Piatra Neamț - turismul care a îndatorat orașul

La Piatra Neamț, turismul a devenit un fel de marotă a autorităților locale, mai ales după ce la conducere a venit echipa Gheorghe Ștefan. Atunci, viziunea privind dezvoltarea zonei s-a schimbat radical, ideea principală fiind că trebuie să se renunțe la orice altceva și să ne axăm pe turism și servicii. În felul acesta, turismul a devenit politică oficială locală și totul s-a învârtit în jurul său – planuri de dezvoltare, investiții, cheltuieli. Cât de mult a contat asta la nivelul veniturilor, încă nu se poate cuantifica, dar, la nivelul banilor publici investiți, găurile sunt semnificative. Dacă aplicăm aici principiul vaselor comunicante, găurile bugetare au umplut în schimb conturi particulare. În jurul primarului a apărut o gașcă de profitori, care s-au chivernisit fără rușine, având protecția venită de la Primărie și cea a hotărârilor unui Consiliu Local care vota totul pe bandă rulantă, fără niciun pic de rușine. Rezultatul este contradictoriu: avem telegondolă, avem ștrand, avem evenimente aparent spectaculoare, dar se acumuleză constant pierderi semnificative. Primăria a făcut investiții în turism, în principal din împrumuturi, nu pe programe, și asta se vede în înaltul grad de îndatorare a municipiului, pe care-l suportă nu șmecherii care s-au îmbogățit, ci populația unui oraș care nu mai are locuri de muncă și în care turismul, văzut ca soluție salvatoare pentru zonă, nu a produs efectele scontate.

Blestemul telegondolei

Municipiul Piatra Neamț este stațiune turistică, după nomenclator. Adică, vrem-nu vrem, stăm la stațiune. Consilierii au votat, la ordin de partid, și acum concurăm cu Sinaia, Bușteni, Mamaia sau cu cine om mai concura. Care sunt elementele care dau nota caracteristică stațiunii? Telegondola, un ștrand, muntele neamenajat Cozla, gata s-o ia la vale peste case, Pietricica, ceva trasee off-road, omologate sau nu, bisericile și muzeele, lacul Bâtca Doamnei… Foarte important, Turnul lui Ștefan, un centru curățel și așezarea orașului, care poate deveni un nod turistic, ca punct de staționare și plecare ulterioară spre mănăstirile din zona Târgu Neamț, spre Durău, spre Cheile Bicazului etc. Mai avem la Piatra Neamț și un peisaj splendit, aer mai curat ca aiurea. Probabil enumerarea ar putea continua. Dacă este mult sau puțin, nu știm, dar sigur ar fi un punct de plecare pentru o strategie turistică locală.

Care sunt elementele care fac din Piatra Neamț un oraș turistic doar cu numele? În primul rând, nu există infrastructură. La nivel de hoteluri, cu excepția hotelului Central, doar vreo 2-3 pensiuni pot asigura o cazare la nivel înalt. Nu avem căi de acces care să permită un flux intens și simplu de mașini. Drumul dinspre Bacău, locul de unde se presupune că ar veni cei mai mulți turiști, e legătura cu capitala țării, e legătura cu cel mai apropiat aeroport și este stricat. Are doar două benzi și de multe ori se circulă enervant de încet în urma tirurilor și camioanelor. Mai departe, spre Bicaz și apoi spre Durău, indiferent de traseu, trebuie să ai mașină bună sau să nu-ți pese prea mult de ea, ca să te aventurezi pe drumurile județului. Trenul care circulă de la Bacău la Piatra Neamț nu reprezintă o soluție, chiar dacă oprește într-o gară modernizată.

La nivelul orașului, nu există un compartiment care să se ocupe de o strategie turistică pe termen mediu și lung, coerentă, care să aibă în spate planuri și proiecte. De aceea s-a acționat în funcție de impulsurile primarului sau de interesele unor consilieri de-ai acestuia, cum s-a întâmplat în cazul lui Gabriel Muraru, a cărui strategie turistică a dus la rezultate catastrofale pentru oraș.

În felul acesta, Piatra Neamț este un oraș cu o dezvoltare haotică, unde lângă o pensiune avem un en-gross de materiale de construcție, unde obiectivele turistice sunt greu accesibile pentru grupurile organizate și unde nu există un punct turistic, din cele făcute pentru turiști, nu pentru a servi intereselor vreunui amploiat din primărie sau membru de partid cu funcții de conducere.

