Motto: ”În fața istoriei stai drept sau în genunchi, niciodată tolănit într-o rână” (Valeriu Butulescu)
În fiecare an, Ministerul Culturii contabilizează sec zeci de monumente incendiate, jefuite sau ruinate, dar dincolo de cifrele reci nu se face nimic. Politicile publice în materie de monumente nu există, iar oamenii continuă să se adune cu același entuziasm în jurul ideii de a ridica o biserică nouă, în vreme ce lăcașurile de cult de sute de ani, casele memoriale, conacele, picturile se degradează și dispar. Fără exagerare am putea spune că Statul român stă de ani buni tolănit în fața istoriei. Vreme de un deceniu, între 1990 și 2000, nici măcar nu am avut o lege a patrimoniului, după ce Iliescu a abrogat-o pe cea veche. A fost perioada în care s-au constituit marile colecții, când s-a furat masiv, când ne-am dus istoria peste hotare, bucată cu bucată. Abia când Europa ne-a tras de mânecă, acum 4 ani, am făcut o lege, care nici aceea nu se aplică așa cum ar trebui. Cel puțin nu în județul Neamț, unde nepăsarea este cuvântul de ordine de la nivelul instituțiilor responsabile, teoretic, cu păstrarea trecutului.
Rănile Agapiei
Agapia este comuna de frunte a județului în ceea ce privește potențialul de dezvoltare turistică și reprezintă unul dintre principalii poli de atracție pentru turiști și pelerini. Satele Agapia, Filioara și Văratec conturează zona cu cea mai mare densitate de pensiuni, iar mănăstirile Agapia și Văratec sunt printre cele mai mari din țară, cu 300-400, respectiv peste 400 maici. Satele Văratec și Agapia sunt pretabile la conservarea arhitecturii tradiționale țărănești de sec. XIX, astfel încât să reziste cu succes modernității. Dar nimeni nu se ocupă cu acest nucleu, foarte puțin exploatat.
„Casele din zonă, cu porți și garduri din lemn, deschid un muzeu în aer liber cu o varietate bogată de decoruri tradiționale, încărcate de o simbolistică străveche ce riscă să se topească pentru totdeauna în așteptarea zadarnică a cercetătorilor de la Complexul Muzeal Județean Neamț”, ne-a declarat Vitalie Josanu, singurul ofițer de poliție din județ care se ocupă cu patrimoniul. „Ignorate, casele mănăstirești cedează cuminți și resemnate în fața betoanelor și termopanelor modernității, nemaiavând răbdare până când specialiștii noștri vor reuși să epuizeze de măturat urmele oamenilor din afara istoriei, ca să le asculte și lor păsul. Oricât ar fi de academic demersul lor și neaccesibil celor neinițiați și mulți, cele mai consistente venituri prin exploatare turistică sunt asigurate de monumentele civilizației medievale și moderne românești, iar acordarea priorității în salvarea, cercetarea și valorificarea acestora poate aduce acel surplus de venit din care să fie satisfăcute și mofturile mai speciale. Or, la noi s-a pus carul înaintea boilor, întâi un Centru de Cercetare al Civilizației Cucuteni – ce supraviețuiește doar din bani publici – dar s-a evitat amenajarea unui Centru de Cercetare a Culturii Tradiționale Românești. Acesta din urmă putea supraviețui de la sine, prin conservarea și stimularea meșteșugurilor tradiționale, recuperarea folclorului local, generarea de strategii de dezvoltare a tradițiilor și folclorului nostru. Am scăpa astfel de un clișeu – generat din marea ignoranță și necunoaștere – conform căruia Neamțul ar fi o regiune de contact și am avea o interferență culturală între Bucovina și Transilvania. Cel puțin întregul repertoriu decorativ din zona jud. Neamț – nici acesta adunat în întregime într-un studiu științific (lucrările doamnei Florescu sunt doar câteva semnalări) – trădează un spațiu cultural cu puternice particularități. Dacă nu cumva Neamțul și regiunea submontană a Bacăului sunt ultimele regiuni unde pulsează încă – în expresiile artei populare – vestigiile materiale ale Moldovei medievale”.
