Sunt unii extrem de naturali când vorbesc sau scriu în pilde, când fac uz de aforisme, citate clasice sau alte vorbe consacrate. Dincolo sau alături de naturalețe, poate fi și o tehnică dobândită prin studiu. Cazul lui Corneliu Vadim Tudor este cel mai la îndemână. La fel de natural este să fii sensibil la auzul, la citirea lor. O primă problemă vine de la exces, ca pe la noi. Adică, la două vorbe, trei citate și-un aforism, eventual prost tradus. O a doua problemă, nu neapărat ultima, ține de otrăvirea tâlcului. Mai clar, e vorba de cuvinte care, la origine, sunt legate de un context, dar sunt fățiș exploatate în altul. Prin această falsă devenire, se croiește un soi mutant de vorbe de duh la kilogram. Până la a-ți fi teamă să exploatezi cu bună intenție niște cuvinte înțelepte nu-i decât un pas, sau o respirație. Cuvântul scris, în general, e sortit astăzi unei răstălmăciri ce-a devenit și ea naturală, deși-i cu desăvârșire incorectă și nesănătoasă pe fond. Acțiunea descrisă sau gândul exprimat, cu sau fără susținere din cuvintele altora, pălesc în fața „interpreților” și „translatorilor”.
Am zis, totuși, să risc.
Pentru că aud pe câte unii, din ce în ce mai agresivi, cum ne fericesc din toate colțurile lumii pentru cât de bine merg treburile-n țară, cu toate că nici românul statistic n-a observat încă.
Pentru că m-am imunizat la statistici aiuritoare, deși nu asta-i soluția.
Pentru că mă scandalizează imunitatea medicilor, incomparabil mai periculoasă decât a magistraților din moment ce moartea omului nu are parte de grațiere.
Cum-necum, mi-am amintit de un uriaș scriitor american care a împins hotarele prozelor SF în teritorii de neimaginat până la el. Frank Herbert se numește. La un moment dat, în capodopera „Dune”, zicea așa: „O lume se sprijină pe patru lucruri: învățătura celor înțelepți, dreptatea celor mari, rugăciunile celor credincioși și dârzenia celor bravi. Dar toate astea nu înseamnă nimic fără un conducător care cunoaște arta guvernării.” Ăsta nu mai e SF. Fără să-și dea seama, a anticipat perfect România.
Viorel COSMA
