Pustnicul de la Schitul Icoana Veche

Tradiția creștin-ortodoxă românească ne învață să mergem pe urmele sfințite ale trăitorilor cu Hristos. Aceasta pentru a înțelege unde s-au desăvîrșit spiritual înaintașii noștri, pentru a înțelege condițiile în care au viețuit și pentru a ne scălda în Harul rămas în locurile unde aceștia s-au rugat la Dumnezeu.

Aceste comori spirituale ale României – locurile sfințite de rugăciune – au fost și sînt lăsate în grija creștinilor români de Mîntuitorul Iisus Hristos.

Creștinul care dorește să urmeze tradiția, întîmpină dificultăți. De ce?

Mergînd către schitul Icoana Veche, care se află situată la circa 6 km. pe malul rîului Nemțișor, după ce ai trecut de Mînăstirea Neamț, ești atenționat: Drum forestier. Trecerea interzisă! Proprietate privată. Nu ai voie să te bați de la drumul principal.

Sfinții, trăitorii cu Dumnezeu, pustnici care au trăit în pădurile din jurul Mînăstirii Neamț și care au lăsat cei mai important în urma lor – locuri impregnate cu Duh Sfînt, nu s-au gîndit, nu au văzut în viitor că vor fi trecuți în proprietate privată. Locurile lor de rugăciune nu erau la drumul principal, ci cît mai departe de acesta! Acum nu mai voie să mergi pe urmele lor, că vei fi sancționat! Ba chiar bătut de paznici.

Aceste fapte se petrec sub privirile ocolului silvic, cu oblăduirea Bisericii, care s-a luptat mult timp de a intra în proprietate pădurilor. La acestea pun umărul subspecii „creștine” de grătăriști, amorezi, hoți de lemne, țigani, diverși exploatatori forestieri – unii dintre ei fiind arestați. Pe locurile unde altădată, trăitorii cu Hristos mîncau odată la cîteva zile rădăcini, refuzînd alimentația cu cărnuri, unde se rugau nopțile pînă dimineața, acum se încing grătare, orgii, și se petrec lucruri satanice.

Exploatarea pădurilor pentru profit material a pădurilor din proprietatea mînăstirilor duce la dispariția acestor locuri sacre!

Cele enumerate mai sus (dar și multe altele neprezentate, care încalcă Învățăturile Mîntuitorului Iisus Hristos) reprezintă suficiente motive pentru care Dumnezeu nu mai ascultă rugăciunile „credincioșilor”: mîncătorii de diverse cărnuri, vicioși, farisei, etc, din interiorul sau din afara bisericii.

Schitul Icoana Veche

– Scurt istoric. Între anii 1821-1822, cînd mișcarea eteristă a cuprins și plaiurile nemțene, s-au petrecut lucruri fără Dumnezeu, poate meritate.

Din cauza oștilor turcești și rusești care devastau mînăstirile Icoana Maicii Domnului de la Mînăstirea Neamț, alte obiecte și documente au fost puse în două. Este vorba despre Icoana Maicii Domnului Făcătoare Minuni. Această icoană a fost dăruită voievodului Alexandru cel Bun al Moldovei, de către împăratul bizantin Ioan Paleologul, în anul 1402, împreună cu icoana Sfintei Ana, care se păstrează în prezent la Mînăstirea Bistrița.

Mulțumim lui Dumnezeu că, la vremea respectivă, pădurile nu erau în proprietatea privată a laicilor, nu se exploatau sălbatic și nu se inventaseră marcajele cu Trecere oprită!

Oare unde ar mai fi ascuns călugării Icoana?

După anul 1822, obiectele ascunse împreună cu Sfînta Icoană au fost readuse în Mînăstirea Neamț , iar în amintirea acestui eveniment, pe locul respectiv s-a fixat o cruce din lemn. Această cruce a fost zugrăvită pe amîndouă părțile de Agapie monahul, avînd și o însemnare despre cele întîmplate.

– Sfințirea locului. În anul 1853 s-a construit un „Cerdac” (cupolă) de lemn, din inițiativa duhovnicului Filip, fiind lucrat de schimonahul Iona. Ulterior s-a adăugat și o icoană a Maicii Domnului, avînd pe verso icoana Sfîntului Ierarh Nicolae. Aceasta icoană a fost pictată tot de Agapie monahul, cel care a pictat și crucea.

– Ctitorii Schitului Icoana Veche. În anul 1923, Iosif Crăciun, plecînd de la Schitul Vovidenia, împreună cu David Budașcu și cu monahul Galaction Hoisa, au construit o biserică de lemn cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”. Au construit și o clopotniță și două corpuri de case. Astfel s-a format Schitul Icoana, care să ne amintească peste ani, unde a fost ascunsă Icoana Făcătoare de Minuni de la Mînăstirea Neamț.

Slujitori de Dumnezeu – PROTOSINGHELUL IOSIF CRĂCIUN (1864-1944)

Acest slujitor de Hristos a fost un mare sihastru, duhovnic și exorcist din obștea Mînăstirii Neamț.

