Sfinții României
* Sfîntul Xenofont, soţia sa Maria şi fiii lor Arcadie şi Ioan – 26 ianuarie
Xenofont a fost unul din cei mai bogaţi oameni din Constantinopol. Împreună cu soţia sa, Maria, trăiau o viaţă sacralizată, cu Dumnezeu. Viaţa acestei familii este plină de învăţături. Astfel, chiar dacă erau bogaţi, asta nu i-a îndepărtat de Sfînta Treime. Credinţa lor se dovedeşte prin puterea rugăciunilor către Dumnezeu. Xenofont se roagă Sfintei Treimi să poată trăi pentru a-şi revedea fiii trimişi la şcoală. Dumnezeu îi ascultă rugăciunea şi îi descoperă în vis că se va însănătoşi.
– Încercările de la Dumnezeu ne călesc spiritual. Acesta este un motiv în plus să ne păstrăm cumpătul în faţa unor probleme, care, pe moment, par de nerezolvat. Indiferent de opinia celor din jur!
Sf. Xenofont, află de la o slugă pe care a trimis-o să-i caute fiii, că aceştia au murit.
Cu smerită îndrăzneală, se roagă Sfintei Treimi să le descopere ce s-a întîmplat cu copii lor. Lucrarea lui Dumnezeu se arată tot prin vis. Ei visează că, de fapt cei doi fii sînt în viaţă, şi să-i caute la Locurile Sfinte. După ce şi-au reîntîlnit fiii, care deveniseră călugări, Xenofont şi soţia sa Maria au intrat în monahism. Datorită meritelor şi vredniciei dovedite Sfintei Treimi, Xenofont şi Maria au primit Darul de a face minuni.
* Aducerea moaştelor Sfîntului Ioan Gură de Aur. Cuv. Lavrentie Închisul din Percesca (post) – 27 ianuarie
– Cuv. Lavrentie Închisul din Percesca. Acest cuvios a primit numele de ”închisul” pentru că nevoinţele sale spirituale le întărea cu vieţuitul în închisoarea Mînăstirii Sf. Mare Mc. Dimitrie. Făcea acestea cu voinţa sa şi nu pentru că ar fi ispăşit vreo pedeapsă.
Datorită eforturilor continue depuse în însuşirea virtuţilor creştineşti, primise Darul de a vindeca felurite boli, răni şi de alunga demonii din oameni.
* Sfîntul Efrem Sirul, Paladie şi Iacob – 28 ianuarie
Efrim Sirul supranumit ”Harpa Duhului”, s-a născut în jurul anului 306, în Nisibis, în Siria. A crescut într-un cadru familial unde creştinismul se trăia, nu doar se vorbea despre el. Datorită credinţei sale, a primit de la Dumnezeu Darul Lacrimilor şi al Facerii de Minuni. Era înzestrat şi cu un talent poetic rar întîlnit.
– Întîlnirile sfinţilor. Sf. Efrem Sirul, ca şi Sf. Grigorie de Nazianz, precum şi alţi sfinţi contemporani cu ei, s-a întîlnit cu Sf. Vasile cel Mare. Vieţile sfinţilor ne amintesc de aceste întîlniri, avîndu-l ca punct central pe Sf. Vasile cel Mare.
O ipoteză ar aceea că, prin multele lor discuţii, s-au luat decizii de acţiune pentru a reduce urmările nefaste apărute în urma deciziilor luate la Conciliului de la Niceea, din anul 325. Atunci s-a luat şi decizia creştinării în masă a păgînilor, fără o pregătire prealabilă a lor.
De la Sf. Efrem ne-au rămas peste 400 de imnuri. Se spune că ar fi scris trei milioane de versuri. A lăsat posterităţii predici, dar şi cîteva scrieri teologice. La multe dintre acestea le-a fost schimbat sensul original, prin traduceri.
Sfînta Treime l-a chemat la Ea în anul 379.
* Aducerea moaştelor Sfîntului Ignatie Teoforul – 28 ianuarie
Despre viaţa acestui sfînt se cunosc puţine lucruri, majoritatea din scrierile sale – Epistole – sau de la Eusebiu. În acest fel, aflăm că Ignatie a fost ucenic al Sf. Apostol Ioan. Ignatie a fost arestat, împreună cu alţi creştini, în timpul persecuţiei din Antiohia şi pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare în amfiteatrul de la Roma. În drum spre Roma s-a oprit la Smirna, unde a fost primit de Sf. Policarp şi s-a întîlnit cu o seamă de reprezentanţi ai Bisericilor creştine din Efes, Magnesia şi Tralle. Se cunoaşte data trecerii sale la cele veşnice: 20 decembrie, anul 107 d.Hr.
* † Sfinţii Trei Ierarhi (post) – 30 ianuarie
Sfinţii Trei Ierarhi ai Bisericii Creştine sînt: Sfîntul Vasile cel Mare, Sfîntul Grigorie Teologul şi Sfîntul Ioan Gură de Aur.
