Între Mînăstirea Neamţ şi Schitul Icoana se află o suprafaţă de teren numită „Valea Icoanei”.
Cu binecuvîntarea Patriarhului Nicodim, în anul 1946, Protos. Vasian Iosub, a construit o nouă clădire cu un paraclis, avînd chilii şi trapeză. Acest paraclis a primit hramul „Schimbarea la Faţă şi Naşterea Maicii Domnului” şi a fost sfinţit, în 6 mai 1951, de arhiereul Pavel Şarpe. Catapeteasma paraclisului este din lemn, avînd icoane pictate de pictorul Procenco. Pictura din interiorul paraclisului a fost executată de pictorul Dumitru Gabor, în anul 1990.
În anul 1972, la Schitul Icoana Nouă s-a construit numai o clopotniţă de piatră, cu trei turnuri, iar la etaj un mic paraclis avînd drept hram pe Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie.
În anul 1991, egumenul schitului, Protos. Andrei Pascaru, a construit un nou corp de chilii, iar între anii 1994-2001, a construit Biserica Mare a schitului. Biserica cu hramul „Schimbarea la Faţă” a fost construită din cărămidă şi placată cu piatră la exterior.
Tradiţii româneşti de Sf. Grigorie Teologul
Din popor, se ţinea această sărbătoare religioasă de către toţi ai casei.
Tradiţia afirmă că Sf. Grigorie este mare făcător de minuni, cu multă ştiinţă de carte (la care popor mai găsiţi asemenea respect pentru oamenii ştiutori de carte?) şi ajută, în special pe cei ologi, să se vindece. Este adevărat că, în timpul vieţii, Sf. Grigorie a vindecat bolnavi şi era făcător de minuni. Alţii, sănătoşi, ţineau sărbătoarea pentru a nu se lovi la membrele inferioare – de a nu ologi.
Credinţa populară afirmă că femeile nu lucrau în această zi, pentru a nu naşte copii ologi.
În unele zone, ziua se ţinea de către lemnari, pentru că Sf. Grigorie era considerat protectorul tîmplarilor.
Tradiţii populare – Filipii de iarnă
„Nu iese fum, fără a fi foc”, afirmă un proverb popular. În fiecare legendă, mit, obicei popular există un sîmbure de Adevăr, un strop de înţelepciune de la strămoşii noştri sau adaptarea la obiceiurile pămîntene a unor rituri străine.
Filipii de iarnă erau sărbătoriţi începînd cu data de 25 ianuarie.
Se credea că, începînd cu 25 şi pînă pe 2-3 februarie, lupoaicele vin în sate căutînd tăciuni aprinşi pe care îi mîncau. Făceau aceasta pentru a nu deveni sterpe.
În alte zone din ţară sărbătoarea era ţinută de femeile căsătorite. De fapt, sărbătoarea are ca punct de referinţă ziua Sf. Apostol Filip (14 noiembrie), cînd încep Filipii de Toamnă. În multe familii era ales patronul casei.
Să fie oare o reminiscenţă rămasă în mentalul colectiv, de pe vremea strămoşilor daci, care îl considerau pe Lupul Alb ocrotitorul lor?
Din 14 noiembrie şi pînă în data de 3 februarie se ştia că se înmulţesc lupii.
Adevărurile strămoşilor, care nu mai pot fi înţelese de urmaşi datorită decăderii spirituale, se transformă în legende, obiceiuri populare, chiar superstiţii.
Filipii de iarnă sînt ţinuţi mai cu seamă în familiile ciobanilor şi în gospodăriile în care sînt animale. Aceştia sunt respectaţi pentru protejarea vitelor şi a oilor de atacul lupilor.
– Superstiţii legate de Filipii de iarnă. Atunci cînd se face “schimbarea numelui” (pentru a proteja copii bolnavi sau ameninţaţi cu moartea), noul nume era ales al unui animal sălbatic – Lupu, Ursu, respectiv Lupa, Ursa, Vidra.
Această convingere populară îşi are ecou şi într-un descîntec, în care celui bolnav i se promite: “Mîncarea lupului,/ Puterea ursului,/ Să mănînci cît lupul/ Şi să poţi cît ursul.”
– „Poluarea” tradiţiilor româneşti. B. P. Haşdeu considera că românilor le- au fost impuse credinţele specifice unor sărbători din luna ianuarie din vestul Europei. Sărbători care se ţineau încă de pe vremea cruciadelor. Se menţionează sărbătorile Sf. Antonie, Sf. Atanasie, a Sf. Chiril. El afirmă că vesticii considerau că Antanasii provoca pojar (rujeolă) copiilor, pojar însoţit adesea de dureri de cap şi ameţeli persistente. Şi astăzi, mai peste tot în Occident, numele pojarului e pus în legătură cu Sfîntul Antonie, la francezi pojarul numindu-se Focul Sfîntului Antonie!
