Oameni care ajută oameni

Centrul de Integrare și Terapie Ocupațională Tîrgu Neamț

Motto: ”Primul lucru important în viață este să stai pe propriile picioare. În momentul în care ai reușit, gestul următor este să întinzi brațele pentru a prinde mîna celor din jur”

Singurul centru care vine în ajutorul integrării pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități din județul Neamț este Centrul de Integrare și Terapie Ocupațională (CITO) din Tîrgu Neamț. Și-a deschis porțile pe 19 septembrie 2005, ca rezultat al unui parteneriat româno-olandez. Aici, persoanele cu handicap își petrec cîteva ore din zi într-un mod constructiv. În funcție de abilitățile lor, sînt repartizați pe diferite ateliere. Fac lumînări, obiecte de artizanat, imprimă, împletesc, fac invitații de nuntă, bannere, pliante, iar în curînd se vor specializa și pe producția de magneți. Toate aceste lucruri sînt făcute de la zero. Sînt învățați pas cu pas fiecare etapă pentru a fi pregătiți pentru o eventuală intrare în cîmpul muncii.

Ajutoare locale și externe

Directorul centrului, Elena Cucu, povestește că începuturile au fost destul de dificile. La vremea respectivă nu erau bani, nici pentru salariile personalului, nici pentru echipamente sau dotări. Exista doar clădirea veche, de zeci de ani, primită de la primăria Tîrgu Neamț în comodat. Prin niște proiecte cîștigate, s-a reușit renovarea imobilului. ”Clădirea a fost primită în 2003, pe o perioadă de 10 ani. Comodatul acum este prelungit pînă în 2023. Noi, prin proiecte, am reușit să obținem fonduri pentru reabilitare. Am reușit pînă în prezent să investim cred că peste 7 miliarde de lei vechi în reparații și dotări”, spune Elena Cucu.

Ulterior, s-a mai cîștigat un proiect, în 2005, cu care au reușit să angajeze personalul și să-l instruiască. Centrul și-a început activitatea cu 30 de persoane cu dizabilități. Ȋn momentul de față, numărul beneficiarilor a ajuns la 50 de persoane, dintre care 25 sînt din Tîrg și 25 din comunele limitrofe. Sînt chiar și trei suceveni.

Cea mai grea este lupta cu familia

Selecția persoanelor cu handicap s-a făcut pe bază de anchetă socială, s-au trimis scrisori celor aflați în baza de date oficială și s-au făcut vizite la domiciliu. S-a ținut cont să aibă vîrsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, să fie proveniți din familii sau să fi părăsit școlile sociale, să fie din Tîrgu Neamț. ”A fost greu să convingem familia. Oamenii nu înțeleg că trebuie să participe la construcția viitorului copilului lor cu dizabilități. Noi încercăm să facem un lucru benefic aici, le oferim o șansă pe piața muncii. Trebuie să coopereze. Problemele pe care le avem cu părinții sînt și cele legate de igiena personală. Cînd ajung aici, aproape forțat uneori, îi punem să facă duș. Mai nou, am adăugat o nouă clauză în contract: dacă familia nu se prezintă cel puțin o dată pe lună la centru, îi excludem. Noi muncim pe o parte și totul se distruge cînd se ajunge acasă”, spune directoarea centrului.

Acreditare de la Ministerul Muncii

Centrul oferă servicii sociale gratuite, acreditate de Ministerul Muncii. Este vorba despre informare și consiliere psihologică pentru persoanele respective și familiile lor, testarea aptitudinilor de lucru, orientare și formare profesională, sprijin pentru ocuparea și menținerea unui loc de muncă în medii protejate sau firme normale, recuperare fizică prin kinetoterapie și masaj, asistență socio-medicală și serviciile efective de terapie ocupațională în cadrul a 5 ateliere (legătorie-birotică, serigrafie, confecții textile, lumînări decorative, aranjamente/ obiecte diverse).

„Fără această acreditare n-am putea funcționa. Cei 50 de beneficiari lucrează cu 9 specialiști, lucrători sociali, asistenți sociali, psiholog și kinetoterapeut, iar cu un buget anual de aproximativ un milliard jumătate se reușește oferirea acestor servicii”, spune Elena Cucu. Fiecărui specialist îi revine un număr de beneficiari. Repartizarea lor pe ateliere se face după aplicarea unor teste psihologice și motrice. Se începe prin lucruri primare – cum ar fi să pună ața în ac, să recunoască instrumentele, să mînuiască foarfecele. Se lucrează cu ei ca și cu un copil de la grădiniță, pe tot felul de activități. La birotică se fac pliante, felicitări, invitații de nunți. La serigrafie sînt trei angajați, care acum se descurcă singuri.

