Sfinții Constantin și Elena – Tradiții

În tradiția populară, sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena este numită și „Constandinul Puilor” sau „Constantin Graur”. După ce le-a fost dezlegat glasul la „Vlăsie”, la 11 ianuarie, iar perioada de împerechere și de construire a cuiburilor (la „Dragobete”) s-a încheiat de multă vreme, păsările au deja pui.

Potrivit datinilor strămoșești, păsările își învață puii să zboare începând cu această zi și o nouă generație amenință recoltele . De aceea, tradiția interzice gospodarilor să muncească la câmp, pentru a evita pagubele aduse viitoarelor recolte de păsările cerului.

Tot acum, în unele zone, se mai păstrează datina ca Ziua de Constandinu Puilor să fie ultima dată când se mai fac unele semănături: de porumb, de ovăz și de mei.

Dacă gospodarii continuă semănăturile de acest fel după această zi, răsadurile respective se vor usca. De aceea nu se muncea pământul, iar celor care lucrau în această zi li se „ardeau” bucatele pe câmp.

De altfel, „Constandinul Puilor” nu este singura sărbătoare dedicată păsărilor cerului. „Circul Păsărilor” se sărbătorește la 1 septembrie, moment în care păsările care nu pleacă în țările calde își pregătesc „cămările” de iarnă. Păsările migratoare au și ele sărbătorile lor: „Ziua Berzelor” (atunci când, după Mucenici, cade o nouă zăpadă), „Ziua Cucului” – la 25 martie -, când se consideră că pasărea solitară începe a cânta, precum și „Amuțitul Cucului” – la 24 iunie, când cucul va înceta să glăsuiască.

Constantin GraurTot prin tradițiile transmise de la o generație la alta, păstorii hotărăsc în această zi, a Sfinților Împărați Constantin și Elena, cine va fi baci și unde vor fi făcute stânele. Totodată, laptele de la oile fiecăruia este măsurat și cantitatea este însemnată pe răboj (o tăbliță de lemn). Pentru apărarea de forțele malefice, țăranii stăteau în jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute și oile, ”ca să fie ferite de rele”, pe timpul cât vor sta singure, la stână. Se fac ritualuri specifice, pentru apărarea stânelor și ciobanilor de forțe malefice, prin aprinderea „Focului Viu”, alungarea vrăjitoarelor care fură sporul laptelui prin strigăte și zgomote puternice.

Se mai spune, de asemenea, că, pentru a avea sorți de izbândă în orice încercare, este bine să împarți cruciulițe tuturor cunoscuților.

 Tradiții creștine – aflarea Sfintei Cruci a Mântuitorului

Sfinții împărați Constantin și Elena erau și încă sunt considerați prinții sfintei cruci. Se spune că Elena, mama împăratului, ar fi descoperit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul.

Legenda ne transmite că, în locul unde s-a săpat pentru găsirea Sfintei Cruci, au fost găsite trei. Pentru a fi siguri care era „crucea suferințelor omenirii”, au atins un om mort, pe rând, cu cele trei cruci. Când mortul a fost atins de Crucea Sfântă, acesta a înviat.

Sfânta Elena, așa cum ne spun Ambrozie, Rufinus și alți urmași ai apostolilor, a trimis două cuie din crucea Domnului fiului ei, Constantin, unul din cuie fiind încastrat într-o diademă.

Crucea a fost pusă în basilica Sfânta Cruce din Ierusalim, zidită de împărăteasa Elena. Acolo era, de asemenea, un cui și placa pe care Pilat pusese să se scrie INRI. În fața bazilicii, a fost înălțată o cruce de metal, pe care împăratul Teodosie al II-lea a acoperit-o cu aur și diamante în 417 d.H.

Tradiții dacice ale zilei de 21 mai

În calendarul geto-dacic, în ziua de 21 mai se sărbătoreau marele rege Decebal și, probabil, sora lui. Istoricul got Jordanes scrie că, în urma victoriilor repurtate pe câmpul de luptă, Decebal fusese ridicat la treapta de ANSES, denumirea semizeilor la care se închinau strămoșii noștri.

Așadar, marele rege era divinizat ca arhanghel și era firesc să i se stabilească o sărbătoare în calendar. Numele viteazului, pronunțat DE-CHEBAl, însemna ”Pe Cal; Cavalerul; Cel care mână Calul; Calul Deosebit (Învățat; Isteț); Calul Năzdrăvan”. Acest cal, care apare pe reversul multor monede dacice descoperite în teritoriul cetății Sarmizegetusa Regia, precum și în basmele populare românești, se mai numea și CON-S-TANTIN (”Calul cel Năzdrăvan”).

Același cal se mai numea și OL-I-ROC (”Calul cu Corn”). Derivațiile cuvântului din slavonă, împreună cu prelucrarea lui populară, au desăvârșit Inorogul, pe care îl moștenim astăzi.

Nu este exclus ca și ciudata sărbătoare populară ”Paștele Cailor”, care cade mereu în luna mai, să vină tot de la DE-CHEBAL – ”Ziua Calului” (cf. latin. dies ”zi; ziuă”; caballus ”cal”).

În același timp, se cuvine amintit că și împăratul Constantin cel Mare era get, născut în cetatea Naissus, astăzi orașul Niș, din Serbia, iar pe arcul său de triumf, ridicat la Roma, se află opt statui ce reprezintă opt semizei ai Daciei. (Preluare după http://epochtimes-romania.com)

pietricica turism

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.