Marea desfiinţare a spitalelor Roznov şi Bicaz îşi arată colţii: Primul salariu, prima umilire

Aşa cum atrăgeam atenţia încă de acum câteva luni, prin materialul “Salariaţi de mîna a doua” și, mai recent, prin materialul „Sănătatea în lanțurile birocrației”, publicate de Mesagerul, personalul transferat de la spitalele desfiinţate, Bicaz şi Roznov, este considerat de mîna a doua. Cel puţin așa demonstrează statele de plată. Cei 180 de medici, asistente, infirmiere, etc, etc, au primit azi salariul de la noul loc de muncă. Primul salariu de la Spitalul Judeţean a fost şi prima umilire publică de care au avut parte. La vremea aceea, comitetul director de atunci şi consiliul de administraţie, pe vremea dr. Petrovici, a hotărît ca personalul transferat să aibă aceleaşi drepturi şi salarii cu cei de la SJN. Între timp, schimbarea managerului a schimbat… schimbarea, iar oamenii şi-au văzut salariile micşorate. Din senin, fără preaviz şi, se pare, fără drept de apel. Nu vorbim de doi-trei lei, ci de 200-300 de lei noi la fiecare. Oameni care se bazau pe nişte lefuri, s-au trezit fără bonuri de masă (că, deh, nu-s parale!), fără bani de navetă, fără un drept al lor.

Salariu la limita minimă a grilei de salarizare

Cînd au venit la Spitalul Judeţean, au semnat un nou contract. Acum au ajuns la minimum grilei de salarizare. Cînd li s-a operat reducerea salariului, n-au fost nici măcar anunţaţi, darămite întrebaţi. Ar fi putut alege dacă vor să mai continue. Sau nu. “Problemele personale sînt ale fiecăruia. Rate, copii, navetă, mîncare. Dar să trăieşti dintr-un salariu minim şi să vezi că alţii care au aceeaşi vechime, acelaşi program, aceleaşi drepturi, care lucrează în acelaşi loc sînt avantajaţi în ziua salariului este revoltător”, spun ei. “Noi acum avem încadrarea de la spitalul orăşenesc. Serviciile prestate, naveta, cine le decontează? Din 10 milioane pe fluturaş, noi dăm 3 milioane pe navetă. Cum fac să trăiesc din 6 milioane? Am mai fost victime o dată. Ne-au luat 8 zile de concediu, ne-au luat 20% din salariul de la Bicaz, de ce trebuie să suportăm noi astea? Cine ne dă înapoi ce am pierdut? Cu ce sînt eu mai prejos? Colega mea de ce ia mai mulţi bani decît mine? Este discriminare! Angajaţii aceleiaşi unităţi. Unii sînt plătiţi într-un fel, alţii în alt fel pentru aceeaşi muncă depusă, în aceleaşi condiţii. După mintea mea, ei trebuiau să mă anunţe. Iar eu să pot alege dacă rămîn sau plec. Nu am primit nici un telefon, nici un act adiţional în care să spună: «Fraiere, vrei să lucrezi pe banii ăştia?» Mai sînt şi alte categorii de salariaţi din cadrul spitalului plătiţi tot aşa aiurea. Spitalul nu are bani. Dar de ce nu punem umărul toţi la economia spitalului. De la manager pînă la ultimul om. Managerul are contract nou pe 2011, ca şi mine? Figurează cu altă încadrare?”, se întreabă cei năpăstuiţi.

“Asta vor, asta vor primi!”

Cei 180 de salariaţi sînt convişi tot mai mult că prin micşorarea lefurilor se vrea plecarea lor: “Ce te obligă ei să faci? Să pleci! Asta vor, asta vor primi! Nu îi putem da în judecată pentru că între timp ne disponibilizează pe toţi. Unde este calitatea muncii la primirea fluturaşului? Nicăieri. Dacă eu lucrez la nou-născuţi şi strîng de gît un copil, de nervi? Ce se va întîmpla?”

Se calcă în picioare mai mult decît anii de pregătire profesională şi de experienţă. Se calcă în picioare în primul rînd legea, care pînă şi la noi interzice tăierea salariilor fără acordul prealabil al “împricinatului”. Orice schimbare a contractului de muncă nu se poate face unilateral, prin atotvoinţa cuiva. Se face prin negociere cu sindicatele. Din păcate, sindicatul în SJN este dar lipseşte cu desăvîrşire. Personalul împrăştiat de la Roznov şi Bicaz nu are prea multe variante acum. Ar fi greva, dar oamenilor le e frică. Și mai rămîne, întotdeauna la îndemînă, varianta cu tăcutul şi înghiţitul.

(Oana IOSUB-TOMA)

Articole pe aceeași temă:

Salariați de mâna a doua

Sănătatea în lanțurile birocrației

S-a trezit mămăliga?