Lista monumentelor istorice 2010
– NT-II-a-B-10584.01 Biserica de lemn ”Nașterea Sf. Ioan Botezătorul sat AGAPIA; comuna AGAPIA an 1741
– NT-II-a-B-10584.02 Biserica de lemn ”Schimbarea la Față”. sat AGAPIA; comuna AGAPIA an 1763
– NT-II-a-A-10627 Mănăstirea Agapia sat AGAPIA; comuna AGAPIA sec. XVII – XIX
– NT-II-m-A-10627.01 Biserica ”Sf. Voievozi”, sat AGAPIA; comuna AGAPIA 1642-1647
– NT-II-m-A-10627.02 Paraclisul ”Nașterea Maicii Domnului”, sat AGAPIA; comuna AGAPIA an 1864
– NT-II-m-A-10627.05 Construcții din incintă sat AGAPIA; comuna AGAPIA sec. XIX – XX
– NT-II-m-A-10627.04 Case monahale sat AGAPIA; comuna AGAPIA 551 – 652 sec. XIX – XX
– NT-II-m-A-10627.03 Biserica de lemn ”Sf. Ioan Bogoslov”, sat AGAPIA; comuna AGAPIA an 1821
– NT-II-m-B-10628 Casa scriitorului Alexandru Vlahuță, sat AGAPIA; comuna AGAPIA an 1885
– NT-II-m-A-10627.06 Turn clopotniță sat AGAPIA; comuna AGAPIA an 1823
– NT-II-m-A-10627.07 Bolnița de lemn ”Adormirea Maicii Domnului. sat AGAPIA; comuna AGAPIA an 1780
– NT-II-a-B-10584 Ansamblul schitului Sihla sat AGAPIA; comuna AGAPIA sec. XVIII – XIX
– NT-II-m-A-10732.01 Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, sat VĂRATEC; comuna AGAPIA 1807-1808
– NT-II-m-A-10732.02 Turn clopotniță de poartă, sat VĂRATEC; comuna AGAPIA sec. XIX
– NT-II-m-A-10732.03 Biserica ”Sf. Ioan Botezătorul”, sat VĂRATEC; comuna AGAPIA 1844, adăugiri cca.1880
– NT-II-m-A-10732.04 Biserica ”Schimbarea la Față”, sat VĂRATEC; comuna AGAPIA 1847
– NT-II-m-A-10732.05 Case monahale sat VĂRATEC; comuna AGAPIA sec. XIX – XX
– NT-II-m-B-10733 Școală sat VĂRATEC; comuna AGAPIA înc. sec. XX
– NT-III-m-B-10747 Statuia Saftei Brâncoveanu, sat VĂRATEC; comuna AGAPIA în incinta mănăstirii Văratec 1939
Repertoriul arheologic național
– Situl arheologic de la Săcălușești- Dealul Valea Seacă. la aprox. 0,5 km N de satul Săcălușești, în apropierea fostului C.A.P. Tg. Neamț, pe panta de E a dealului Valea Seacă, pe malul drept al pârâului cu același nume
Colecții valoroase lăsate în afara patrimoniului
Mănăstirile Agapia și Văratec au muzee impresionante, atât prin calitatea exponatelor (la Agapia există o bogată colecție Nicolae Grigorescu), cât și prin organizare, tehnica de expunere, curățenie, inventare impecabile, fișarea bunurilor, modul de păstrare și starea de conservare și, nu în ultimul rând, securitatea acestora, prin sisteme de pază și supraveghere video. Din acest punct de vedere, sunt un exemplu ce merită transpus în practică și la alte muzee mănăstirești.
