Oana Iovu - ”Fata de la țară” și dragostea de volei

În sezonul 2013-2014, voleiul feminin a marcat o creștere a evoluțiilor echipei feminine a Liceului cu Program Sportiv din Piatra Neamț. Echipa de cadete a profesoarelor Daniela Forman și Carmen Asmarandei a ajuns între primele opt echipe ale României, participantă la turneul final și, în același timp, pe locul cinci la Olimpiada Sportului Școlar, al cărui turneu final a fost găzduit de Craiova, în acest an. În condițiile în care elevele LPS Piatra Neamț s-au prezentat la startul întrecerilor cu o echipă formată din jucătoare tinere, mai mici cu un an decât competitoarele lor, putem spune că voleiul feminin, în Piatra Neamț e pe drumul cel bun, iar generația tânără vine din urmă cu pași mari.

Într-un top al celor mai grele meserii, judecând după mentalitatea unor părinți care-și dau fetele la volei (doar) pentru a-și forma un corp de invidiat, meseria de antrenor poate fi considerată lider detașat! Pe lângă lupta cu mentalitatea părinților, intervine lupta permanentă cu tentațiile societății de azi, a unor fete conștiente de farmecul lor și atrase, de multe ori, de dorința de a produce bani, pe căi mai ușoare decât ne-am obișnuit. În acest context românesc, al promovării non-valorilor, al reticenței față de volei – sport care pune în mișcare toate grupele de mușchi și care, din acest punct de vedere, este istovitor pentru tinerele din ziua de astăzi voleiul ocupă un loc aparte. Cât de greu este să joci în România, în Piatra Neamț mai cu seamă, în săli improprii practicării voleiului, cum e sala de la Obor, unde au crescut, totuși, generații întregi de voleibaliști, ne poate spune atât profesoara Carmen Asmarandei, cât și profesoara Dana Froman. Cât de greu este să te obișnuiești iarna să joc în frig, să străbați kilometri prin nămeți, din cauza programărilor Federației Române de Volei, ne pot povesti jucătoarele, care au reprezentat cu cinste culorile Liceului cu Program Sportiv.

Între elevele LPS, care s-au clasat între primele opt echipe din țară, la nivelul campionatului național și între primele cinci, la nivelul liceelor, secundul Oana Iovu este jucătoarea care s-a dovedit a fi un adevărat lider de echipă, constant, muncitor, înzestrat cu personalitate și farmec, deopotrivă. Putem spune că, în această vară, își pregătește serviciul pentru sezonul următor.

Un exemplu pentru tinere

Oana nu e genul de fată care să iasă în evidență prin fițe, călare pe o capotă de mașină scumpă, la un salon auto sau prin cluburi, ci prin dragostea față de sport. A început să joace volei la o vârstă fragedă, în clasa a șaptea. ”Eram elevă a Școlii nr. 1 din Țibucani și doamna profesoară Forman m-a remarcat la un concurs de volei de la Sala Obor. Mi-a propus un transfer la Liceul cu Program Sportiv, unde mi-a spus dânsa că voi avea parte de antrenamente, chiar și de două ori pe zi. Am acceptat și, de 8 martie, eram tranfserată în clasa a 7-a, la LPS Piatra Neamț, în semestrul II”, își amintește Oana Iovu. Apoi, au venit, în ordine, colegele, jocurile, obiectivele, turneele, campionatele și, în fiecare toamnă, un nou început de sezon, în care și-a împărțit timpul între școală și volei. Așa a ajuns în clasa a XI-a, colegă de bancă cu Andra Gavriliu, cea care îi este și colegă de cameră în deplasări. ”Suntem ca două surori”, spune Oana, despre Andra Gavriliu și așteaptă confirmarea colegei cu care se înțelege din gesturi. Cu acea privire ingenuă, își roagă prietena să confirme cele spuse. Răspunsul – ”Nu poate fără mine!” – e unul firesc, într-un sport de echipă. Cu atât mai mult în volei, unde omogenitatea și relațiile de joc se construiesc mai greu decât o prietenie. Sau poate prietenia e chiar baza construcției unei echipe. ”La volei e mai greu decât în celelalte sporturi. Îți trebuie ani pentru a forma o jucătoare, pentru a-i corecta greșelile tehnice și a o învăța deprinderi corecte, din punct de vedere tehnic. Este nevoie de o anumită constituție și de multă muncă. La volei, fiecare minge se joacă. Nu avem timpi morți, cum se spune, iar jucătoarele nu trag de timp, ca la fotbal”, povestește profesoara Daniela Forman, care suține că e greu să remarci pe cineva după un sezon cu rezultate peste așteptări. ”De regulă, remarc echipa, dar Oana Iovu poate fi un exemplu pentru tinerele care vor să joace volei”, consideră antrenoarea LPS.

