Sînt convins că putem accepta o manifestație de protest care să ne producă disconfort prin zgomot și încurcarea traficului rutier și pietonal. Obligatoriu, excludem tolerarea agresiunii fizice și verbale. Putem înțelege nemulțumirile, putem simți o solidaritate parțială sau deplină cu revendicările strigate în stradă, după cum putem fi perfect indiferenți. Mai putem accepta un protest bine construit, chiar dacă în sinea noastră sîntem total împotriva pretențiilor. (Pentru ultimul caz, un exemplu de referință e apărarea drepturilor… umane și constituționale ale cîinilor vagabonzi, în precedentele – viața oamenilor din România, nu a populației.) Cu sau fără patimă, nu trebuie să ezităm, să ne temem de denunțarea acțiunilor aberante, tocmite și/ sau contra ordinii de drept din stat.
Indiferent de calitatea, consistența și amplitudinea revendicărilor, de legitimitatea strigătoare la cer a durerilor, s-ar fi cuvenit să învățăm în ultimii 22 de ani că e musai să radem impostorii cu rădăcini și palmares cu tot. Nu e vorba despre o execuție publică, e un simplu demers pentru sănătatea socială. Apoi, dincolo de costurile personale ale unuia sau altuia care îi denunță, ne bate Dumnezeu dacă nu îi dezbrăcăm de steaguri și pancarte pe distrușii, ratații și infractorii coalizați care acaparează abuziv elementele sănătoase ale unui protest.
Ce s-a întîmplat zile la rînd în fața Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cu un recital mizerabil și nedemn izvorît din nucleul dur de revoltați adunați în jurul unui dezaxat, și bolnav grav pe deasupra, confirmă necesitatea denunțului public. Oamenii sinceri și necăjiți, fără rezerve, au luat distanță. Sau au renunțat la asocierea cu grupul condus de dezaxat. L-am auzit glosînd despre democrație și libertate în registrul marcat de o limbă șlefuită în haznale. M-am cutremurat. L-am auzit pe urmă mințind cu o nerușinare patologică, frizînd imunitatea pe viață în fața oricărei sancțiuni penale. Nu m-am cutremurat, mi-a fost greață.
Întrebați-vă, în final, cum se face că un dezaxat din stradă și-a găsit perechea în presă? Legătura dintre cei doi este dată de ”inteligența subliminală”. Hai noroc!…
Viorel COSMA
Mesagerul Bacău Caravana ciclistă Turul României traversează vineri județul Bacău: restricții de circulație pe DN 2G, DN 12A și DN 11 
ZCH A încercat să evite un câine și s-a răsturnat cu mașina într-un lan de porumb 
NewsEdge 25 de ani de la atentatele din 11 septembrie. Cum a reacționat România, aflată atunci pe drumul spre NATO 
BusinessEdge Grupul polonez Symfonia cumpără compania românească Setrio. Peste 55.000 de firme folosesc soluțiile sale software 
3 comentarii
Perfect de acord. Spune, de unde vine vina poporului care merge ca o turma? Din pacate, intotdeuana va exista un dezaxat, parca e genetic fabricat sa apara in astfel de manifestari. Mi-a facut placere sa-ti citesc textul. Observatie de nuanta si de finete.
Apare și primul episod de restituiri. Ceva semnat de mine și Vali. În 1992.
Asta cu inteligenta subliminala e ca in Marin Preda. Iti amintesti cind s-a dus tinarul ziarist „a lui Parizianu” sa-l intrebe pe un exeget al limbii romane ce parere are despre sensul cuvintului inefabil? Ca ala, in loc de cravata spunea „gitlegau”. Cu cit sint mai pretentioase cuvintele… stii tu.