Pe de altă parte, deși dețin colecții de icoane și obiecte de cult bisericești de mare valoare și vechime (sec. XVI-XIX), în evidențele Ministerului Culturii și Patrimoniului Național niciuna din mănăstiri nu figurează ca deținătoare de bunuri clasate (înregistrate) în patrimoniul cultural.
„Din totalul de 1361 bunuri clasate la nivelul județului Neamț (un număr de care ar trebui să ne fie rușine, sunt județe care depășesc această cifră la imobile, deși procedura pentru construcții și situri e mult mai dificilă), toate sunt bunuri din colecțiile Complexului Muzeal Județean Neamț (din cele peste 300 000 piese pe care le deține)”, a precizat Vitalie Josanu.
„Necunoașterea și nepromovarea corespunzătoare a colecțiilor mănăstirilor se reflectă negativ și asupra gradului de atractivitate a acestora. Vina pentru acest handicap major aparține mai multor instituții cu atribuții în domeniu. Înainte de toate, în procedura de clasare prevăzută la art. 10 și 11 din Legea 182/2000, legiuitorul nu a inserat automat în evidențele Ministerului Culturii bunurile recunoscute a fi de mare valoare și menționate în evidențele Oficiului Patrimoniului Cultural Național. În cadrul lucrărilor de restaurare de la Mănăstirea Agapia s-a intervenit asupra iconostasului pictat de Nicolae Grigorescu. Deși verificările au scos în evidență că restauratorul este atestat de MCPN, trebuie subliniat că acele icoane nu sunt clasate în patrimoniu, astfel încât puteau fi restaurate – distruse! – de orice neavizat, fără ca acesta să aibă oarecare reținere față de consecințele legale. Oricât ar părea de ciudat, în catalogul MCPN al bunurilor culturale mobile clasate de CMJ Neamț, predomină exponatele de paleobotanică, mineralogie și preistorie. Aceasta se explică prin implicarea și dăruirea experților în domeniu (așa cum este cazul celor de la Muzeul de Istorie Naturală), dar și a direcției de cercetare prioritare imprimate de diriguitorii Complexului Muzeal Județean Neamț. Majoritatea specialiștilor s-au format și profilat în domeniul preferat de dl. Gheorghe Dumitroaia, astfel încât la nivelul județului nu există experți – și aceștia se formează în cel puțin 7-8 ani – în domeniul artei, arheologie medievală, epigrafie/paleografie, numismatică, iconografie, diverse domenii etnografice/etnologice (sculptura în lemn, arhitectură populară, folclor, tradiții/obiceiuri, îndeletniciri etc.). Așadar, altă parte din vină pentru lipsa vreunei inițiative de clasare a bunurilor de la Agapia și Văratec aparține Complexului Muzeal Județean Neamț care – deși este finanțat din bani publici, județeni – nu lucrează în interesul prosperării județului nostru și nu a dezvoltat direcții de cercetare multiple, care să-i permită viabilitatea. Semnalizarea monumentelor istorice este blocată din cauza necunoașterii istoricului acestora iar cei care ar trebui să-l cerceteze și să-l pună la dispoziție – respectiv specialiștii din muzeu – nu sunt antrenați în această activitate de interes public”.
O altă instituție care are „absent nemotivat” în identificarea, conservarea și valorificarea potențialului cultural este Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Neamț. O instituție care nu are nici măcar o evidență a bunurilor culturale mobile și imobile de interes local, județean, din care să se poată face o selecție în vederea clasării (noul director a anunțat că intenționează să facă o astfel de evidență).
