Ghețăria Bisericii din Pâncești

În fiecare an, Ministerul Culturii contabilizează sec zeci de monumente incendiate, jefuite sau ruinate, dar dincolo de cifrele reci nu se face nimic. Politicile publice în materie de monumente nu există, iar oamenii continuă să se adune cu același entuziasm în jurul ideii de a ridica o biserică nouă, în vreme ce lăcașurile de cult de sute de ani, casele memoriale, conacele, picturile se degradează și dispar. Fără exagerare, am putea spune că Statul român stă de ani buni tolănit în fața istoriei. Vreme de un deceniu, între 1990 și 2000, nici măcar nu am avut o lege a patrimoniului, după ce Iliescu a abrogat-o pe cea veche. A fost perioada în care s-au constituit marile colecții, când s-a furat masiv, când ne-am dus istoria peste hotare, bucată cu bucată. Abia când Europa ne-a tras de mânecă, în 2001, am făcut o lege, care nici aceea nu se aplică așa cum ar trebui. Cel puțin nu în județul Neamț, unde nepăsarea este cuvântul de ordine de la nivelul instituțiilor responsabile, teoretic, cu păstrarea trecutului.

SITURI ARHEOLOGICE :

Pâncești

– Situl arheologic de la Pâncești – „La Saivane”, Pâncești, comuna Pâncești, sec II-III

MONUMENTE ISTORICE

Fosta mănăstire Doljești sat Doljești; comuna Doljești sec. XVIII-XX
Biserica ”Sf.Treime, sat Doljești; comuna Doljești 1765-1774, adăugiri 1884
Turn clopotniță sat Doljești; comuna Doljești 1884
Biserica de lemn Sf. Nicolae, sat Sagna; comuna Sagna 1530
Biserica de lemn Sf. Voievozi,1802, adăugiri 1972 sat Pâncești; comuna Pâncești

Opera unui celebru arhitect francez, lăsată de izbeliște

Comună săracă, la capăt de județ, Pâncești are puține puncte de atracție, nepuse în valoare așa cum ar merita. Cele două lăcașuri de cult, deși pomenite pe site-ul primăriei ca mândrie a locului, sunt lăsate la mâna preotului, gospodar cu idei. În starea cea mai gravă se află biserica „Sfânta Treime”, zidită în anul 1888, operă a lui André Le conte du Noüy , arhitectul francez chemat de regele Carol I să restaureze monumentele din România. Biserica are formă de cruce, este construită din cărămidă, pe temelie de piatră, dar nu este monument istoric.

„Nimeni nu s-a interesat să claseze acest lăcaș de cult”, a declarat Vitalie Josanu, ofițerul de poliție care răspunde de patrimoniul județului Neamț. „Clădirea se prezintă în stare de conservare bună, deși tabla este ruginită, iar turla înnegrită. La acestea, se adaugă o coșmelie inestetică, din scânduri, trântită în fața pridvorului din piatră, adusă parcă de pe la vreo stână. Ca prin minune, în ciuda proastei îngrijiri, se mai păstrează încă din zestrea de icoane, deși ar cam avea nevoie de restaurare și conservare.

Cel puțin, au fost reinventariate și fotografiate, grație unui proiect demn de toată aprecierea, pus în aplicare de Arhiepiscopia Romanului, care a supus reinventarierii, fotografierii, fișării și catalogării bunurilor fiecărei parohii din aria sa de păstorire”.

În curtea bisericii este o groapă circulară foarte largă și adâncă, având pereții pietruiți, unul dintre puținele ”frigidere” vechi păstrate – o ghețărie unde sătenii își puteau conserva bucatele pentru iarnă. Preotul nu s-a gândit să facă o împrejmuire, pentru a elimina riscurile de accident, în schimb i-a dat ghețăriei o utilitate „nobilă”, pe măsura vechimii și importanței – a transformat-o în groapă de gunoi.

„Avem contract cu firmă de salubritate, sigur că avem”, ne-a declarat Augustin Holmanu, primarul de Pâncești. „Părintele n-a găsit altă soluție pentru ca groapa să nu mai fie un pericol și a depozitat acolo crengile și alte resturi vegetale de prin curtea bisericii. Acum e plină cu gunoi. Poate nu s-a gândit că este unică această ghețărie. El a fost mai practic, îi era teamă să nu cadă cineva acolo. Acum, ce să spun? Eu sunt la primul mandat și am o mulțime de probleme de rezolvat, cu bani foarte puțini. Nici eu n-am bătut la ușile celor de la Cultură, nici ei n-au venit să mă «deranjeze», dar sigur că biserica ar trebui inclusă pe lista monumentelor istorice, însă nu chiar acum. Eu aș vrea să mai aștept puțin, pentru că altfel îmi va fi foarte greu să obțin avizele necesare pentru restaurare. Încă nu plouă înăuntru, dar acoperișul este extrem de ruginit și nu mai durează mult până va avea găuri. În plus, trebuie renovați pereții neapărat și cred că lucrarea ar costa în jur de două miliarde jumătate de lei vechi. Ca să vă dați seama ce înseamnă suma asta pentru noi, tot bugetul comunei pe un an nu depășește un miliard. Deci ar trebui ca doi ani și jumătate să nu fac nimic altceva. Iar în sprijin de la județ nu am mari speranțe, pentru că suntem o comună mică, aducem voturi puține și, din acest motiv, nu prea contăm”.

