O nouă „minune” a gemenilor Dugheană

În numărul precedent am prezentat o serie nouă de activități scandaloase, din portofoliul gemenilor Dugheană, croite parcă pentru fraieri-de-fraieri care-o caută cu lumânarea. Maricel Anton și Stelian Năstase, după numele lor din acte, defilează netulburați, de ani și ani, cu tot felul de combinații care incită și stârnesc emoție, părând a pune în prim-plan grija pentru persoanele cu handicap. Fac uz de propriile certificate de handicap și scapă din aproape orice încurcătură, după cum arătam în urmă cu doi ani. (În același 2011, pe 30 mai, Năstase a „scăpat” definitiv și de permisul de conducere auto, acesta fiindu-i retras exact în baza certificatului de handicap. Indiferent de ce spun unii vigilenți rău-voitori, Anton n-a avut avut vreodată permis.) De la Societatea Națională a Handicapaților Fizic – copii și adulți cu nevoi speciale au ajuns la Centrul Persoanelor cu Handicap, apoi la un așa-zis proiect pentru dezvoltarea Centrului Medical Solidaritatea la Buhuși. Ce s-a ales de seducătoarea poveste, câți au fost duși de nas, țeapa luată, se știe de săptămâna trecută.

Pornind de la ce se mai găsea pe site-ul handicapromania.ro, ridicam semne de întrebare în legătură cu o prezentare: „Centrul Persoanelor cu Handicap este o unitate de tip rezidențial (unitate de protecție specială care, pe lângă serviciile de asistență – medicală, psihologică, socială – asigură beneficiarilor cazare și masă), a cărui misiune constă în îngrijirea persoanelor cu handicap. Centrul Persoanelor cu Handicap dispune de spații de cazare în saloane moderne cu toate utilitățile, fiecare salon având în dotare: TV, frigider, mobilier adecvat etc.” Mai spuneam că în privința saloanelor moderne de care dispune, încă se fac cercetări, localizarea nefiind ușoară în condițiile în care sediul declarat (Aleea Ulmilor 34D, bloc C18, Apartament 105, Piatra Neamț) este evident neîncăpător. Am dat de urme, nu în realitate, ci în alt proiect. Se numește Centrul Rezidențial pentru Persoane Vârstnice – Bodești, județul Neamț.

Un fel de documente referitoare la acest nou centru marca Dugheană circulă de pe la începutul lunii septembrie. Frazele meșteșugite le sunt familiare, drept pentru care prezentarea te amețește de la bun început: „Proiectul «Centru rezidențial pentru persoane vârstnice» va fi demarat de Centrul Persoanelor cu Handicap în localitatea Bodești, județul Neamț și are ca scop «Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii de servicii sociale inclusiv clădiri sociale multifuncționale și echiparea și modernizarea centrelor sociale».” Se vorbește despre standarde, locuri de muncă și gospodării locale, utilizându-se cuvinte și expresii consacrate: „Proiectul a fost elaborat pentru ridicarea standardelor serviciilor sociale prin reabilitarea, extinderea și modernizarea infrastructurii în centrul (…) din localitatea Bodești, județul Neamț. Proiectul își propune să sprijine comunitatea locală prin 10 locuri de muncă nou create, precum și prin achiziții pentru centru din 5 gospodării din zonă care își pot comercializa produsele (…).”

Fără a ajunge la aprofundarea cuprinsului celor 15 pagini ale mapei de prezentare, se observă ușor o primă nepotrivire cu un rezumat al proiectului, ce pare descărcat de pe internet. E importantă, apare în dreptul beneficiarilor. În rezumat se punctează că aceștia trebuie să aibă domiciliul în Neamț. În mapă scrie că „au domiciliul în Bihor sau Cluj”. La fel de ușor, dacă ești puțin atent, se observă bolmojeala de la „alte servicii de care beneficiază persoanele vârstnice din centrul rezidențial”, împărțite în sociale, sociomedicale și medicale. Enumerarea câtorva este pe deplin lămuritoare: consiliere juridică și administrativă, modalități de prevenire a marginalizării sociale și de reintegrare socială în raport cu capacitatea psihoafectivă, ajutor pentru menținerea sau readaptarea capacităților fizice ori intelectuale și tot așa. Se cuvine precizat că nu se vorbește despre persoane cu grad de handicap ca beneficiari.