„Până în prezent – din 2006 – DCPN Neamț nu a aplicat nici măcar o singură sancțiune contravențională și a făcut doar o sesizare către IPJ Neamț, fapt ce ar arăta că lucrurile în județ merg foarte bine”, spune Vitalie Josanu. „Însă, din statistica IPJ Neamț rezultă că în fiecare an s-au înregistrat 7-8 dosare penale și s-au aplicat în jur de 8 sancțiuni contravenționale. Nu există o singură sancțiune contravențională – din totalul celor aproximativ 35 aplicate de poliție – care să fi fost respinsă de instanțele de judecată ca netemeinică și nelegală, ceea ce înseamnă că Direcția pentru cultură stătea prost cu «vederea». Dar, atât dl. Dumitroaia, cât și dl. Alui Gheorghe au fost gratulați anual cu câte un 10 pentru management foarte bun!”.
Veranda casei Vlahuță, în pericol de prăbușire
Casa scriitorului Alexandru Vlahuță, locul unde-și petrecea verile împreună cu prietenii, în superba verandă, și unde a „tras” și Nicolae Grigorescu, este pierdută printre locuințele monahale. Bine îngrijită și având drept ghid o măicuță cultă și primitoare, care are o problemă majoră la stâlpii de susținere a verandei. Umezeala a afectat structura din lemn și, dacă nu se intervine în timp util, construcția se poate prăbuși. În aceeași situație sunt bisericile din lemn din incinta ambelor mănăstiri, ferite cumva de itinerariul vizitatorilor, prin indicatoare modest concepute și neatractive. Ambele au probleme serioase la acoperiș, infiltrațiile au provocat exfolieri interioare, iar umiditatea afectează icoanele și obiectele vechi de cult.
La mănăstirile Agapia și Văratic sunt clasate și ansamblurile de case tradiționale, care conservă specificul secolului XIX. Cu toate acestea, obiectivele nu sunt semnalizate pentru a reține privirile vizitatorilor și nici studiate îndeajuns, pentru a fi incluse într-un concept unitar de promovare turistică.
Siturile – la discreția căutătorilor de comori
În Repertoriul Arheologic Național – care se completează periodic în baza propunerilor făcute de specialiști – este menționat un singur sit arheologic, cel de la Săcălușești-Valea Seacă. „A fost un accident, grație preocupărilor prioritare ale Complexului Muzeal Județean Neamț: cercetările comunităților preistorice – nivelul de locuire de epocă romană s-a întâmplat să fie suprapus”, a adăugat Vitalie Josanu. „Nu există însă un singur sit arheologic de epocă medievală, dacă lucrurile ar sta astfel ar rezulta că, în evul mediu, pe aici a bătut vântul pustietății, deși documentele arată că zona era intens locuită, iar satul Săcălușești este menționat în vremea lui Ștefan cel Mare. Discutăm despre o altă dovadă a neimplicării. Aceste vetre de sat medievale, cu bisericile și cimitirele aferente, trebuiau identificate în documente și găsite pe teren. O asemenea activitate putea fi încredințată – ca domeniu de cercetare – unui arheolog medievist, dar la CMJ Neamț această direcție de cercetare s-a dovedit lipsită de importanță, completându-se schema de personal, până la refuz, cu specialiști în descrierea oalelor și ulcelelor preistorice.
Cu toate acestea, după unul dintre cele mai recente repertorii de situri arheologice nemțene, semnat de Elena Ciubotaru – chiar dacă pot fi reproșate o serie imprecizii și erori de localizare – numărul siturilor arheologice de pe raza comunei Agapia este cu mult mai mare și din diverse perioade. Sunt menționate situri și la Agapia, Filioara, Văratic, inclusiv din mileniul I sau medievale.
În lipsa unei minime diligențe de relocalizare, marcare și înregistrate ca zone protejate în Repertoriul Arheologic Național, aceste situri ajung să fie bântuite de căutătorii de comori dotați cu detectoare de metale, iar CMJ Neamț să plătească recompense descoperitorilor din bani publici (ca un soi de amendă pentru propria comoditate și lipsă de inspirație). Aceasta în cel mai bun caz, întrucât – pentru recompense mai consistente – unii detectoriști preferă să scoată bunurile arheologice găsite din județ și să le predea Muzeului Național de Istorie al României”.
