Neuronii uneori... e triști

Aflăm noi de la grangure cu gâlci pestrițe de pe la inșpectoratul școalelor cum că între instituția asta și cea condusă de junele prifect navetist ar exista un docoment cu o listă în care sunt trecuți premarii și vicepremarii ce figureză în consiliile de administrație de la oarece școli. Că cică întăi derectorii s-o dat la machiat lista, în sensul unor ajustări prin ștergere, apoi inșpectorii, că sigur mai au niște cunoștințe alese care au odrasle la școli, până dom adjunct dă inșpector dă gheneral, care și mnealui o găsit ceva nu tocmai cușher prin lista asta. Acuma, vorbind și cu cumătru cu perciunii până la șireturi, am tras de concluzie că dacă circulă așa toate actele, în sensul că fac stații ca personalul Ilva Mică-Vatra Dornei, ce să ne mai așteptăm la decizii luate oportun? Că dacă dai drumu la o hârtie de undeva până la prefectură, termini armata și mai și rămâne gravidă vecina de două ori. Dar am înțeles, că nu se cădea să fie oarece prin acea listă deci ….

Un nene care ne citește cu aprindere, că e sarcină de servici, ne întreabă, după ce s-o întrebat pe el, de unde știm ce știm și scriem? Ăsta den mijloc, când o auzit chestiunea, s-o dus direct în beci, unde zice el, că are o instalație pe unde ultrascurte și mici cu care află când se coc smichinele și-s bune de făcut rachiu. Cumătru întâi s-o uitat pieziș ș-apoi mi-o adus aminte de un tip pe nume Dabija, da eu n-am priceput despre ce și cum e cu Dabija ăsta. Acuma, dacă am rămas singur la răspuns procedez în consecință. “Prietene, noi am mai scris precum că avem palmați un număr cocoșabil de șpioneți cu pene și puf, care au o memorie vizuală și una auditivă de moare caii. Nu le scapă nici dacă stănută o furnică. Așa-s de erecți. După asta, să știi că noi avem lipici la fapte și dacă mișcăm o aripă, îndată suntem bombardați cu depeșe despre unu, despre altu, că trebe să cetim uneori și pe întuneric.” În șperanția că am lămurit problema, îi urăm tânărului cetitor să câștige câți mai mulți bănuți din politică și, dacă are vreme, să caute piesa “Slugă la doi stăpâni”. Merită.

Avem noi un pretin fizician din Ardeal, care dacă-l întrebi în zi de lucru ce face, îți zice …apoi stau și cuget! Dacă-l întrebi duminica, … apoi numai stau! Inutil să vă zicem că e profund revoltat pe acceleratoarele de particule, că dacă ar fi după el ar face un încetinitor de particule, că …de ce atâta grabă? Tot cam în același registru am găsit un nene ales la cameră care cugetă de când e mandatu și mare lucru dacă nu o să-l premiem ca întâiul deputat care nu cuvântă, dar privește cu interes și cugetă cu aprindere. Acuma, noi nu vrem să aducem smintire la procesurile stimabilului, că de bine de rău face ceva, plus de asta credem că are scris pe birău sloganu ăla cu tăcerea e de aur. Cumătru zice că bravo lui, că decât să zice prostii, mai bine tace și poate fi inclus la categoria filosofi cu carte de muncă. Așa că-i mai cușher să-l lăsăm să cugete. Dar din greu, nu așa.