Teatrul de operați(un)i

România, o țară a suferinței, a amărăciunilor de tot soiul, a impotenței și a infantilismului politic. Cam așa s-ar putea caracteriza un stat aflat în calea vînturilor potrivnice și a neputinței de a se conduce singur. De aceea, valul de proteste din ultimele zile, care a cuprins întreaga țară, scoate la iveală hidoșenia unei administrații naționale incapabile să conducă o populație de peste 20 milioane de suflete.

Au trecut, iată, mai bine de două decenii de la mare eliberare spirituală a acestei nații, iar noi, românii, trăim același blestem care ne apasă și ne urmărește secole de-a rîndul. Iar reversul hidoșeniei care ne sufocă, îl putem vedea în fiecare zi, în fața celei mai iubite instituții pietrene: Teatru Tineretului.

De altfel, pentru ceea ce se întîmplă în fiecare zi în spațiul așa-zisului Corso din reședința județului, cu oameni supărați nu numai pe actuala administrație a țării, dar și pe destinul lor terestru, arată neputința unora de a înțelege ceea ce se întîmplă în acest moment în țară, dar și a neșansei de a trăi pe un tărîm al nimănui.

Acolo, în fața teatrului, totul ni se înfățișează ca într-o piesă prost jucată, dar nu de amăreștenii locului, cu pensii care abia le ajung de la o lună la alta, cu venituri care nu acoperă costurile hranei modeste de zi cu zi, ci a celor care văd în fiecare investiție publică un mijloc de a-și îndestula conturile, un motiv de a rupe cîte o fărîmă din viața fiecărui trăitor al acestor locuri. În realitate, această cloacă uriașă, cu marii bișnițari ai țării, reflectă faptul că totul este putred și cu miros insuportabil.

Or, în fața unui popor călit cu toate nefericirile umane nu poți juca babaroasele la nesfîrșit, cu o nesimțire care atinge apogeul tocmai în fața lui, a celui care a oferit votul necesar ajungerii la putere. Iar cu o conducere la nivel înalt care și-a pierdut, de mai multă vreme, rațiunea, același popor nu poate defila la nesfîrșit. A venit vremea ca o nouă generației să pună mîna pe frîie și să elimine tot cei rău în politica acestei țări.

Acum, unii fură de rup, iar alții mor de foame și nu au cu ce să-și crească plozii. Iar acest lucru se observă în fiecare zi, acolo, în “teatrul de operații”, aflat la doar 15-20 m de marile instituții locale, cele care au obligația de a veghea ca totul să se desfășoare legal și cinstit, ca fiecare muritor de rînd să se bucure de o fărîmă din ceea ce i se cuvine și i se oferă legal. Dacă tortul, atît cît este, va fi împărțit funcție de simpatii sau antipatii, cei care consideră că numai lor li se cuvine pîinea și cuțitul se înșeală amarnic.

Iar cei din stradă au o calitate, pe care ceilalți, cu funcțiile lor, nu o au, de foarte multă vreme: dragostea de semeni.

În rest, că Băsescu își va da sau nu demisia, că Boc și ai lui vor face loc altora, acum nu mai are importanță. Important este că s-a trezit poporul și s-ar putea să treacă la măsuri drastice.

Ionuț APOPEI