– Viața. S-a născut în comuna Gîrcina, județul Neamț. În tinerețe a fost căsătorit. În anul 1911 i-a murit soția, rămînînd văduv. Dumnezeu le rînduiește pe toate, spune o vorbă din bătrîni. Se întîlnește cu vestitul pelerin Gheorghe Lazăr și devine ucenic al lui. La îndemnul acestuia, a ales să-l slujească pe Dumnezeu ca monah.

S-a întărit spiritual mai mulți ani la Mînăstirea Neamț și la Schitul Vovidenia. Apoi, cu binecuvîntarea starețului, schimonahul Iosif Crăciun s-a retras la liniște în pădurile seculare de lîngă Schitul Icoana.

Aici s-a nevoit aproape zece ani, în pustie, singur cu Dumnezeu, răbdînd tot felul de ispite de la diavoli și de la oameni.

– Pregătirea spirituală consta și în postul îndelungat, regimul alimentar vegetarian, susținut de privegherea din timpul noapții și citirea Psaltirii. Așa izgonea de la sine toate ispitele trupești și diavolești, ajungînd cunoscut în tot ținutul Neamț.

– Darurile Sfîntului Duh. Pentru credința, răbdarea și smerenia lui, părintele Iosif a meritat de la Dumnezeu Darul izgonirii duhurilor rele din oameni. De aceea alergau la chilia lui tot felul de epileptici, oameni cu probleme psihice, oameni bolnavi, cărora nu li se găsiseră leac. Cuviosul îi primea pe toți cu dragoste și se ruga pentru sănătatea lor pînă se vindecau.

– Recomandările spirituale ale părintelui Iosif. Mai întîi trimitea bolnavul în mînăstire să-și mărturisească păcatele și să-i facă preoții Sfîntul Maslu. Apoi, bolnavul revenea la chilia lui din pădure, unde era pus la post și rugăciune trei zile și trei nopți. Împreună cu el posteau toate rudele bolnavului și însuși sihastrul Iosif. Citeau la Psaltire ziua și noaptea. A treia zi, cei mai mulți bolnavi se vindecau. Cei care nu se vindecau repetau aceleași recomandări pînă demonii plecau din el. Aceste recomandări Hristice, necesare pentru ca un om să se poată vindeca, respectă recomandările Zamolxiene: „pentru ca trupul să se poată vindeca, mai întîi trebuie să se vindece sufletul”.

De ce au fost interzise în România Moliftele Sfîntului Vasile cel Mare, care aveau același efect de exorcizare? De ce nu se mai realizează exorcizări în Biserica Ortodoxă Română? Cine are de cîștigat de pe urma absenței acestor slujbe creștinești?

Demonii și slujitorii lor!

La baza tuturor suferințelor stă existența demonilor din ființa umană, pe care aceasta i-a atras prin greșelile, păcatele, compromisurile făcute, prin alimentația de tip carnivor, practicarea viciilor și a acceptarea iubirii celor vicioși, păcătoși, a mîncătorilor de carne.

„Pustnicul de la Icoana”.

Pentru vindecările, exorcizările pe care le realiza Mîntuitorul Iisus Hristos prin acest slujitor al Lui, pentru sfaturile sale pline de înțelepciune, părintele Iosif ajunsese vestit în toată Moldova, cu numele de Pustnicul de la Icoana.

– Preotul Iosif. În anul 1926, schimonahul Iosif a fost chemat în obște și după doi ani a fost hirotonit diacon și preot. Astfel, pustnicul Iosif a devenit cel mai căutat duhovnic și exorcist al Mînăstirii Neamț, între 1928-1944. Zilnic veneau credincioșii la chilia lui: țărani și orășeni, sănătoși și bolnavi, tineri și bătrîni, călugări și mireni, cerșetori și avuți. Deși era aspru la canon, ei doreau să se mărturisească la el, să se facă sănătoși, să-i ceară un sfat.

– Centru de tratament spiritual și trupesc. Pentru primirea și îngrijirea bolnavilor, părintele Iosif avea o casă dată de Mînăstire. Era o adevărată bolniță. Aici primea bătrînul pe toți suferinzii, iar el stătea în mijlocul lor ziua și noaptea, cu crucea în mînă și cu epitrahirul pe piept. Astfel, mulți din cei bolnavi se vindecau, iar ceilalți se întorceau ușurați de păcate la casele lor. Mijloacele de vindecare pentru toți erau aceleași: cît mai multă rugăciune, Spovedania, Sfînta Împărtășanie, Sfîntul Maslu, Moliftele Sfîntului Vasile și, neapărat, trei zile de post.

Vederile duhovnicești ale Sf. Sfințit Mc. Petru Damaschin

„Iar vederile duhovnicești, precum socotesc, sînt opt. Șapte din ele sînt ale veacului acestuia, iar a opta este lucrarea veacului viitor, cum zice Sf. Isaac. Cea dintîi este cunoștința necazurilor și a ispitelor vieții acesteia, cum zice Sf. Dorotei, și ea se întristează de toată paguba, pe care a pătimit-o firea omenească de la păcat.”

(va urma)