Cărbuneanu și puterea de a reuși

Jucătoare preferată din România a Oanei Iovu? Greu de spus la prima suflare. Totuși, Diana Cărbuneanu, de la Dinamo, a fost mereu un model pentru Oana: ”Da, ea poate fi un model pentru fiecare tânăr. Pe mine m-a impresionat întotdeauna puterea de luptă a dinamovistei, cu toate că nu-i e ușor să-și găsească loc între titulare, într-o echipă ca Dinamo, plină de vedete”.

Cum decurge o zi din viața ei de elevă a LPS Piatra Neamț? ”Mă scol pe la opt, am antrenament de la 9 până la 10.30. Iau masa de prânz, după care merg la cursuri. Termin în jurul orei 17, iar apoi am al doilea antrenament, de la 18 la 19.30. Seara, mai apuc să mănânc ceva ușor, să-mi fac temele, să mă uit pe obiectele de a doua zi, iar în jurul orei 23, simt că mi se închid pleoapele de somn. E un program încărcat, dar, dați-vă seama ce searbădă ar fi viața fără colegii de clasă, fără fetele din echipă, fără doamnele antrenoare sau fără turnee, unde tot cu Andra Gavriliu stau în cameră”, povestește Oana.

Optimism debordant

Oana este optimistă, prin definiție. E suficient să-i dai un motiv de bucurie și zâmbește. Crede că voleiul în România se poate dezvolta și că sunt șanse să se întâmple așa ceva. Ca viitoare junioară I, ea își propune ca, de anul viitor, să obțină un loc mai bun cu echipa în campionatul național și la ONSS. ”Voleiul în țara noastră se poate dezvolta frumos. Cred asta. Chiar dacă se vorbește de numărul mare de jucători străini, trebuie să muncești pentru a câștiga un loc între titulari. Așa e peste tot, dacă vorbim de globalizare. Trebuie să muncești, ca să poți dovedi că ești bun. Și noi, la anul ne propunem mai mult, cu toate că știm că o să ne fie greu”. Are și un sfat pentru tinerele care vor să se apuce de volei: ”Să muncească mult! Dacă văd voleiul ca pe o posibilitate de a se lansa într-o viitoare carieră de fotomodele, să se ducă în altă parte, să nu încurce pe nimeni. În viață trebuie să știi exact ce faci, ca să știi de ce să te apuci”.

În privința viitoarei cariere, Oana nu-și dorește să ajungă la vreo formație celebră, ci doar în naționala României. Visează, însă, să-și deschidă propria afacere în coafură, manichiură și întreținere corporală, după ce nu va mai practica voleiul. Pasiunea pentru întreținere corporală vine de la grija pentru păstrarea sănătății zilnice și grija pentru o dezvoltare armonioasă. O are ca model, din acest punct de vedere, pe Maria Sharapova. Explicația ei este simplă: ”Dacă n-aș fi jucat volei, m-aș fi văzut practicând tenisul. Îmi place tenisul și îmi pare rău că n-am timp să-l practic. Maria Sharapova este însă și un model de întreținere corporală, exemplară din punctul meu de vedere. Și de admirat, în același timp. Merită să-ți dedici cariera întreținerii corporale, pentru că nu trebuie să ne jucăm cu sănătatea noastră, iar, uneori, acest aspect este neglijat. Femeile spun că n-au timp, dar timpul se face, scurtând din ceilalți timpi”. Până la convocarea în naționala României, e timp pentru toate. Oana Iovu e un exemplu în acest sens.

Cinci blocaje eficiente

• Întrebări cu răspunsuri scurte

– Ce ți-ar plăcea să ți se întâmple în anul viitor?

Să fiu campioană națională.

– Relația cu profesoarele Dana Forman și Carmen Asmarandei?

Am avut ce învăța de la ele.

– Ce nu-ți place?

Salata orientală.

– Ciorba preferată?

Ciorba rădăuțeană.

– Deviza după care te ghidezi în viață?

Deviza Jocurilor Olimpice.

[quote align=”center” color=”#999999″]”Mi-ar plăcea să câștig campionatul național de volei, dar nu cu o echipă anume. Nu țin cu nimeni, în afară de LPS Piatra Neamț. M-am atașat prea mult de acest liceu ca să pot să împart dragostea cu o altă formație. Cu o echipă, ori ții, ori nu ții! Nu poți să spui că îți place și de altă formație…[/quote]

Cristi SOROCEANU

FOTO: Gabi STĂNESCU