Spre deosebire de biserica din cărămidă, biserica din lemn din Pâncești, cu hramul Sf. Voievozi, este declarată monument istoric de pe vremea comuniștilor. A fost construită din lemn de stejar, pe temelie de piatră, și inițial a avut acoperiș din șindrilă, înlocuit acum cu banala tablă. Nu este, însă, singura intervenție „modernă” asupra lăcașului de cult, preotul montând la intrare o ușă metalică de apartament, lucru care l-a costat o amendă de 8.000 de lei. „Nu pot pricepe în ruptul capului, de ce fac preoții concurs de montat termopane și aparate de aer condiționat pe monumentele istorice”, a spus Vitalie Josanu.

„Părintele s-a gândit să protejeze biserica de hoți”, a precizat primarul. „A îmbrăcat-o la exterior cu lambriu și a schimbat ușile, dar nu pentru că nu l-ar interesa conservarea monumentului, ci pentru că așa a înțeles el să fie gospodar”.

* Singurul monument din Doljești – biserica fostei mănăstiri

Biserica fostei Mănăstiri Doljești este singurul monument istoric din comună. De interes local, e adevărat, dar nu sufficient de important pentru a fi inclusă măcar pe site-ul primăriei, unde secțiunea ”turism” este, de fapt, o pagină goală. În schimb, la capitolul istoric, aflăm că ”Prima mențiune documentară a satului Rotunda o avem în relația din 8 aprilie 1762 a preotului franciscanilor conventuali din Moldova, Pr. Ioan Hrisestemul Dejeamus, care menționează satul Rotunda ca fiind o așezare cu 12 case și 58 suflete.Urme arheologice s-au descoperit pe dealul dintre Doljești și Rotunda, Dealul Ungurilor, ca loc de desfășurare a primei bătălii a lui Ștefan cel Mare cu Petru Aron”.

Revenind la biserică, aceasta datează de la finele veacului XVIII, se distinge prin masivitatea turnului clopotniță, amplasat deasupra pridvorului, cu galerie de scară ieșită în rezalit. Impresia de masivitate este diminuată întrucâtva de turlă, astfel întregul ansamblu capătă o înfățișare zveltă și aceasta evidențiată de un pridvor mic, adosat în fața intrării de pe latura de vest. De jur-împrejur, zidurile sunt încinse cu un decor simplu, de firide oarbe în succesiune, iar cornișa este evidențiată de un brâu zimțat din cărămidă.

Deasupra intrării în pridvor se poate citi inscripția: „Acest lăcaș s-a zidit întru cinstirea Prea Sfintei Preciste cu cheltuiala dumnealui Vasile Răs(et) Hat(man) și de ieromonahul Dionisie Hud(ici) împreună și cu ajutorul altor fericiți ctitori pentru veșnica lor pomenire – 1774 – iu – 21”.

Primarul Iosif Șoican are doar cuvinte de laudă la adresa preotului care se ocupă îndeaproape de monument, dar a scăpat din vedere tocmai promovarea. ”Ar fi trebuit să fie pe site-ul primăriei, dar nu ne-a mai ajuns timpul. O să mă ocup și o să punem și poze cu monumentul de pe vremea lui Ștefan cel Mare”.

* Biserica monument din Sagna – capelă mortuară

În lista monumentelor istorice figurează și o biserică din lemn din Sagna, ridicată în secolul XVI, afectată de un incendiu puternic în 1993, și reconstruită. Comunitatea a decis, însă, că biserica este neîncăpătoare și a ridicat un alt lăcaș de închinăciune în apropiere, din piatră, cu trei rânduri de scări. Biserica veche a rămas cu stautul de monument, căruia i s-a adăugat și o utilitate – cea de capelă mortuară.

„Nu se poate face slujba în biserica nouă, că n-ai cum să cari mortul pe trei rânduri de scări”, spune primarul Gheorghe Iacob. „Dar nu folosește nimeni lumânări aprinse la slujbele de înmormântare, lumânărarul e afară și nu mai este niciun pericol de incendiu”.

Până să apară Legea monumentelor, lângă biserica veche au apărut câteva morminte, ale unor oameni mai de seamă, care probabil nu se cădea să-și găsească odihna veșnică în cimitirul satului. Acum, pericolul extinderii mormintelor nu mai există.

„Am dat cu toții cu subsemnatul la DNA, pe vremea aia, însă nu era dată legea, procurorii s-au convins după data decesului de pe fiecare cruce și ne-au lăsat în pace. Au rămas aceleași morminte și nu se mai face niciun fel de lucrare în preajma monumentului. Trebuie să avem grijă! Știți ce stare de liniște ai când intri înăuntru?”.

Cristina MIRCEA