”România este o sumă de Roșia Montană”

• interviu cu Mihai Cosma, președintele ecologiștilor nemțeni

Peisajul mediatic național din ultimile zile este inundat de relatări, opinii și luări de poziție care vizează exploatarea de la Roșia Montană. Dificil de gestionat ca și conflict, contextul pomenit este perceput la nivel de efect și nu ne sunt oferite elemente raționale, logice, din partea celor ce ar avea de spus față de așa ceva. Sunt amestecate considerente economice cu altele de ordin social, peste care se suprapun rațiuni ecologiste, astfel că, într-un final, se naște un mare nor de incertitudine. Mai mult, anvergura națională a protestelor antiexploatare ne duce cu gândul dacă nu cumva se lasă loc unor manevre de coagulare a voturilor pe nișa afectivă deschisă de intenția de a salva regiunea Roșia Montană cu oameni, acareturi, mediu. Căutând păreri cristalizate și cu un fundament științific, fără a anula și ceilalți factori pomeniți mai sus, ne-am adresat președintelui filialei PER de la Neamț, domnul Mihai Cosma, împreună cu care am „survolat“ starea de fapt Roșia Montană și implicațiile ei.

– Domnule Cosma, să zicem merci că nu avem o Roșie Montană la Neamț?

– Și da, și nu. Da, pentru că o exploatare de talia celei pomenite de dvs. poate aduce grave prejudicii mediului înconjurător și atrage multe neajunsuri. Exploatarea metalelor presupune operațiuni cu substanțe deosebit de toxice, și, din nefericire, nu prea ai ce face cu ele. Să le depozitezi în siguranță – costă, să le lași de izbeliște – te ustură la buzunare, când se mai trezește cineva că este poluare. Pe de altă parte, prezența unei exploatări de anvergura celei prognozate la Roșia Montană ar însemna rezolvarea unei tare sociale importante pentru zona noastră, respectiv locurile de muncă. Vă dați seama ce ar însemna acum o mie de locuri de muncă pentru Neamț? Dar câteva mii?

– Să înțelegem, deci, că firul scurt al poveștii de la Roșia se derulează pe vectorul social?

– Sigur că da. Dar a fost bătută monedă pe tema asta luni în șir. Și nu doar că era finanțată de canadieni, ci acolo este o problemă reală. Că ea a căpătat o extindere națională, e problema voastră. Dacă ne uităm mai de sus, o să vedem că România este o sumă de Roșia Montană, la nivel de fapt.

– Ați participat la protestele recente, de la noi sau din altă parte?

– A, nu. Eforturile noastre se îndreaptă spre altceva și asta cu atât mai mult cu cât observăm un derapaj al unei probleme strict economice spre o politizare… hai să nu-i spunem adjectivul. Personal, m-am amuzat la o secvență din presă, unde cineva spunea că majoritatea celor ce protestează nu știu unde-i Roșia Montană pe hartă. Plus de asta, nu văd rezolvarea unui conflict pe un contract ferm cu presiunea străzii. Că e cineva în spate, că nu e, nu mă interesează, dar, apreciind mai riguros, îți dai seama că este. Să nu uităm că acțiunile canadienilor au scăzut amețitor pe bursă și asta după declanșarea și în timpul evenimentelor. Ori asta spune ceva.

– Agreați ideea premierului de „a arunca mingea“ în terenul Parlamentului?

– Vă referiți la recenta soluție cu legea revocată?

– Da.

– Păi, dacă e să judecăm un pic altfel, ați punctat bine cu aruncatul mingii. Cred că ar fi fost mult mai util pentru noi, ca nație, o negociere mai profundă a contractului. Părerea mea este că statul român primește foarte puțin în urma semnării acestui contract. Dar, înainte de asta, se cuvine să precizăm altceva. Sunt foarte multe păreri, foarte multe voci care ne bombardează urechile. Acuma, dacă iei un om de pe stradă, sigur găsești judecata asta «Roșia Montană egal nasol, egal poluare» și tot așa. Nimeni nu a ieșit să explice ce reprezintă, cum se va face, ce se va face, de ce se va face. La urma urmei, avem o problemă cu fundament geologic, ingineresc. De ce se bate apa-n piuă?

