Leto – câinele anti-furt din dotarea Secției Români

Situată în „coasta” vestitului cartier Orbic din Buhuși, Secția de Poliție Rurală Români are în grijă comunele Bahna, Moldoveni, Secuieni și Români, zone din care țiganii erau obișnuiți să se aprovizioneze cu tot ce le trebuia, de la porumbul de pe câmp, până la mătura lăsată în fața ușii. „Acum s-au mai domolit”, spune comisarul Viorel Iancu, șeful secției. „Cei care erau răi tare au îmbătrânit și nu-i mai țin puterile, iar generația tânără a luat calea străinătății. Au mai rămas câțiva, flămânzi și analfabeți, cam între 30 și 40 de ani, și ei se ocupă cu tăieri de copaci și furturi de animale. Abia am avut un furt de două bovine și doi cai de la Mărgineni. Am înconjurat Orbicul, iar ei au văzut că nu mai pot scoate animalele să le vândă și le-au lăsat într-o margine, de unde le-au recuperat proprietarii. Nu mai este ce a fost acum 10-15 ani, când băgaseră spaima în oameni, că veneau cu hoardele, intrau în curți și furau absolut tot, dar mai avem atacuri sporadice, pe la periferia satelor. Așa e natura lor, nu se poate să treacă unul pe lângă o parcelă cu lucernă și să nu oprească să ia o căruță. Deja avem reclamații, a început sezonul. Noi îi știm pe toți, îi urmărim, îi mai legitimăm, ca să vadă că suntem cu ochii pe ei, dar oamenii încă îi mai cheamă la treabă. Le-am explicat de atâtea ori că scopul lor este să «fotografieze» tot ce este de interes prin gospodării, ca să știe ce pot fura, dar sătenii tot nu înțeleg și îi tocmesc la crăpat lemne sau la alte treburi. Și, mai mult, continuă să lase animalele de capul lor, la păscut, la marginea satului, de dimineață până seara. Ori mai trec la prânz să le ducă apă, ori nu, iar seara găsesc, uneori, priponul gol. Și vin la poliție”.

Țiganii din Orbic au început să țină la „mândria” lor. Le este rușine să mai fure găini. Nici toporul uitat în curte nu mai are succes. Îi interesează doar animalele mari, din care pot trăi o lună, și tăiatul copacilor. Numai să nu se întâlnească cu Leto prin pădure.

„Prinde câte unul și-l ține la pământ până ajung eu”

Între Leto și agentul Cătălin Baciu, care îl are în grijă, nu este un parteneriat ca între colegii de serviciu, deși amândoi sunt polițiști, ci o relație stăpân-animal. „Îl am de 7 ani, iar peste 2 ani, când va ieși la pensie, îl iau acasă”, spune agentul Baciu. „Este prietenul meu devotat și nu pot să-l las. Mulți polițiști nu vor să-și bată capul cu un câine de serviciu, pentru că e o activitate în plus, dar eu zic că merită orice efort. Păcat că nu avem o mașină specială pentru el. La secție folosim un Aro recondiționat și trebuie să stea în spate, împreună cu colegii mei. Îi mai linge, mai lasă păr… Nu sunt toți bucuroși. Dar când mergem la pădure, nimeni nu e la fel de eficient ca el. Prinde câte un hoț de lemne și îl ține la pământ până ajung eu. Oamenii nu pot fi la fel de rapizi cum sunt câinii în misiuni de acest gen”.

Eliberat câteva minute din padoc, pentru o scurtă demonstrație, Leto a uitat că este câine polițist școlit la Sibiu și nu a ascultat nicio comandă până nu și-a salutat prietenul în felul lui, sărind pe el și alergând cu bucurie prin iarba proaspăt cosită. Însă, când tonul lui Cătălin Baciu a devenit ferm, Leto și-a „revenit” și s-a întins lângă piciorul conductorului, în poziția regulamentară.

„Nu suportă țiganii”, a adăugat Comisarul Iancu. „Și nici țiganii nu-l suportă pe el, le este frică. Când mergem în patrulare la Orbic cu el, nu mișcă unul!”.

