Traian Băsescu a desemnat premierul. Mihai Răzvan Ungureanu, deloc întîmplător și șef al SIE în această perioadă, și-a citit în public componența cabinetului cu care vrea să facă treabă. Presa, bloggerii, analiștii, opozanții, susținătorii, mapamondul întreg au condamnat Guvernul Ungureanu 1 înainte ca acesta să primească votul Parlamentului. Am asistat la încropirea unui tablou colectiv, în care fiecare își livrează amprenta, iar rezultatul, în loc să fie un colaj artistic, este condamnat la mediocritate și eșec. De toată lumea.
În numai 48 de ore au fost aruncate nume – la nimereală – în găleata publică, iar în decurs de cîteva ceasuri fiecăruia i s-a făcut dosarul: avere, interese, contracte, rubedenii, incompatibilități, afaceri cu statul. Un mecanism care, deși nu miră pe nimeni, se perfecționează pe zi ce trece. Veștile au circulat ca vîntul și ca gîndul. S-au dat miniștri afară, s-au păstrat miniștri, s-au schimbat miniștri, s-au adus oamenii miniștrilor în locul miniștrilor. În această nebunie atotcuprinzătoare, se remarcă niște linii. Clare și apăsate.
Ungureanu și cabinetul său, chiar de vor trece testul parlamentar, pornesc cu un handicap de credibilitate. Deja miniștrii nominalizați, deși iluștri anonimi pînă marți seara-miercuri dimineața, sînt cu tinichele atîrnate de coadă, că ar fi oamenii lui cutare sau cutare. De unde percepția? Din nominalizare. Înconjurat de presă, Mihai Răzvan Ungureanu a dat citire guvernului stabilit anterior de PDL. E drept, oamenii propuși au acceptul Cotrocenilor, nu se îndoiește nimeni, dar faptul că Emil Boc a fost primul care a anunțat numele, în calitatea lui de premier-demis(ionar), în loc să-l lase pe Ungureanu, în calitate de premier-(de)-semnat ne arată cine are puterea. A, nu, nu e Boc. Dar este PDL (eventual și cu partenerii de Coaliție). Ar fi avut mai multă crezare domnul Ungureanu dacă își alegea singur miniștri? Poate. Nu vom afla niciodată. L-am văzut prezentînd un Cabinet, nu formîndu-l.
Simulacrul de democrație care ne domnește face ca principalul motor al României – guvernul – să nu mai convingă pe nimeni. Se joacă la imagine. Nu se întreabă nimeni ce poate face acest guvern, ce va face acest guvern, cum va face acest guvern să scoată țara din criză, să trăiască oamenii bine. PSD tace mîlc, PNL anunță cu emfază că nu va vota acest cabinet, PDL își cară parlamentarii proprii cu avioane private ca să-și asigure prezența la vot, UDMR jubilează că și-a păstrat miniștri, UNPR e bucuros că a rămas unde era. Iar cabinetul Ungureanu, deși poate alcătuit din profesioniști, din oameni tineri de care poate țara are nevoie și se poate folosi, de oameni din sistem care știu cu ce se mănîncă un minister, va pica. Poate nu va pica testul parlamentului, dar cu siguranță l-a picat pe cel de autoritate. Nu-i dă nimeni credit, nici măcar prezumția de nevinovăție. Cu siguranță nu i se va acorda nici timpul necesar pentru a dovedi ce poate și ce știe. Etichetele de ”incompetent” și ”coruptibil” nu lasă loc nici măcar pentru indulgentul ”norocul începătorului”.
Dana OSTAHIE
Un comentariu
Uitati-va la pozitia (fizica) a “premierului la sedinta de la Buzau. Felul cum priveste,felul in care se sprijina pe masa si felul in care isi tine mainile este a unui dictator. El nu asculta oamenii. El stie tot. Priveste asistenta cu ingaduinta lui Mefisto.Ati observat cat de teatral isi face cruce ? Vrea sa convinga si sa se convinga. Eu cred ca nu este nici botezat in biserica. Mihai Razvan Ungureanu este modelul perfect al omului care vrea sa urce prin orice mijloace.Cititi-i cartile, cititi-i CV-ul si ve-ti intelege ca Iuda a fost un sfant in comparatie cu el. O sa vedeti oameni buni. Stiinta de carte nu este o garantie a moralitatii,omeniei.Si Hitler era pictor. Si Mengele era un renumit medic. Daca acest venetic cu origini transilvane (“ungureni”, in Moldova, erau denumiti transfugii ardeleni din imperiul austriac)prinde radacini atunci Apocalipsa va fi in 2012.