Piatra Neamț nu are, pentru operatorii privați interesați să investească în turism, nici altitudinea potrivită. Cele două mari investiții cu care se mândrește primăria – telegondola și pârtia de schi – s-au dovedit catastrofale și din cauza acestui lucru. Piatra de schi nu-și acoperă nici măcar cheltuielile cu curentul electric și salariile, fiind amenajată la joasă înălțime și cu fața spre soare. Despre telegondolă am mai discutat. Investiție făcută doar din ambiție, fără un plan clar, fără un studiu complex, care să analizeze impactul din punct de vedere financiar, al influențelor asupra mediului etc. S-a luat luat un credit împovărător, investiția a produs numai pierderi, cu excepția schimbului de aer dintre zona Gării și muntele Cozla.

În mod sigur, toate șmecheriile, toate ingineriile financiare din jurul societății Perla Invest vor ieși la iveală foarte curând. Măririle repetate de capital social pe banii orașului, dispariția unor terenuri în ștrand, care au ajuns în posesia unor șmecheri implicați în strategia turistică a orașului, la fel.

Ce nu s-a făcut la Piatra Neamț…

…deși un plan exista, întocmit fiind de o firmă cu nume occidental, Khol&Partner, și în care sunt inventariate oportunitățile zonei, ba se dau și niște idei?

Iată ce constatau respectivii: ”Dezvoltarea municipiului Piatra Neamț, pentru a deveni un nod turistic în regiune, unde turiștii să petreacă în facilitățile de cazare din interiorul sau din împrejurimile orașului câteva zile și să facă excursii zilnice în locuri interesante, are în prezent șanse limitate de reușită.

În primul rând majoritatea mănăstirilor renumite (principalul motiv pentru mulți turiști de a vizita această regiune a țării) sunt situate în apropierea localității Suceava și a călători zilnic dus-întors din Piatra Neamț spre Suceava este împovărător și necesită prea mult timp.

Al doilea motiv este faptul că în prezent nu există destule obiective pentru a întreprinde excursii atractive în jurul localității Piatra Neamț pentru a justifica o ședere mai lungă în oraș. Din punctul nostru de vedere, principalul obiectiv ar trebui să fie transformarea orașului Piatra

Neamț într-o destinație turistică atât de atractivă, încât toate grupurile ce călătoresc în regiune să rămână în oraș pentru cel puțin o noapte (sau doua nopți). Cel mai mare potențial de dezvoltare a facilităților și atracțiilor turistice în Piatra Neamț îl au muntele Cozla, muntele Pietricica, muntele Cernegura, baza sportivă nautică, malurile râului Bistrița, lacul artificial Bistrița și centrul istoric din jurul teatrului și al monumentului lui Ștefan cel Mare”.

În aceeași analiză, Cozla apare ca un izvor de oportunități, ceea ce contrastează puternic cu starea ei actuală: ”Muntele Cozla

Experiențe montane pe tot parcursul anului – schi, bob, tubing – pe timpul iernii și mountain biking, pista de topogan, traseu de cățărare la înălțime, perete cățărare – pe timpul verii. Cele mai multe din proiectele recomandate ar trebui implementate aici, pentru a concentra atracțiile în acest loc, făcându-le astfel ușor accesibile pentru vizitatori. Importantă va fi crearea unei zone publice de petrecere a timpului liber cu restaurante, cafenele, magazine cu suveniruri, etc. pe vârful muntelui, lângă stația de telegondolă. Dezvoltarea unei facilități hoteliere depinde de îmbunătățirea stării drumului de acces.”

În cazul culmilor Cernegura, Pietricica și Cârloman, idem: ”Utilizarea și acestor munți pentru realizarea de trasee de drumeții, trasee destinate plimbărilor, platforme panoramice, puncte cu cea mai bună panoramă, restaurante sezoniere și locuri de joacă pentru copii. În cazul în care atracții sau facilități turistice recomandate nu pot fi amplasate pe muntele Cozla (ca de ex. Grădina zoologică sau muzeul satului) acestea pot fi plasate în una din aceste trei zone montane.”

Centrul Istoric e și el prezent:

”Centrul istoric ar trebui poziționat ca și zonă pietonală cu numeroase obiective turistice culturale incluzând muzee, teatre și galerii de artă, în combinație cu zona de magazine și restaurante, cafenele, baruri, etc.”

”Baza Sportivă Râul Bistrița: Zona piscinelor exterioare existente poate fi extinsă în viitor prin realizarea unui Aqua Park modern cu diferite piscine, topogane și facilități spa. Un pod pietonal nou cu conexiune cu gara ar îmbunătăți gradul de accesibilitate.”

”Lacul artificial Bistrița: O atracție estivală cu un centru sportiv nautic, restaurante sezoniere, trasee pentru biciclete și alergat, cât și o scenă amplasată vara pe malul lacului pentru organizarea de evenimente în aer liber.”

Concluzia este una singură: mai e mult până departe. Ar fi fost mult mai puțin dacă banii cheltuiți ar fi fost și bine chivernisiți, fără tradiționalele comisioane de succes.

Valentin BĂLĂNESCU