Mai departe, din alte fraze bine ticluite în fapt, se află cum va arăta clădirea, adăpostul. Aceasta va avea „o alcătuire tentaculară de tip hotelier cu demisol, parter și mansardă” și, firește, va asigura cazarea „în regim hotelier, în 10 camere, tip garsonieră, cu câte 2 paturi și grup sanitar și 2 camere cu câte 3 paturi și grup sanitar”. În total 26 de paturi. Grija pentru detalii rezultă e confirmată de descrierea dotărilor sanitare: „cadă de baie/ duș, vas WC cu rezervor la semi-înălțime, lavoar și accesorii aferente”. Totul pe o arie de 5.785 mp teren, cu o suprafață construită de 816 mp. Ilustrația folosită în documente nu-i explicită, însă e deștept plasată, suficient cât să inducă în eroare.

Nu lipsește din documentație un capitol despre istoric. Istoricul e în titlu, căci Centrul Persoanelor cu Handicap nu figurează cu absolut nicio realizare de la înființare, în 2010. Cum e organizat, pentru ce militează, intersecția cu caritatea, descrierea misiunii și altele le aflăm inclusiv din apelul adresat președintelui Culiță Tărâță, tot în septembrie. Este un apel explicit la ajutor „prin:

– activități de voluntariat, alăturându-vă eforturilor noastre;

– donații (financiare sau în produse, aparate, echipamente);

– sponsorizări;

– redirecționarea a 2% din impozitul pe venit plătit în anul precedent.”

Se merge direct la coarda sensibilă a președintelui, menționându-se în clar: „Facem apel la bunăvoința dumneavoastră, în spiritul credinței, omeniei și solidarității, pentru susținere, încurajare și o picătură de speranță (…).” Apelul (facsimil 1) este semnat de Alexandru Gabriel („Consilier Pr. Sociale”) și Puiu Cătălin („secretar”). Pe pagina de deschidere (facsimil 2), semnează Puiu Cătălin, dar în calitate de consilier programe sociale. Se-ntâmplă de-astea și la case mai mari. Mare, aici, cam cât un dolar de argint, este ștampila pe care scrie „COMITEUL DIRECTOR GENERAL – DIRECȚIA GENERALĂ Nr. 2”. Tare organizare, istoricul rămâne pe datorie!…

Mai lipsesc și altele. Dacă în cazul Centrului Medical Solidaritatea de la Buhuși s-a fluturat un pseudo-caiet de sarcini și s-au țesut povești aiuritoare de zeci de milioane de euro, valoarea investiției de la Bodești e o taină. Iar investiția nici nu prea se știe unde va crește. La Buhuși era clar vorba despre o clădire cu trei corpuri, aparținând fabricii de stofe, pe când la Bodești e pomenită „extinderea imobilului existent” care imobil, drept este, există, dar nu are legătură cu Centrul Persoanelor cu Handicap. O confirmă Ioan Macovei, primarul comunei Bodești: „Eu cred că vor să spele niște bani. Pe locul unde vor să construiască a fost un gater. Cetățeanul a murit. Ei spun că amplasamentul e al lor, eu știu că e pus sub sechestru. Sunt niște povești, să ia bani. Eu nu le voi semna niciodată nicio hârtie.” Ce nu știe primarul e cât de bine se pricepe cel puțin Maricel Anton la acte. Colecția „Mesagerul de Neamț” împreună cu arhivele instanțelor de judecată nemțene o dovedesc cu vârf și-ndesat.

Viorel COSMA