– Purificarea românească. Multe secole, Sfîntul Atanasie a fost asociat de popor cu Sfîntul Antonie. Despre sfîntul Antonie, românii credeau că ar fi cumătrul Lui Dumnezeu, deoarece a fost întîiul călugărit şi avea atîta putere de la Dumnezeu, încît putea nimici orice vrăjitorie.
Sfîntul Macarie cel Mare – despre sfinţenie
Cum poate să spună cineva că, întrucît posteşte, îşi împarte averile (săracilor) şi pribegeşte din loc în loc, este sfînt ?
Oare poate fi sfînt acela care nu-şi curăţeşte omul lăuntric? (Se ştie doar) că şi curăţirea (cea adevărată) nu înseamnă abţinerea de la (săvîrşirea) celor rele, ci curăţirea desăvîrşitâ a conştiinţei.
Vederile duhovniceşti socotite de Sf. Sfinţit Mc. Petru Damaschin
A doua vedere este cunoaşterea greşelilor noastre şi a binefacerilor lui Dumnezeu, cum zic Scărarul, Isaac şi mulţi alţii dintre Părinţi.
A treia vedere este cunoştinţa lucrurilor înfricoşate dinainte de moarte şi după moarte, cum se scrie în dumnezeieştile Scripturi.
A patra vedere, înţelegerea petrecerii Domnului nostru Iisus în lumea aceasta şi a lucrurilor şi cuvintelor ucenicilor Lui, ale celorlalţi sfinţi Mucenici şi ale cuvioşilor Părinţi.
A cincea vedere este cunoştinţa firii şi a prefacerii lucrurilor, precum zic sfinţii Părinţi Grigorie şi Damaschin. (va urma)
„Fericiţi făcătorii de pace, că ei Fii Lui Dumnezeu se vor chema”
Ceea ce vă voi prezenta în continuare nu este o temă specifică acestei pagini de tradiţii româneşti. Dar, cînd scriu aceste rînduri, sînt oameni în stradă care îşi exprimă diverse opinii cu privire la guvern, la preşedintele ţării şi, fără să realizeze, la viitorul acestui neam. Iar tradiţiile mereu au fost scrise de învingători!
Riscăm să pierdem şi bruma de tradiţii autentice româneşti, dacă nu ne exprimăm în mod creştin, hristic, corect, opiniile personale.
Totul a plecat de la mitingul de susţinere a medicului Raed Arafat, lucru demn şi corect din partea unor creştini care au susţinut un om corect, care a făcut mai multe pentru acest neam decît un întreg minister. Cei care se află acum în stradă, după 3 zile de la mitingul de susţinere a medicului Raed Arafat, nu mai au nimic în comun cu respingerea Legii Sănătăţii!
Pentru a nu cădea în aceeaşi capcană din 1989, cînd o revoluţie s-a făcut la televizor, iar adevăraţii martiri de atunci au fost uitaţi, luîndu-le locul revoluţionarii licenţiaţi (cu diplomă), vă propun cîteva mijloace de a rezista la manipulare.
Privit în acest fel, caracterul mitologic al programelor TV este cultivat prin două metode:
Vizionarea în reluare şi urmărirea pe perioade lungi a aceloraşi imagini cu puţini manifestanţi – la început, care devin sute după 3-4 zile. Iniţial se uitau la televizor!
Reproducerea în majoritatea emisiunilor a aceloraşi motive de curaj, patriotism, credinţă, care de fapt maschează fapte de laşitate, trădare de neam şi strămoşi, ateism activ.
Vă las pe dumneavoastră să identificaţi actorii!
Strămoşii noştri aveau tradiţii bogate, cu Dumnezeu, care transmiteau valori spirituale, moduri de comportament în societate, în familie.
Astăzi, privim şi interpretăm lumea prin ochelarii care ne sînt puşi la dispoziţie de către mass-media. Mass-media se interpune între noi şi realitatea propriu-zisă.
Cu alte cuvinte, vedem ce vor alţii să vedem, auzim ce ne vorbesc crainici şi nu ce ne transmite propriul suflet, proprii noştri Îngeri Păzitori.
În timpul vizionării programelor TV, neuropsihologii au constatat că răspunsul creierului – undele cerebrale – se situează în domeniul somnolenţei, al undelor alfa, hipnotice. Doctorul Emery afirmă: ”Starea de continuă fixaţie a celui care se uită la televizor nu este una de atenţie, ci una de distragere, o formă de visare cu ochii deschişi”. Sfinţii Părinţi condamnă pe cei care se lasă atraşi de aceste forme de drog mintal.
Învăţăturile sfinţilor părinţi creştini ne transmit că starea corectă a creştinului este una de bucurie, veselie firească, de trezvie. Această stare, trezvia, reprezintă opusul stării alfa, este o stare de atenţie în care nu îţi scapă detalii, nu poţi fi păcălit, spiritul de observaţie este maxim, datorită prezenţei Sfîntului Duh lîngă credincios.