Sărbătoarea de Armindeni

„Frunză verde de pelin, / Iată-ne la Armindeni, / Beau mesenii și mănâncă, / Și de ciuma nu li-i frică!„

Cu această veche strigătura populară, românii din vechime întâmpinau Armindeniul, sărbătoare dedicată zeului vegetației, protector al vitelor, cailor, al holdelor semănate, al viilor și livezilor. Pelinul, plantă căreia românii din vechime îi atribuia numeroase valențe magice, este la loc de cinste în ziua de Armindeni. Fetele și femeile îl poartă în sân, iar în gospodărie el este pus pe masă, pe pat, în dulap, între haine. Este considerat protector față de tot ceea ce este negativ. Este folosit și la descântece de boală sau de deochi.

Armindeniul, sau Pomul de mai, este sărbătorit în mai toate zonele țării prin împodobirea cu ramuri verzi – substitute al zeului vegetației – a stâlpilor porților, a caselor, a intrărilor în adăposturile vitelor și în alte anexe. Prin aceasta se realiza, în credința populară, protecția oamenilor și a animalelor față de forța distrugătoare a spiritelor malefice. Termenul de “pomul de mai” provine de la obiceiul de împlântare în pământ, în mijlocul curții sau a stânii, a unui par înalt, în vârful căruia e legată o ramură înverzită și înflorită tăiată din pădure.

Cu ocazia acestei zile are loc și începutul urcării la munte a oilor și, odată cu asta, începutul verii. Este și ziua în care se taie ultimii miei rămași nesacrificați de la sărbătorile Pascale. Un cunoscut meșter și rapsod popular din Neamț, Alexandru Găină (Dămuc) spune, referindu-se la această sărbătoare: „Eu consider că ziua de Armindeni este Anul Nou folcloric. De ce spun asta? În jurul acestei date începe buciumul să cânte, începe să cânte cavalul, fluierul, urda-i dulce, cașu-i dulce, se seamănă busuiocul și alte flori și câte și mai câte.”

Așadar, Armindeniul este o sărbătoare dedicată atât activităților pastorale și agrare, cât și sănătății și veseliei oamenilor.