Sînt învățați să ajute

Celor care nu se pot deplasa singuri pe distanțe mari li se asigură transportul. Celor din comune li se decontează abonamentul. Cei care nu au condiții acasă pot să-și spele hainele la centru, să facă duș, să-și vadă de igiena personală. Pentru sporirea independenței, pentru socializare, se fac tot felul de vizite, drumeții, excursii, ieșiri în diferite locuri din oraș. Special pentru ei. Unii nu au ieșit niciodată din oraș.

Împreună s-au ocupat și de ecologizarea zonei din jurul Cetății Neamțului, tot ca un proiect comun.

Persoanele cu handicap au parte și de activități culturale: pregătesc scenete, spectacole de colinde.

”Anul trecut, beneficiarii noștri, alături de alți copii, au susținut două concerte caritabile la Casa de Cultură. Banii încasați au fost donați campaniei «Dă mai departe», campanie ajunsă deja la a cincea ediție, inițiată de organizația noastră. Noi încercăm să ne asumăm cumva și partea de responsabilitate socială față de comunitate, în sensul că 10% din încasările pe care noi le facem din lumînările decorative sau produse de sezon, le donăm pentru cadouri la oamenii săraci din oraș. Cu banii de la concert și cu ce au mai donat alte persoane, am ajutat cu alimente peste 40 de familii, iar 20 de copii de la școlile din oraș au primit sume de bani. Copiii provenind din familii foarte sărace, dar au rezultate extraordinare la învățătură”, spune directoarea Elena Cucu.

Firmele nu sînt pregătite pentru angajați cu handicap

Medierea între angajator și persoanele cu dizabilități pentru a le găsi un loc de muncă pe măsura bolii de care suferă merge foarte greu. ”Angajatorii nu sînt pregătiți, nu dețin accesibilitățile necesare. Din 2005, am reușit să angajăm doar trei persoane cu dizabilități. Fără suportul firmei, ai oamenilor care lucrează acolo, n-am fi reușit. Trebuie răbdare ca să se acomodeze la locul de muncă, să învețe să manevreze un utilaj. Nu e ușor și nu toți angajatorii își asumă această responsabilitate, din păcate”, spune Elena Cucu.

Angajați la centrul propriu

Potrivit legii, firmele și instituțiile publice cu peste 50 de angajați sînt obligate să aibă 4% din personalul angajat persoane cu dizabilități. Dacă nu au, plătesc lunar statului o sumă, jumătate din salariul mimim pe economie. Legea permite ca, în loc să dea acești bani statului, să cumpere de ei produse și servicii de la unități protejate. CITO Tîrgu Neamț s-a autorizat ca unitate protejată din 2007. Pentru că persoanele cu dizabilități nu reușeau să se angajeze, pentru că unii din ei aveau deja priceperi și abilități, au fost angajați în unitatea protejată. Inițial, s-a plecat cu 6 persoane, dintre care trei erau cu dizabilități. În prezent, sînt 19 angajați, dintre care nouă au dizabilități. ”La sfîrșitul anului trecut erau 76 de contracte încheiate cu firme și instituții care au peste 50 de angajați. Am reușit să ne păstrăm mulți dintre clienții pe care îi aveam, prin munca asiduă, respectînd termenele de livrare și calitatea produselor”, spune directoarea.

Tratament de business

Ca sursă de finanțare pentru centru, de vreo cinci ani se primesc subvenții de la Ministerul Muncii. Nu sînt sume foarte mari, dar acoperă 25-30% din bugetul total. ”Mai primim de la bugetul local sume de bani, bani fără de care n-am fi putut să supraviețuim. Iar contribuția noastră este în jur de 25%. Faptul că este un centru de zi pentru persoane cu dizabilități nu scutește plătirea de TVA de 24% sau de impozit pe profit. Nu se uită nimeni că tu faci, de fapt, servicii de reintegrare pentru persoane care efectiv nu pot fi angajate”, spune Elena Cucu. Partea bună este că profitul de la unitatea protejată se reîntoarce pe servicii sociale pentru instruirea din ateliere.

Muncă grea, dar frumoasă

Anul trecut, cei de la CITO au cîștigat un premiu de la Ministerul Muncii, în competiția ”Beneficiu pentru întreprindere socială”. A fost un plan de afaceri cîștigător, care a adus premiul de 20.000 de euro. Banii s-au folosit pentru înființarea unei întreprinderi sociale, ateliere de producție suveniruri, artizanat și alte obiecte lucrate manual. La Bălțătești. Șapte persoane cu dizabilități s-au angajat.

Oana IOSUB-TOMA