Pe 8 septembrie, creștinii românii sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului sau, cum se spune în popor, Sfânta Marie Mică. Potrivit Bibliei, în această zi s-a născut, în Nazaret, Fecioara Maria, având ca părinți pe Sfinții Ioachim și Ana. Aceștia, când au ajuns la bătrânețe fără să aibă copii, au cerut ajutorul Duhului Sfânt să nu îi lase fără urmași. Ioachim, tatăl Mariei, s-a retras în pustiu timp de 40 de zile, pentru a se ruga, în timp ce Ana i-a promis lui Dumnezeu că, dacă îi va dărui un fiu, îl va da să slujească în Biserică.
Maica Domnului sau Fecioara Maria (din ebraică Miryam מרים; n.Sepphoris sau Ierusalim – d.Ierusalim sau Efes) a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform protoevangheliei după Iacob, Fecioara Maria a fost fiica lui Ioachim și Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană), precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus.
* Titlurile date Fecioarei Maria de către oameni
Titlurile cele mai des atribuite Fecioarei Maria sunt Maica Domnului (Our Lady, Notre Dame, Nuestra Señora, Nossa Senhora, Madonna, numele după care ea este cunoscută cel mai des), Binecuvântata Fecioară Maria, Regina Cerurilor (Queen of Heaven, Regina Coeli) și altele. Calitățile venerate prin ele sunt însumate în Troparul Maicii Domnului.
* Numele Sfintei Fecioare în alte limbi
Numele Maria, potrivit unor surse, înseamnă ”copil dorit”. Alții interpretează numele ca însemnând „amărăciune” și se pronunță în ebraică Miryam, în arabă Miryam sau Maryam, în greacă Septuagintei Μαριάμ, Mariam sau Μαρία, Maria, în etiopiană Māryām, în siriană Mart Maryam, în latina târzie Maria.
Cuvântul Maria este, în general, considerat ca fiind originar din limba ebraică și ar proveni din Maryam (cu varianta Miryam), numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: mar – picătură și yâm – mare. Sfântul Ieronim cunoștea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă Stilla Maris, ”picătură din mare”. După el, unii copiști au citit greșit cuvântul stilla (picătură) și au scris stella (stea). De aici provine titlul ”Steaua Mării” și cântecul ”Ave, maris stella” (”Bucură-te, o, stea a mării”). Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.
Unii cercetători consideră, și nu fără motive, că Maryam nu este un cuvânt de origine ebraică, ci egipteană și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre care prima înseamnă ”a iubi, a alege pe cineva”, iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească, cuvântul a devenit Mariamne, însemnând ”aleasă, iubită de Amon”.
Pentru creștini, cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, și Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă ”aleasă, iubită de Dumnezeu”.
* Obiceiuri populare de Sântă Maria Mică
În perioada dintre Sfânta Maria Mare și Sfânta Maria Mică încă se mai pot culege ierburile si florile care ar fi bune de leac.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului se păzește prin nelucrare, și totodată indică hotarul astronomic dintre vară si toamnă.
Odată cu această zi, unele păsări – și îndeosebi rândunelele – își iau deja zborul spre țările calde, iar insectele și reptilele încep să se ascundă în pământ, ceea ce marchează începutul lucrărilor agricole de toamnă.
Alte obiceiuri și practici populare strâns legate de această sărbătoare ar fi: semănatul grâului, secarei și al orzului; culesul viilor; bătutul nucilor, pentru că se spune că așa la anul fac din nou rod; jupuirea cojii de pe ulmi (ce va fi folosită primăvara la legatul viței-de-vie).
Se mai zice că femeile care își doresc prunci trebuie să meargă în ziua de sărbătoare la biserică și să se roage din tot sufletul, precum au făcut-o Sfinții Ioachim și Ana; la fel și femeile deja însărcinate, deorece Maica Domnului le va ajuta să aibă naștere ușoară.
Sărbătoarea aceasta este așteptată cu mare nerăbdare mai ales de cele sau cei care se numesc Maria, Marina, Mariana sau Marin, etc. Aceștia pot acum să-și serbeze ziua numelui. Înaintașii noștri au găsit de cuviință ca onomastica să fie serbată într-o zi de mare bucurie, precum este sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului.
* Terapie creștină a sufletului – Postul pentru păcate grele (II)
Părintele †Ilarion Argatu (n.2 august 1913 – d.11 mai 1999) ne îndrumă și în ceea ce privește postul. Continuăm prezentarea din numărul trecut, privind postul care se face de orice om care dorește să i se ierte păcatele grele săvârșite.