Cel mai trist eveniment – jaf urmat de moartea unei bătrâne

Secția Rurală Români este pe același teritoriu pe care s-a înființat, inițial, un birou de poliție rurală cu scopul de a ține piept hoardelor de țigani din județul vecin. În 2008, primarul Manole Ciobanu s-a hotărât să renoveze clădirea de birouri a fostului CAP și a făcut sediu de poliție. Cu acoperiș nou, mobilier, sobe, parchet. Investiția a meritat pentru că, încet, încet, localnicii care erau „călăuze” pentru infractorii din Orbic s-au trezit ei înșiși cu dosare penale și au renunțat. Au rămas, însă, în memoria oamenilor întâmplări de nereparat din anii 1995-2000, tipice pentru modul sălbatic în care acționau tâlharii. Cel mai trist eveniment, pe care nici sătenii din Bahna, nici polițiștii nu l-au uitat, a fost jaful comis din casa unor bătrâni. Țiganii i-au încuiat pe amândoi în bucătăria de vară și s-au apucat de încărcat căruțele. Bătrânul a vrut să iasă, la un moment dat, să-și apere avutul. Unul din țigani l-a pocnit cu coada unei furci, direct prin geam, și l-a nimerit în frunte. N-a mai reacționat, iar hoții au luat tot de la purceii din coteț, făina din pod, până la lucrurile de înmormântare. O săptămână mai târziu, după ce a plâns zi și noapte, bătrâna a murit. De atunci, polițiștii s-au gândit la o strategie, pentru ca astfel de întâmplări să nu se mai repete. Și au ajuns, astăzi, ca în 18 oameni, față de 28 câți ar trebui, ajutați de paznicii comunali, să țină situația sub control. Și nu e ușor, pentru că nu doar „vecinii” le fac probleme, ci și unii localnici, care nu știu decât să fure și să facă scandaluri. „Am avut o vedetă care ne-a dat multe bătăi de cap”, povestește comisarul Iancu. „Unul mare, pus veșnic pe scandal, de nu mai putea bea nimeni o bere la vreo cârciumă de răul lui. Avea și doi băieți, mândri nevoie mare de tatăl lor și dornici să-l depășească în «realizări». Unde se duceau toți trei era clar că iese panaramă. L-am reținut de câteva ori, a ajuns și pe la arest, acum s-a mai potolit. O dată i-au dat drumul după 24 de ore de reținere și a venit pe jos de la Roman, ca să-l vadă toată lumea că e liber. Unde e minte puțină, nu ai ce face cu vorba bună. Trebuie să aplici legea ferm, altfel nu ai sorți de izbândă. A fost o greșeală mare desființarea posturilor, pentru că indivizii de tipul ăstuia erau bine cunoscuți de polițiștii din fiecare localitate. E mare lucru să știi către cine să te duci numai când auzi descrierea unei fapte, iar asta presupune să cunoști foarte bine oamenii și teritoriul. La fel de important este să ieși, să te miști, să fii în mijlocul sătenilor, se creează o relație de încredere, iar răufăcătorii se descurajează dacă știu că se fac patrulări și după-amiaza, și noaptea, și în week-end. La țară nu merge sistemul urban. Oamenii de la sat au așteptări mari de la polițiști, chiar dacă nu-i ascultă. Noi facem prevenire prin sistemul de cablu Tv din comună, prin care transmitem recomandări. Puțini le bagă în seamă, dar să ferească Dumnezeu să vină cu o reclamație și să n-o rezolvi. Nu avem o misiune ușoară, dar toți înțelegem foarte bine care ne este rostul și ne bucurăm dacă relația de încredere funcționează. De exemplu, acum, când au fost furate animalele, a venit cineva și ne-a spus că știe unde sunt. Știam și noi că sunt la Orbic, aveam date, dar ne-am bucurat că a venit. E semn bun că oamenii cinstiți reacționează așa, înseamnă că nu e totul pierdut în țara asta!”.