În lunile din urmă, Piatra Neamț și comunele apropiate au fost bântuite de o pereche de hoți de cai. Nu-s primii, nici ultimii. Poliția i-a prins, au recunoscut faptele, s-a făcut repede dosarul penal de rigoare și, după o reținere de 24 de ore, Parchetul local a solicitat arestarea preventivă pentru 29 de zile. Se întâmpla pe 8 octombrie a.c. Dacă Judecătoria Piatra Neamț nu-i lăsa în libertate, probabil că subiectul trecea neobservat și nu am fi avut în față un caz ce poate deveni unul de studiu.
În încheierea de respingere a arestării (nr. 36/08.10.2013), o judecătoare din Piatra Neamț arată că hoții – Adrian Acozmei și Cătălin Tamaș – sunt infractori primari, că au colaborat cu organele de cercetare penală, „conștientizând gravitatea comportamentului prin recunoașterea faptelor și exprimarea intenției de reparare a prejudiciilor”. Mai mult, se subliniază că nu există probe din care să rezulte că lăsarea lor în libertate ar tulbura ordinea publică. Ca la școala postuniversitară de magistrați aproape, se amintește că pericolul public nu-i tot una cu pericolul social al faptei. Tot în favoarea lor s-a reținut că au studii medii.
În realitate, cei doi hoți au săvârșit 4 furturi în termen scurt și s-au priceput să valorifice repede animale furate, valoarea pagubei fiind estimată la 18.000 lei. (Se va vedea mai încolo că valorificarea nu e simplă valorificare.) Acozmei e născut la Piatra Neamț în 1993 și aici locuiește. Tamaș e din Miercurea Ciuc (n. 1992) și e stabilit în comuna Bârgăuani, satul Talpa. Nu au ocupații stabile, nu au surse de venituri și, prin urmare, au fost crezuți pe cuvânt când s-au angajat să „repare prejudiciile”.
Primul furt s-a înregistrat pe 26 iulie, când, împreună, au furat un cal din lunca pârâului Cuejdi și l-au vândut. În iulie, Acozmei, singur de această dată, fură un cal din zona Ocolului Silvic Vaduri și-l vinde cu sprijinul lui Tamaș și al altui intermediar, care, evident, știau că-i de furat. Pe 14 septembrie, în tandem, fură încă doi cai de la Gârcina, aparținând aceleeași persoane, și-i vând prin intermediari, care figurează în dosar ca învinuiți. Ultimul furt s-a înregistrat în 29 septembrie, pe islaz, la Sarata. Este cel mai dramatic și dă un nou cuprins cuvântului valorificare. Au furat un armăsar și o iapă cu mânzul ei. Vând „adulții”, după care se duc în pădure, sacrifică mânzul și rețin carnea pentru consum propriu. Ceea ce s-a și întâmplat.
În sarcina lui Acozmei s-a reținut furtul calificat, în dreptul lui Tamaș s-a adăugat tăinuirea. Pedepsele fiind de minim 4 ani, ținând cont și de probatoriul solid, era natural să se ceară arestarea preventivă. Judecătoarea a considerat că e suficient să-i oblige să nu părăsească localitatea de domiciliu până pe 5 noiembrie. În plus, după regulă, aveau obligația să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt citați, la organul de poliție desemnat cu supravegherea, să nu-și schimbe domiciliul fără încuviințarea instanței, să nu poarte și dețină arme. Parchetul a făcut recurs la Tribunal, atacând la baionetă în primul rând argumentele primei instanțe. Bunăoară, faptul că au studii medii este de fapt o circumstanță negativă, nu favorabilă. Își puteau găsi mai ușor de lucru și normal era, ca oameni educați, să conștientizeze gravitatea caracterului repetat al faptelor. Mai mult, „bunurile” furate făceau parte din mijloacele prin care părțile vătămate își câștigau existența, atât în propria gospodărie, cât și în folosul altor persoane. Nu e greu de priceput că viața unei întregi familii poate depinde de un cal! Un alt aspect grav, dar dintr-un registru de esență socio-morală, este că s-au găsit amatori să cumpere caii. Cumpărătorii sunt cunoscuți cu nume, prenume și adresă. Caii, mai puțin mânzul sacrificat și mâncat, au fost identificați și… lăsați în custodia cumpărătorilor. Probabil că așa sunt regulile, probabil s-a reținut ceva bună-credință în contul lor. Cât privește acea intenție de reparare a prejudiciilor, atât de apreciată la Judecătorie, procurorul de caz insista să semnaleze că hoții nu au predat polițiștilor sau părților vătămate niciun șfanț din sumele obținute. Ca individualizare, procurorul semnala și faptul că Acozmei a fost nesincer pe parcursul cercetării penale, „încercând să înlăture contribuția infracțională a fratelui său”.
Primul termen de recurs a fost joia trecută. Acozmei nu s-a prezentat. Completul de judecată de la Tribunal a constatat lipsă de procedură, citarea acestuia nefiind conformă. Marți dimineață, la următorul termen, s-a decis arestarea preventivă. Să se termine aici povestea? Nici pe departe. Dezbaterea abia de aici poate începe. În lumea judecătorilor părerile nu sunt unitare. Strict pentru cazul de față, există voci autorizate care, dincolo de argumentele vesele ale unei judecătoare, susțin cu fermitate că nu impunea defel arestarea preventivă, în primul rând pe motiv că hoții nu antecedente penale. E natural să vezi cu alți ochi ce se întâmplă în marile dosare de jaf cu făptuitori fără antecedente penale.
Viorel COSMA