea știe, însă puțini au acces, puteți afla în cele ce urmează.

Romanul, paradisul jocurilor de noroc

Romanul este un paradis al jocurilor de noroc. În unele cartiere, mai mărginașe, la miez de noapte și pe scara blocului, se joacă barbut. Și pe un pachet de țigări. Mai sus, acolo unde pretențiile cresc, viciile sînt legate de sumele jucate. Poker-ul este, în unele familii romașcane, o tradiție. Joacă tatăl, bunicul, fratele și fiul. Sumele de la poker pot varia de la un milion pe noapte și pot ajunge la valoarea unei case sau mașini, fie ea în bani sau bunuri.

Pokerul, spun cunoscătorii, nu este pentru oricine. Poate de aceea, branșa este limitată, iar mulți nu fac față rigorilor unui joc. Atunci, o alternativă a unor cîștiguri facile, pentru oricine, indiferent de puterea intelectuală, o reprezintă pariurile pe luptele de cocoși.

Luptele se țin departe de ochii societății

Este greu să pătrunzi în lumea celor pasionați de joc. Totul se petrece în locuri ascunse, știute numai de cei care participă la ele. Arenele sînt publice, însă nu se regăsesc în oraș, ci la marginea Romanului sau în satele din jur. Fiecare joc este anunțat din timp, pentru a se asigura fondul de bani și “jucătorii”.

Totul este legat de bani. Cei care participă și cei care aduc cocoșii cîștigă sau pierd. Puțini sînt cei care sînt lăsați să privească doar de amuzament. “Cînd participi la lupte de cocoși, ești deja un jucător. Asta înseamnă că ori ai venit măcar o dată și ai adus un cocoș, ori ai pariat pe jucătorii altora. Stînd acolo nu poți să nu te implici, chiar dacă ai doar 10 lei în buzunar. Față de alte pariuri, cînd depinzi de mîna ta, aici depinzi de două amimale pe care nu le cunoști și totul devine foarte excitant. Chiar dacă ai pariat greșit, la următorul joc nu te poți abține. E ca un drog”, povestește unul dintre participanții cu state vechi.

Cocoșii din ogradă versus luptători

Cocoșii puși să se lupte nu sînt neapărat antrenați pentru asta. Sînt și cocoși luați din ograda unor oameni cărora li s-a părut că sînt răi, agresivi. Aceștia sînt cei mai ieftini, dar nu neapărat cei mai slabi. Un astfel de cocoș poate fi cumpărat chiar și din piață, cu doar 20 de lei.

La polul opus sînt cocoșii antrenați, aduși din orașe mari, unde există o adevărată rețea de creștere și antrenare a cocoșilor de luptă. Sînt cocoși cu “pedigree”, a căror genă, prin părinți, sînt campioni la lupte. Sînt antrenați apoi să fie agresivi, prin diferite metode, dure, iar masa lor zilnică este carnea crudă, tot de pasăre. Mai mult, cocoșii maturi și pregătiți de luptă suferă, ca și oamenii, operații de îmbunătățire a performanțelor. Unora li se atașează gheare de oțel, pentru că în luptele dintre cocoși nu există reguli. Altora li se administrează tratamente pentru ca ciocul să fie foarte dur, mortal.

Față de un cocoș de curte, un cocoș antrenat și dotat costă. În România, prețul unui astfel de cocoș este între 500 și 1.000 de euro, însă cocoșii folosiți în luptele din afara țării pot costa și zeci de mii de euro, datorită nivelului de pariuri, cînd, într-o seară, miza poate ajunge și la 50.000-100.000 de euro.

Cocoșii folosiți cel mai des în luptele dintre pariorii romașcani sînt din curtea oamenilor, dar sînt și doi-trei campioni aduși din alte crescătoriile speciale de la București sau Constanța și ale căror prețuri sînt de pînă în 500 de euro. Proprietarii spun că “investiția” merită, deoarece un cocoș antrenat pentru luptă poate să aducă un beneficiu de 200-300 de euro pe meci. Statisticile arată că un astfel de cocoș supraviețuiește la măcar 20-30 de lupte.

Cîștiguri pe spinarea păsărilor

La fiecare luptă participă două feluri de jucători: pariorii și proprietarii de cocoși, care, la rîndul lor, pot fi și ei pariori. În total, la întîlniri sînt prezenți 20-30 de oameni și proprietarii a cel puțin zece cocoși. “Pariurile se fac pe meci și cresc în momentul în care cocoșul pe care ai pariat a cîștigat și a trecut la alt meci. Pariezi cît vrei, chiar și 10 lei. Dacă am pariat, de exemplu, 100 de lei, și raportul, la final de meci, era de 2 la 1 – doi oameni am pariat pe cocoșul alb și unul pe cel negru – suma celui care a pierdut se împarte la doi. Dacă raportul este 1 la 2, iau toată suma de la cei doi care au pierdut. Într-o seară, cu un pic de inspirație, poți cîștiga, în două – trei meciuri, de zece ori cît ai pariat inițial”, spune participantul

Proprietarii de cocoși oricum cîștigă un anumit procent, în general foarte mic, de la toți pariorii. De aceea, nu există proprietar care să nu parieze la rîndul său.

Cocoșul pierzător ajunge la ceaun

Luptele dintre cocoși nu sînt inventate de romașcani. Sînt o tradiție în America de Sud și Asia, și acolo tot ilegale, dar practicate. Luptele sînt la fel, numai că la noi jocurile se fac în aer liber și nu în incinte și cu tribune. Cocoșii sînt băgați într-un țarc, unde sînt incitați la luptă. Dacă în străinătate sînt arene și țarcuri amenajate, la noi țarcurile sînt demontabile, din plasă de gard. Fiecare meci este arbitrat de unul dintre participanți, dar care nu are cocoși și nici nu pariază.

“Sînt cocoși care nu vor să lupte și sînt descalificați din prima de arbitru și pariorii cîștigă din prima dacă au pariat pe celălalt cocoș. Dacă începe lupta, cocoșii în general se luptă pînă la moarte. Sînt și cazuri cînd, în timpul luptei, unul dintre ei abandonează. Atunci se bagă cu capul în pămînt și refuză să mai lupte. Dar asta se întîmplă în general în cazul cocoșilor antrenați pentru lupte. Sînt alte situații cînd unul dintre proprietarii cocoșilor cere întreruperea luptei și cocoșul este declarat învins. Regulile sînt oarecum apropiate de cele de la box. Cîștigătorul poate participa la următoarea luptă, cînd cota de pariu crește sau proprietarul îl poate retrage în plină glorie”, povestește romașcanul care participă la astfel de meciuri.

La romașcani, cocoșul care a murit în luptă pleacă direct în ceaun. Învingătorul așteaptă următorul meci, cînd poate rămîne pe podium sau ajunge pe masa pariorilor. Pariorii așteaptă și ei următoarea invitație, care nu este publică, ci rămîne în regim închis, numai de unii știută. Pariurile sînt ilegale, însă pariori sînt mulți.

(Claudia MATEI)