Cazuri penale și (ne)cazuri „civile”
1. La Mănăstirea Agapia s-a derulat un lung conflict de proprietate între un preot și maica stareță. O hotărâre judecătorească a dat drept de proprietate preotului asupra casei – atât cât va dura construcția – nu și asupra curții acesteia, aflată în proprietatea mănăstirii. Mănăstirea și-a îngrădit terenul, însă preotul a început lucrări de consolidare și modificare a casei, astfel încât să-și prelungească durata de proprietate. Preotul a fost cercetat penal.
Tot la Mănăstirea Agapia există o stare tensionată între câteva zeci de săteni și conducerea lăcașului de cult, din aceleași motive de proprietate. Administrația județeană și Mitropolia Moldovei au lăsat rezolvarea situației în seama instanțelor de judecată. Ceea ce nu vor putea rezolva instanțele este atmosfera apăsătoare, resimțită de orice vizitator care constată lipsa relațiilor de bună conviețuire între localnici și viețuitoarele mănăstirii, dar și sprijinul reciproc, deși ambele părți profită de pe urma monumentului istoric.
2. Mănăstirea Agapia a fost inclusă într-un proiect de restaurare, la care a lucrat societatea Construcții UNU din Iași. Au fost verificate și sesizate unele lucrări suspecte că nu respectă proiectul original, pe exteriorul laturii de sud a zidului de incintă (o construcție de sprijin cu spații de depozitare), la care s-au folosit materiale moderne. Lucrările au fost avizate de Ministerul Culturii, iar Direcția pentru Cultură Neamț nu a confirmat aceste suspiciuni.
3. În cursul anului 2009, conducerea Mănăstirii Agapia a sesizat un caz de infestare cu ciuperca merulius lacrimans (foarte dăunătoare lemnului, se elimină doar prin scoaterea lemnului infestat și ignifugare) într-o casă proaspăt restaurată. Lucrarea a fost recepționată, iar Direcția pentru Cultură Neamț – implicată în verificări – nu a mai comunicat măsura luată.
Adrian Alui Gheorghe: „N-am avut dialog cu Ministerul Culturii”
Adrian Alui Gheorghe, fostul director al Direcției pentru Cultură Neamț, spune că a părăsit instituția tocmai din cauza problemelor majore legate de protejarea patrimoniului:
„Lista bunurilor trebuie într-adevăr actualizată permanent, dar noi nu am avut specialiști și am funcționat, 5-6 ani de zile, doar cu director, secretară și contabil, în condițiile în care ne trebuiau măcar 4 arheologi. Am cerut lună de lună specialiști de la Ministerul Culturii, dar n-am avut dialog. N-am obținut decât amânări. Apoi a început să se vorbeasacă despre o reorganizare a direcțiilor județene, dar n-am mai rezistat. Am făcut ce am putut pentru protejarea monumentelor, mi-am pus numele în joc, dar – repet – nu putem gira la nesfârșit funcționarea instituției în regim de avarie, fără personal”.
Gheorghe Dumitroaia: „Nu suntem ultimii din țară”
Fostul director al Complexului Muzeal Județean Neamț recunoaște că sunt probleme în privința patrimoniului, dar crede că ar trebui făcut ceva la nivelul Ministerului Culturii. „Clasarea bunurilor de patrimoniu nu trebuie lăsată la latitudinera pălmașilor de la muzee”, a declarat Gheorghe Dumitroaia. „Că sunt puține clasate e adevărat, dar asta este o problemă la nivel național. Eu știu că suntem în jumătate de sus a clasamentului, nu ultimii din țară. Iar cu experții, că sunt prea mulți în cultura Cucuteni, să fim serioși, totuși 85% din patrimoniul muzeului este Cucuteni. Dacă e nevoie să experți, să pună mâna să muncească, de la sapă, și să se facă experți!”
Cristina MIRCEA