„Ca formă, Sf. Biserică Creștin Ortodoxă stabilește două feluri de post: ajunare (post aspru) – nu se mănâncă nimic timp de 24 ore și post ușor – adică, înfrânare de la mâncăruri de frupt (lapte, brânză, carne și ouă).
După sfatul Sfintei Scripturi, postul trebuie întotdeauna însoțit de spovedanie (căință, întoarcerea de la păcat), milostenie, fapte bune și împăcarea cu aproapele. Sfânta Scriptură recomandă postul însoțit de rugăciune ca arme în luptă cu diavolii, cu bolile și cu ispitele. Dau un exemplu în acest sens: la vindecarea copilului lunatic, Mântuitorul afirmă: «Acest soi de diavoli numai cu post și rugăciune iese» (Mc.9,29). Nu precizează ce fel de post, de câte zile și ce rugăciuni pot goni pe diavoli.
Dacă citim «Viețile Sfinților», vom descoperi că fiecare Sfânt Părinte, în lupta cu ispitele, a practicat postul și rugăciunea în mod diferit. Fiecăruia cum i-a descoperit Dumnezeu. Efectul rugăciunii și al postului, impactul lor în lupta cu ispitele și încercările în mijlocul cărora se aflau, a fost măsura de apreciere pentru fiecare situație în parte. Consider că felul și forma postului și a rugăciunii depind de forma și felul încercărilor, depind de soiul și puterea diavolului care ne aduce necazul și împotriva căruia trebuie să luptăm, dacă vrem să ne eliberăm din muncirea lui. Unii diavoli sunt mai mici și alții mai mari ca putere și misiune.
În multe situații, se adună mai mulți la un loc, ajutându-se în lupta cu noi ca să ne poată birui. De aceea, se recomandă, după caz și situație, zile mai puține sau mai multe de post, post mai ușor sau mai aspru, rugăciuni mai multe și mai mari (Sf.Liturghie, Sfântul Maslu, Exorcisme, Acatiste, Sfeștanie, ș.a.m.d), metanii mai puține sau mai multe, lumânări mai puține sau mai multe, ș.a.m.d.”
* Numerologie creștină
”Numărul lor este diferit, dar se caută ca numărul să aibă un simbol de care vrăjmașul să se teamă și să asculte, așa cum ar fi numerele:
1 – În numele unui singur Dumnezeu;
3 – În numele Sfintei Treimi;
7 – În numele celor șapte Sf. Taine;
9 – În numele celor 9 cete cerești, pe care le chemi în ajutor în lupta cu cetele diavolești;
12 – În numele celor 12 Apostoli;
13 – În numele celor 12 Apostoli și a Maicii Domnului;
40 – În numele celor 40 de zile postite de Mântuitorul în Muntele Carantaniei, respingând ispita și alungând pe diavol”, ne sfătuiește părintele Ilarion Argatu.
Practici tradiționale de prezicere a vremii (III)
Cum va fi vremea mâine? Este o întrebare simplă, al cărei răspuns îl aflăm astăzi fără să depunem efort, urmărind buletinele meteorologice realizate de specialiști, prin intermediul unor tehnologii performante. Ei bine, odinioară, țăranii români nu aveau astfel de privilegii, iar citirea semnelor cerului și cercetarea unor lucruri mărunte le ofereau răspunsuri cel puțin la fel de exacte precum aparatele de astăzi. Semnele vremii sunt și astăzi cunoscute de bătrânii satelor care sunt cu băgare de seamă la orișice amănunt din jur, fără să aibă cunoștințe de astronomie, fără să consulte termometrul sau barometrul.
Bătrânii sunt cu băgare de seamă și la comportamentul animalelor din gospodărie, care dau semne despre schimbările vremii.
Mâța prevestește ninsoare și frig puternic, atunci când se furișează în casă și se așază cu spatele spre sobă, în timp ce oile, atunci când sunt prea zburdalnice și se bat cap în cap, prevestesc furtuni.
Femeile, în vreme ce pregătesc mămăliga în vatră, observă schimbările timpului, în funcție de felul în care ard lemnele, dacă sunt umede sau uscate, acest indicator fiind valabil și pentru sare.
Chiar și focul are semnele lui, iar atunci când vâlvătaia se tot plimbă pe oale se spune că vine furtuna.