– Să înțelegem că sunteți pro exploatării aurului de la Roșia Montană?

– Da și uitați de ce. În primul rând, noi suntem pentru gospodărirea resurselor naturale în regie proprie. Solul și subsolul sunt avuții naționale și suntem cei mai îndreptățiți să o facem în folosul nostru. Pe de altă parte, este știut faptul că nu deținem tehnologiile necesare exploatărilor de tipul celei de la Roșia. Și de unde să avem așa ceva, dacă cercetarea este trecută cu vederea și i se ung ochii cu un procent sau două din PIB? Am avut un președinte geolog, s-a dezvoltat ceva în sfera asta? Nu. S-a preferat înstrăinarea exploatărilor, în condițiile în care țara noastră a fost un jucător important pe piața forajelor și a mineritului. Sunt încă multe locuri de pe planetă unde se sapă și se extrage cu utilaje produse la noi în alte vremuri. Mai departe, contractul. Bun, voi aveți tehnologia, noi avem obiectul. De ce voi 80% și nouă ce rămâne? Aici a fost o proastă negociere sau, hai să-i zicem, o pripeală. După asta, să nu uităm contextul social al zonei. Mă repet, dar un număr semnificativ de locuri de muncă se pot deschide și zona se poate ridica din punct de vedere economic, asta dincolo de mesajele emoționante transmise pe media. Suntem pentru exploatarea aurului de la Roșia Montană, dar nu în condițiile de față.

– Deci să reziliem contractul?

– Este necesară o analiză judicioasă. Și aici e vorba de cifre. Să nu vă imaginați că, dacă se anulează acest contract, o să ne fie moale. Canadienii vor dori cu orice preț să-și recupereze banii investiți aici și, mai mult, ne vor cere daune, despăgubiri etc. Ori, trebuie văzut dacă poate să ne facă mai câștigați calculul hârtiei din punct de vedere economic. Pe de altă parte, continuarea și derularea acestui contract ar rezolva o problemă socială pe care o știm deja, dar,de ce să nu ne gândim, că ar putea fi un imbold pentru industria noastră de profil. Este jenant să stai pe atâtea resurse și să nu ai habar ce să faci cu ele, ba, mai mult, să le dai altora pe doi lei.

– Cu alte cuvinte, sunteți împotriva curentului, chiar și ecologic vorbind.

– Să zicem că e puțin abruptă judecata. Politic, suntem de centru dreapta, iar ecologia pentru noi nu se rezumă la combaterea poluării și conservarea mediului. Suntem pentru găsirea de soluții constructive pentru dezvoltare. În cazul de față, de exemplu. Orice exploatare din lumea asta are drept consecințe o mulțime de nătărâmbe legate de mediu. Dar sunt soluții pentru ele. Dacă nu sunt, se creează soluții, că de asta sunt ingineri, profesori și așa mai departe. Adică să stăm cu mâinile în sân și să ne văicărim că ne acoperă cianurile? Nu, categoric nu. În regulă, exploatăm aur și ce mai este acolo, dar se pot avea în vedere și elemente reale, măsuri reale de reducere a poluării. Să fim serioși, tehnologiile de extracție a aurului, de exemplu, nu au suferit modificări majore. Sunt cunoscute și acum au fost îmbunătățite. De ce să nu le folosim ca să câștigăm?

– Găsiți justificate manifestările de protest din ultimile zile?

– Suntem într-o tară liberă, opiniile se ascultă indiferent de culoarea lor, dar consider că ele sunt un element de presiune și nu știm dacă folosește la ceva. Sigur, ele ridică un semnal de alarmă, un strigăt pentru a mai tempera un anume elan, dar, în situația de la Roșia Montană, nu trebuie judecat cu inima, ci cu mintea. Culmea este că avem resurse pentru așa ceva, avem oameni cu minte. Să așteptăm să se manifeste.

– Răbdare și tutun adică?

– Nu. Răbdare și sucuri de fructe.

a consemnat George RADU