Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor

În tradițiile românilor, o zi importantă a acestei săptămâni este sâmbăta lui Lazăr, numită și Moșii de Florii sau Sâmbăta Morților, obișnuindu-se ca, în această zi, femeile să facă plăcintele lui Lazăr și să le dea de pomană. În sâmbăta lui Lazăr, la sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ.

Istoria Sâmbetei lui Lazăr

Învierea lui Lazar este sărbătorită în Biserica Creștin-Ortodoxă cu o zi înainte de Florii. Din Evanghelii, aflăm că Lazăr era fratele Martei și al Mariei. Iisus Hristos nu a plecat spre Lazăr decât după două zile de la aflarea veștii că acesta a murit. La intrarea în sat, a fost întâmpinat de Marta cu următoarele cuvinte: ”Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Hristos i-a răspuns: ”Eu sunt Învierea și Viața!”. A mers la mormântul unde era depus corpul lui Lazăr și a cerut ca piatra care îl acoperea să fie dată deoparte. Mântuitorul a mulțumit Tatălui pentru miracolul ce se va întâmpla și l-a chemat pe Lazăr afară. Acesta a ieșit din mormânt așa cum fusese îngropat: înfășurat în giulgiu și cu mahrama pe față.

Obiceiuri în Sâmbăta lui Lazăr

Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având legenda ei. În una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit la niște plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea. În zona de sud, în sâmbăta Floriilor se mergea cu Vaiul, care, inițial, a fost un imn religios. Tradiția spune că fete împodobite cu salcie cântau din poartă în poartă și primeau ouă. Lăzărel sau sâmbăta Albă este ziua în care străbunicii noștri se îmbrăcau cu veșminte albe, care simbolizează învierea și puritatea. Potrivit tradițiilor, în sâmbăta lui Lazăr se face o plăcintă mare, se bea vin, pentru vigoarea corpului în timpul postului ce mai urmează. Tot în această zi, femeile nu cos și nu spală. Se spune că acelora care vor lucra în Sâmbăta Albă li se va albi părul.

În Sâmbăta Floriilor, copiii colindau cu crenguțe de salcie, sfințite la biserică de preotul satului, apoi mergeau la fiecare casă, cântau și urau de bine și de sănătate. Ca de fiecare dată când primesc colindători, gazdele primesc copiii cu drag. Îi ascultă și își împodobesc împreună casa cu salcie sfințită. Așa cum își amintesc bătrânii satului, plata pentru colindători erau ouăle albe, nefierte, tocmai bune pentru pregătitul Sfintelor Paști.

Floriile – tradiții și obiceiuri

În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Ele sunt sfințite și puse la icoane. Se credea că nu e bine să renunți la aceste ramuri până la celelalte Florii.

Se puneau crenguțele cu mâțișori și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. În unele zone se păstrează tradiția conform căreia mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate. Bunicii noștri ne spuneau că acela care se împărtășește de Florii are mari șanse să i se împlinească orice dorință își va pune când se apropie de preot. Cu ocazia Moșilor de Florii, femeile coc plăcințele, pe care le dau de pomană săracilor. Dau această pomană ca să nu moară de dorul lor celui plecat pe cealaltă lume, așa cum a pățit mama lui Lazăr.

Legendele spun că oamenii care nu serbează ziua lui Lazăr ”se vor umple de pistrui ca jidanii”. Tot în această zi, fetele își scoteau la aer hainele și zestrea.

Superstiții în ziua Floriilor

Înaintea marii sărbători, fetele mari obișnuiau să pună o oglindă și o cămașă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, le luau și le foloseau în farmecele de dragoste și sănătate. După cum se observă, în lumea satului de altădată, în conștiința populară, dragostea, iubirea și sănătatea erau strâns legate, interdependente.

În ziua Floriilor te puteai spăla pe cap doar cu apă descântată și sfințită. Altfel, riscai să ți se albească părul și chiar să cadă.

Tradiții creștinești în Săptămâna Mare

În lunea Săptămânii Mari, bunicii noștri scoteau totul la aerisit, văruiau casele, iar mobilierul era spălat și reparat.
Seara, oamenii satelor formau o unitate spirituală, mergând împreună la Biserică unde participau la Denii.
Luni, marți și miercuri se rugau împreună la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.
Până miercuri se muncea la câmp. După această zi, bărbații trebăluiau pe lângă casă, ajutându-și nevestele la treburile gospodărești.
Marțea din această săptămână se numea și Marțea Sacă, ținându-se pentru dureri de cap și ca să nu sece laptele la vaci.
Cenușa cu care se face focul în miercurea Paștilor, ca de fapt din toată această săptămână, era bună pentru straturile cultivate.

Datini și tradiții românești – Ziua dinților

În data de 11 aprilie, creștinii ÎL sărbătoresc pe Sfântul Calinic de la Cernica. Tot în această zi, bunicii noștri îl pomeneau și pe Sfântul Mucenic Antipa. Mucenicul Antipa era considerat vindecătorul bolilor de dinți, al durerilor de dinți. Erau oameni care nu munceau nimic în această zi, țineau ziua Mucenicului Antipa, pentru ca acesta să-i ocrotească de durerile de dinți sau ca să scape de ele. Când copiilor le cădeau dinții de lapte, acești dinți erau aruncați peste casă sau într-o gaură de șoarece. Asta deoarece se știe că șoarecii au dinți puternici, ei rod, își croiesc drum prin aproape orice material.

Despre copiii cărora le ieșeau mai întâi dinții de sus se credea că vor ajunge preoți sau dacă era fată – se va căsători cu un preot.
Despre cei care aveau strungăreață între dinți se spunea că vor ajunge oameni de lume, petrecăreți, mari iubitori ai sexului opus.
Norocoșii aveau un semn distinctiv. Puteau fi recunoscuți după dantură astfel: dinții din față erau mai rari, iar ceilalți erau mai lungi decât restul.

Superstiții despre apariția dinților în vise

Dacă visezi un dinte de culoare albă (zâmbet cu dinți albi), înseamnă că posesorul lui are onoare sau va fi onorat, va avea succes.
Dacă dintele este alb, dar cade, se spunea că respectivul are sănătate șubredă.
Dacă visai că îți scoți dinții, se spunea că ești leneș, neîngrijit. Dacă visai că alte persoane își scoteau dinții, se credea că va veni o supărare mare asupra posesorilor.
Dacă visai că ți-a căzut un dinte, dar îl aveai, însemna că vei avea câștig prelungit.