Din cauza orgoliului omenesc, au apărut neînţelegeri, dezbateri, privind nivelul spiritual al acestor sfinţi, care dintre ei a făcut mai multe fapte bune… Faptele bune sînt numărate de Mîntuitorul Iisus Hristos şi nu de oameni!
Pentru ca să se înceteze aceste polemici întreţinute de demoni, Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Sfîntul Ioan Gură de Aur au apărut în vis, episcopului Evhaitelor, Sfîntului Ioan Mauropous. Ei l-au sfătuit pe episcop să le facă praznic la toţi trei în aceeaşi zi, pentru că ei în faţa Lui Dumnezeu ”una sînt în fapte”.
– Lecţia Sfinţilor Trei Ierarhi pentru creştini. Prin visul avut de episcop în anul 1084, Sfinţii ne-au transmis că acei care-L iubesc pe Hristos, trebuie să conlucreze între ei şi cu Dumnezeu pentru realizarea Voii Sale. Dezbinarea este întotdeauna lucrarea ”urîţilor”.
La primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinţii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituţiilor de învățămînt teologic creştin-ortodox din întreaga lume.
* Sfinţii Mc.doctori fără de arginţi Chir şi Ioan – 31 ianuarie
Sfinţii Chir şi Ioan au trăit la sfîrşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Sfîntul Chir era originar din Alexandria, iar Sfîntul Ioan din Edesa.
Chir îi învăţa pe bolnavi să nu mai păcătuiască, să nu mai greşească, deoarece păcatele sînt cauza spirituală a bolilor. Din cauza persecuţiei împotriva creştinilor, declanşată de împăratul Diocleţian (284-305), Chir ajunge în Arabia, unde se va călugări. Chir, datorită eforturilor sale de a-L manifesta pe Mîntuitorul Iisus Hristos, va primi Darul Facerii de Minuni. Vindeca bolnavii prin puterea rugăciunii la Dumnezeu, iar bolnavii făceau fapte bune pentru a li se ierta din păcate.
Sfîntul Ioan era un bun creştin şi cinstit în rînduiala ostăşească. Atunci cînd împăratul Diocliţian a pornit prigoana împotriva creştinilor, Ioan a plecat din armată, şi-a părăsit familia şi averea, plecînd la Ierusalim. Aici a auzit despre Sf. Chir şi minunile pe care le făcea. Sf. Ioan l-a căutat pe Sf. Chir şi a devenit ucenic al lui. Multe vindecări şi miracole au făcut cei doi sfinţi împreună, pentru Numele şi Slava Sfintei Treimi.
Au fost prinşi de ighemonul Sirian şi schingiuţi pentru că nu s-au închinat zeilor. Văzînd Sirian că nu-i poate convinge să renunţe la Iubirea pentru Mîntuitorul Iisus Hristos, le-a tăiat capetele, în ziua de 31 ianuarie.
* Sfîntul Mucenic Trifon – 1 februarie
S-a născut în satul Lampsac, din provincia Frigia, în Turcia de astăzi, la sfîrşitul secolului al III-lea. Este unul dintre sfinţii prin care Dumnezeu a făcut minuni încă din copilărie. Datorită meritelor sale, a primit de la Sfîntul Duh Darul vindecării bolnavilor şi Darul exorcizării. La vîrsta de 17 ani, cînd toţi adolescenţii visează la frumuseţi pămîntene, el vedea Frumuseţile cele cereşti.
– Postul şi rugăciune alungă demonii. Recunoaşterea sa de Slujitor de Dumnezeu, de către oameni, a început cînd a scos-o de sub stăpînirea diavolului pe fiica împăratului roman Gordian. După şase zile de post şi rugăciune, Sfîntul Trifon le-a descoperit păgînilor existenţa diavolului. La porunca sa, diavolul s-a arătat tuturor, în chip de cîine negru, avînd ochii ca de foc. Datorită acestui miracol Divin, mulţi păgîni s-au convertit la creştinism.
– Mucenicia Sfîntului Trifon. În vremea împăratului Deciu, persecutorul creştinilor, Trifon a fost supus la multe chinuri: a fost lovit cu bîtele, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi dus desculţ prin oraş, în vreme de iarnă. Le-a îndurat pe toate, din Iubire pentru Mîntuitorul Iisus Hristos. Pentru jertfa sa, a primit o Cunună Luminoasă, care s-a coborît din Cer şi pe care au văzut- o şi cei care îl schingiuiau.
– Moartea Sfîntului Trifon. S-a rugat lui Dumnezeu să-l ia la El, înainte ca torţionarii să-i taie capul. Astfel, cînd soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfîntul şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu. Creştinii au luat trupul Sfîntului Trifon, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea. Sfîntul Trifon le apare într-un vis şi le indică să-i ducă trupul în satul natal. Mai tîrziu, moaştele Sfîntului Trifon au fost mutate la Constantinopol şi apoi la Roma.
Pentru îndepărtarea dăunătorilor de pe ogoare, se recomandă citirea de către preot a Moliftelor Sfîntului Trifon.
